Hotararea privind organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat, elaborata de Ministerul Educatiei si Cercetarii si aparuta in "Monitorul Oficial" din 24 VI a.c. surprinde prin felul ciudat in care, indirect, este eliminata Academia Romana din sistemul de acordare a doctoratelor. Mai surprinde si prin felul in care criteriul performantei este inlocuit cu o limitare a varstei de 70 de ani pentru conducatorii de doctorate. In acest sens, ne-am adresat unor membri ai Academiei Romane si directori de Institute ale Academiei Romane sa raspunda la intrebarile: 1. Prin Legea nr. 127/2000, art. 1 se stipuleaza: "Academia Romana este institutie organizatoare de doctorat cu si fara frecventa, in conditiile legii". In Legea Academiei, la Cap. III, art.8, aliniatul 1, punctul 3 se precizeaza ca intre atributiile Academiei Romane figureaza si organizarea de cursuri postuniversitare si doctorate. Recenta Hotarare a Ministerului Educatiei si Invatamantului ignora aceste legi. Considerati ca este o hotarare corecta? Academia Romana trebuie sa fie eliminata din sistemul de acordare a doctoratelor? 2. Aceeasi Hotarare prevede ca profesorii care depasesc varsta de 70 de ani (inclusiv membrii Academiei Romane) nu pot fi coordonatori de doctorate. In afara criteriilor de performanta (singurul, in fond, hotarator cand este vorba de stiinta), nu vi se pare ca recenta Hotarare guvernamentala este discriminatorie? 3. Cineva nu poate deveni doctor fara a urma trei ani de facultate, doi de masterat si trei de doctorat? Cineva care are 50 de ani, sa zicem, nu poate deveni doctor decat urmand aceste trepte? Vom continua aceasta ancheta si in numerele viitoare in speranta ca punctele de vedere ale membrilor Academiei Romane si, in genere, ale unor intelectuali romani vor determina revenirea asupra acestei Hotarari Guvernamentale. Acad. Alexandru Zub: Nevoia de competente formative Calitatea institutiilor formative constituie, in lumea moderna, un element de baza pentru orice comunitate etnoculturala. De aceea, discutiile (pana la dezbateri autentice mai e cale lunga) despre educatie si cercetare nu pot fi decat binevenite. Ele au loc in toata lumea, in forme impuse de procesele integrative, dar si de factori locali, specifici, de natura sa particularizeze un aspect sau altul. Nu va surprinde pe nimeni constatarea ca in Romania postdecembrista initiativele in acest domeniu au fost atat de confuze, iar solutiile propuse asa de incongruente. Ministerul Educatiei si Cercetarii pare a fi mai sensibil la indicii de adecvatie formala decat la problemele de fond, sesizate deja, in treacat, de analisti. Masurile luate prin HG 540 din 15 iunie a.c. cu privire la doctorantura nu fac exceptie. Pe linia unei atitudini care a produs deja multe nelinisti in lumea stiintifica, a fost exclusa Academia Romana din sistemul de acordare a doctoratelor. E o masura injusta si incorecta, una ce ignora de altfel legea de organizare a inaltului for. Se uita, pesemne, ca Academia nu inseamna doar un spatiu al consacrarii, ci si unul de cercetari fundamentale, imposibil de ocolit cand e vorba de pregatirea stiintifica a noilor generatii. Nu pot fi decat surprins si mahnit de insistenta cu care MEC apara o asemenea initiativa. Din aceeasi categorie de masuri contraproductive face parte si decizia ca profesorii sa nu mai aiba drept de a conduce doctorate dupa 70 de ani. Se poate renunta asa de lesne la atatea resurse de competenta formativa? Daca restrictiile impuse acum au un substrat economic, socot ca ar fi bine sa se caute, de la caz la caz, pe temeiul autonomiei de care se bucura universitatile si Academia Romana, solutiile cele mai conforme cu interesul national. Romania nu e atat de prospera ca sa-si ingaduie a sacrifica, momentan, asemenea competente. Acad. Dinu Giurescu: Cand criteriul valorii este inlocuit cu decizii administrative Hotararea Guvernului Romaniei publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.540/24VI, 2005, privind organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat, cuprinde la Cap. III, art.5, aliniat 5, urmatoarele: "Dupa pensionare, conducatorul de doctorat, cu exceptia celui care a obtinut calitatea de profesor universitar consultant, nu mai poate primi spre indrumare noi doctoranzi. Profesorul consultant nu mai poate primi spre indrumare noi doctoranzi dupa varsta de 70 ani". In 1947, au fost suprimate prin decizii guvernamentale publicate in Monitorul Oficial (4 si 8 oct.), 294 de posturi de profesori si conferentiari universitari. Pretextul: "economii bugetare". In fond, era vorba de curatirea terenului pentru numirea unor oameni "noi", agreati de regimul procomunist. Ceea ce a si avut loc cateva luni mai tarziu. Acum, in 2005, criteriul varstei pare a fi un bun prilej pentru a indeparta o suma de universitari de la conducerea doctoratelor. Spus mai direct (vezi si Cap. III art.5, aliniat 6), varsta de pensionare te elimina