Zoe PETRE 

De cand au inceput inundatiile, tot mai multe comentarii de presa il iau la refec pe primul ministru, si prea putine ii iau apararea. Confruntat din prima zi cu un buget pe jumatate mancat de cinicii sai predecesori la guvernare - ne facem ca am uitat birourile devastate din Palatul Victoria la instalarea dlui Tariceanu, imagine vie a modului in care ministrii PSD, in frunte cu Adrian Nastase, au lasat in urma ogoare pustiite si fantani otravite - si adus de rezultatele contradictorii ale alegerilor sa gestioneze o coalitie sovaitoare prin esenta ei si clatinata la trei zile odata de declaratiile intempestive ale presedintelui tarii, primul ministru se confrunta acum cu o calamitate naturala fara precedent ca gravitate, cel putin in ultimul secol si jumatate de cand atare fenomene se inregistreaza oficial. Deunazi, un tanar reporter relata suparat ca specialistii de la Palatul Victoria au declarat acumularile de apa ca fiind cele mai mari din ultimii 500 de ani "ca justificare pentru ineficienta guvernului". Nu mai vorbesc de faptul ca de la un reporter ma astept la informatii, nu la sentimente. Constat insa ca, asemeni d-lui senator Iliescu, o viitura de comentatori iritati par sa-l acuze pe dl. Tariceanu ca nu e Sf. Ilie. In loc sa apreciem ca gestioneaza fara emfaza o situatie imposibila, ii reprosam si ca ploua prea mult, dar si ca nu-si rupe teatral camasa de pe el intr-o mioritica solidaritate cu poporul lovit de ape. La tot acest balamuc se adauga obstructia agenturii PSD pompos proclamata Curte Constitutionala. Drept care, dl. Tariceanu a ajuns, culmea ignominiei, sa fie compatimit de dl. Geoana. Presedintele partial-color al PSD il declara deunazi victima a scenariilor lui Traian Basescu. Ceva dreptate sigur ca are si dl. Geoana, fiindca premierul infrunta apele viiturilor cu o flegma aproape britanica, dar pare naucit de tsunami Basescu. Celor care, in loc sa recunoasca nu numai ca dl. Tariceanu gestioneaza imposibilul, ci si ceea ce scepticii ca mine stiau de mult si au spus-o, anume ca dlui Basescu ii place la nebunie sa clatine barca, le-as dori macar o singura zi in care sa fie obligati sa rezolve cvadratura cercului, ca dl. Tariceanu: atunci sa-i vad ca nu-si pierd cumpatul. Ca si cand n-ar avea destule pe cap, ii mai da si dl. Iliescu indicatii pretioase: cu privire la ape, dupa ce singura sa contributie de distins hidrolog la prevenirea inundatiilor in cei 10 ani de Cotroceni ramane ministrul Ilie care a spoliat sistemul; cu privire la institutiile statului de drept, dupa ce, in aceiasi 10 ani prezidentiali, le-a pervertit si le-a batjocorit fara scrupul. Dupa ce si-a numit la Curtea Constitutionala "oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu" - fosti ministri si consorti de fosti ministri, procurori din vremuri staliniste, colaboratori inutilizabili din cauza alcoolemiei excesive, si alte asemenea "elemente non-rasculative" - dl. Iliescu ne explica acum ce respectabila e aceasta instanta arbitrara si atotputernica. Parca vad cum, in dosarul mineriadei sau al revolutiei, avocatii d-lui Iliescu vor ridica exceptia de neconstitutionalitate, si minunata Curte, specializata in blocarea proceselor penale (desi ar trebui sa se pronunte doar in evaluarea constitutionalitatii legilor) va inmormanta fara drept de apel si aceste dosare, cum a facut-o cu atatea altele. Asa ca e firesc ca dl Iliescu, caruia putin i-a pasat de inundatii, sa-si laude nascocirea ca sa previna atent cealalta viitura, cea a Justitiei. N-am cum sti daca dl. Tariceanu, calm in momentul in care a aflat decizia Curtii, s-a infuriat singur sau a fost infuriat - eventual de presedinte, a carui obsesie pentru alegeri anticipate face parte deja din patrimoniul national. N-am cum sti daca Traian Basescu a imaginat de la bun inceput un scenariu in care primul ministru ataca decizia Curtii Constitutionale si el, marele mediator, o trateaza cu deferenta formala. Cu atat mai putin nu am cum sa stiu daca presedintele l-a surprins pe primul ministru doar fiindca asa ii e felesagul, sa surprinda, sau fiindca i-a construit o capcana - poate pentru a-l pedepsi pentru obscura poveste cu ordonanta referitoare la Comunitatea de Informatii, poate pentru a-l inlocui cu Theodor Stolojan, poate pentru ambele. Dar stiu prea bine ca succesivele regimuri Iliescu au creat si au intretinut nu numai o oligarhie fara scrupul, ci si un intreg sistem institutional care sa-i apere interesele si pe vreme buna, si pe timp de furtuna. Nu am avut niciodata certitudinea ca Traian Basescu chiar vrea sa infrunte aceasta cumplita retea de complicitati. Daca insa, asa cum o declara in campanie, vrea sa lupte cu Invincibila Armada a PSD, acum ori niciodata ar fi momentul sa ne-o dovedeasca.