automat de la conducerea in continuare a doctoratelor. Criteriul competentei profesionale este inlocuit cu acela al unei decizii administrative. Oare lupta de clasa din anii 40 si 50 este acum inlocuita cu principiul limitei de varsta!? In 1948, Academia Romana a fost supusa unei epurari masive pentru a inlatura pe toti cei socotiti ca reprezentanti ai "culturii burgheze". Unii fosti titulari au fost arestati, o parte si-au aflat sfarsitul in inchisoare, ceilalti au ramas pe drumuri. Acum a inceput un nou asalt - paralel cu cel mediatic - impotriva Academiei. Prin Hotararea de Guvern, Academia Romana nu mai are dreptul de a organiza si conduce doctorate. Cum conducatorii de doctorate din institutele Academiei au depasit, in genere, varsta pensionarii administrative, principiul diriguitor al amintitei Hotarari se contureaza acelasi: eliminarea persoanelor care, posibil, n-ar mai fi agreate din felurite motive. Transferul de la o generatie la alta este in datele firii. El devine anormal cand are lor prin interventia forurilor politico-administrative, ca in cazul Hotararii de Guvern amintite. Anormal cand transferul este artificial determinat de invidie si dorinta de parvenire a unora, calcand peste oricine si maculand totul. Recent, am auzit si o "explicatie": asa se petrec lucrurile si in universitatile din Europa. In anii 40-50, "exemplul maret" al Uniunii Sovietice era invocat la fiecare schimbare, in orice domeniu. Nu aveai nici o posibilitate de a cunoaste si verifica in ce masura acest "exemplu" este transpus si adaptat realitatilor din Romania, pe atunci condusa si controlata de Partidul Muncitoresc (Comunist) Roman. Astazi, reglementarile Uniunii Europene sunt invocate cu fiecare prilej, in orice domeniu. Daca in UE, pensionarea constituie un criteriu definitoriu pentru a nu mai conduce studiile de doctorat, in acest caz este imperios necesar sa se publice integral textul reglementarii respective, in engleza, franceza si in romana. Ca sa stie tot romanul cat de atent si constiincios - pana la absorbtie - forurile noastre de resort se indreapta spre integrarea in UE si la capitolul organizarea doctoratelor. Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei, presedintele USR: Ciudat cum se repeta unele reflexe comuniste... 1-2 Hotararea Ministerului Educatiei si Cercetarii incalca legea si trebuie abrogata urgent. Este ciudat sa vezi cum se repeta unele reflexe comuniste in materie de invatamant si cercetare, ca si in general fata de anumite categorii de varsta. Regimul comunist a pensionat, acum cateva decenii, toti actorii care implineau varsta generala de pensie. Parlamentul postdecembrist a incercat, in legislatura 1992-996, sa-i pensioneze pe profesorii-medici la aceeasi varsta prevazuta de lege. Noroc ca nu s-a votat. E drept ca, in anumite profesii, nu doar batranii trebuie lasati la peste 60-65 de activitate, dar ca ar trebui solicitati in mod expres sa nu se pensioneze. Un profesor poate conduce doctorate pana tarziu. Un cercetator academic are exact acelasi drept de a conduce doctorate ca si un profesor universitar. Ministerul Educatiei si Cercetarii revine la o restrictie eliminata in trecut cu greu de Academie. Oare ce l-o fi animand in lupta contra somitatilor intelectuale pe actualul ministru? Exista racile in invatamantul romanesc impotriva carora ar fi mult mai util sa combata. 3. Fara indoiala ca un ins care nu are facultate nu poate deveni doctor. Indiferent insa de durata si formatul facultatii. Cei trei ani de facultate plus masteratul reprezinta forma data de Declaratia de la Bologna, dar cineva care a incheiat facultatea anterior are aceleasi drepturi de a o incorona cu un doctorat. Durata doctoratului ca atare este, desigur, aceea prevazuta de reglementarile in vigoare, desi a face din doctorat o perioada de predare, cu frecventa, este abuziv. Prof. Marius Andruh, membru corespondent al Academiei Romane: Performanta stiintifica, nu varsta, este decisiva 1. Nu imi este deloc clara politica din spatele acestei hotarari de guvern. Atata timp cat Academia Romana, prin institutele sale, este considerata a fi unul din liderii cercetarii romanesti, nu vad de ce este exclusa de la procesul de conducere a doctoratelor. Trebuie recunoscut si, apoi, respectat faptul ca in institutele Academiei activeaza personalitati puternice, a caror menire este, printre altele, aceea de a forma tineri cercetatori si, prin ei, de a construi scoli de cercetare. Or, acest lucru nu se poate realiza decat prin atragerea de tineri si implicarea lor in dezvoltarea unor proiecte de cercetare de anvergura. Nu cred, deloc, in ideea ca locul de desfasurare a cursurilor la nivel de doctorat, atunci cand acestea sunt cu adevarat necesare si formative, trebuie sa fie numai universitatile. In definitiv, de la cine poti invata mai bine o "meserie" daca nu de la cel care o practica real si cu succes, fie el intr-o universitate sau in Academie? In ceea ce priveste postdoctoratul, aici e inca si mai grav, pentru ca, in lumea larga, stagiile doctorale se pot efectua nu numai in universitati si institute de cercetare, ci si in departamentele de cercetare ale unor mari companii. 2. Nu mi se pare corecta, si cred ca trebuie nuantata: nu toti conducatorii cu varsta sub 70 de ani sunt extrem de productivi, dupa cum multi din cei care au depasit 70 de ani conduc scoli de cercetare si proiecte extrem de interesante. Sunt mai degraba adeptul unei verificari periodice a conducatorilor de doctorat, dar nu dupa criteriul varstei, ci dupa acela al performantei. 3. Nu vad cum cineva ar putea deveni doctor intr-un anumit domeniu fara cei trei ani de studii de baza si fara masterat. Acesta din urma "impinge" studentul spre o oarece specializare si il pregateste pentru activitatea de creatie stiintifica proprie doctoratului. Ca sa fiu mai clar, ma voi limita numai la doctoratele din zona stiintelor experimentale. Actul de creatie stiintifica presupune echipe de cercetare, care vor fi eficiente si productive numai daca includ tineri dinamici, energici, pasionati. Ei trebuie sa ilustreze, prin activitatea din laborator, scoala de cercetare careia ii apartin, daca aceasta exista (ea, scoala de creatie, se poate forma numai in jurul unei personalitati puternice si, la randul ei, creative). Absenta tinerilor din preajma unui cercetator cu experienta duce, mai devreme sau mai tarziu, la o deteriorare a atmosferei de creatie si, cateogoric, la o incetinire a ritmului de lucru. Temele arzatoare din lumea stiintifica presupun rapiditate de reactie, echipe dinamice, capabile sa faca fata concurentei cu alte laboratoare si sa lupte pentru prioritatea descoperirilor lor. Iata de ce eu sustin cu indarjire doctoratele cu frecventa (cel putin in cazul stiintelor experimentale). Nu este timp pentru experimente de laborator facute o data pe luna sau mai rar, ca in cazul doctoratelor fara frecventa... Doctoratul nu reprezinta in nici un caz o consacrare in cercetare, ci numai inceputul drumului propriu pe care, de acum, trebuie sa si-l construiasca tanarul cercetator. Pe parcursul doctoratului tanarul ilustreaza scoala in care s-a integrat; dupa doctorat el trebuie sa se desprinda de maestru si sa devina, la randul lui, original. Revenind acum la cea/cel care doreste sa porneasca un doctorat la varsta de 50 de ani, acest lucru nu cred ca este indicat in chimie, fizica sau biologie. Un doctorat in aceste stiinte presupune un efort experimental, un elan si entuziasm proprii altei varste. Doctoratul vazut ca rod al unor procese indelungate de meditatie (si ea creativa) ar putea fi inceput si mai tarziu, dar in special in cazul umanioarelor. Dr. Vasile Brinzanescu, directorul Institutului de matematica al Academiei Romane: O Hotarare care anuleaza doua legi... 1. Academia Romana si institutele sale cuprind pe unii dintre cei mai buni specialisti din fiecare domeniu de cercetare, comparativ la nivel international, nu numai national. De aceea consider ca aceasta Hotarare, care scoate practic Institutele Academiei din reteaua de institutii organizatoare de doctorat, va avea un impact negativ asupra calitatii doctoratelor viitoare in fiecare domeniu. Lasand institutele Academiei, care au conducatori de doctorat printre cei mai buni din tara si de nivel mondial, in afara programului de doctorat se va produce o scadere brusca a nivelului doctoratelor in Romania. Posibilitatea infiintarii acelor consortii cu universitati din tara nu rezolva aceasta situatie, tinand seama si de competitia fireasca dintre institutele de cercetare si facultati, competitie care este anulata de aceasta hotarare. In concluzie, consider ca aceasta Hotarare nu este corecta, iar din punct de vedere formal ma intreb cum poate o Hotarare de Guvern sa anuleze doua legi date de Parlamentul Romaniei. 2. Nu este justa prevederea care stipuleaza ca acei conducatori de doctorat ce implinesc varsta de 70 de ani sa isi piarda doctoranzii...S-ar putea, eventual, justifica o prevedere care sa stipuleze ca peste 70 de ani nu mai pot primi noi locuri la admiterea la doctorat, dar firesc este sa ramana conducatori de doctorat pentru doctoranzii proprii pana la sustinerea tezei. Mi se pare clar ca cei care au impus o asemenea conditie nu sunt constienti ce inseamna o traditie intr-un domeniu si ce inseamna o scoala creata de o mare personalitate in cercetare. 3. Cred ca la aceasta intrebare Hotararea de Guvern da raspunsul corect la articolul 26, alineatul 2. Am o observatie referitoare la o formulare ciudata in Hotarare: mereu apar cuvintele:... "de nivel national sau international". Cred ca absolut in toate locurile ar fi corect astfel: "de nivel national si international"...Altfel, ajungem din nou la chestiunea aceea cunoscuta "ai nostri mai buni ca ai lor", ceea ce este stupid in conditiile in care stiinta este deja globalizata de aproape un secol!