La Palatul Parlamentului din Bucuresti incep, maine, lucrarile Conferintei cu tema "Protectia Drepturilor Omului in Zonele de Conflict din Orientul Mijlociu", care se vor incheia pe data de 2 iulie. Au fost invitati sa participe la eveniment membri ai forurilor legislative din Arabia Saudita, Israel, Egipt, Irak, Iran, Iordania, Kuwait, Liban, Libia, Palestina, Siria. Din partea Knessetului israelian sunt asteptati Dani Yatom, Uval Stineth, presedintele Comisiei de Afaceri Externe si Aparare, Gidon Ezra, ministrul Securitatii Interne, doctor Efraiem Sene si Michael Razon. Federatia Rusa si SUA au fost, de asemenea, invitate sa participe la manifestare, in calitate de observatori. (D.E.) Victoria fara apel a conservatorului Mahmoud Ahmadinejad in alegerile prezidentiale din Iran este de rau augur pentru pacea in Orientul Mijlociu. Razboiul cu Iranul a si inceput, anunta Al Jazeera pe 25 iunie. Departamentul de Stat american si think thank-urile republicane au comentat aceasta victorie ca un semn al derivei Iranului (deja catalogat ca apartinand "axei raului") catre un autoritarism retrograd. Pe scurt, nu mai avem ce discuta cu astfel de oameni. Mentionam ca Mahmoud Ahmadinejad a castigat mizand pe un discurs anti-occidental si s-a opus negocierilor si compromisurilor cu tarile occidentale preocupate de potentialul armament nuclear iranian. Este o tactica bine cunoscuta in negocierile dificile, ca subiectele cele mai delicate sa fie amanate, iar acordurile preliminare sa se axeze pe puncte minore precum metodele de comunicare sau chestiuni logistice pentru ca cei ce participa la negocieri sa capete incredere unul intr-altul si sa se creeze o spirala a compromisurilor. Dar pentru ca acest lucru sa se produca, trebuie sa existe dialog. Dupa acordul de la Oslo intre Israel si Autoritatea Palestiniana, au fost amanate subiecte importante precum statutul Ierusalimului, soarta milioanelor de refugiati palestinieni care traiesc in tarile vecine, delimitarea frontierelor, impartirea resurselor de apa, soarta coloniilor, modalitatile si statutul unui stat palestinian. De atunci au trecut mai bine de 10 ani. A doua intifada - revolta palestiniana - a complicat si mai mult negocierile israelo-palestiniene, iar al doilea razboi din Golf, care, in opinia strategilor americani trebuia sa dea semnalul unei democratizari in Orientul Mijlociu, a concentrat toate energiile primei puteri mondiale. De atunci, Irakul a devenit, conform acelorasi strategi americani, principalul camp de lupta cu fundamentalistii islamici; conflictul a atras mii de voluntari din tarile arabe. Este cert ca multe guverne autoritare din regiune folosesc acum pretextul luptei anti-teroriste pentru a restrange libertatile individuale si a amana introducerea alegerilor sau democratiilor participative. Pe de alta parte, Al Jazeera si nu numai ea considera ca cei mai buni recrutori de teroristi din lume sunt acum militarii americani si israelieni care, prin operatiunile pe care le conduc impotriva insurgentilor din Irak si din teritoriile ocupate, starnesc mania populatiilor musulmane si transforma civilii in potentiali voluntari pentru misiuni sinucigase. Presiunile americane asupra Siriei se intensifica si, zilnic, sute de voluntari trec frontiera acestui stat catre Irak pentru se confrunta cu soldatii americani. S-a produs practic o alianta a efectelor, o alianta paradoxala intre autoritarismele militare, politice si religioase, din regiune, in care spirala violentei si tentatiile totalitare duc la un impas. Foaia de drum propusa de SUA, Natiunile Unite, Rusia si Uniunea Europeana prevedea o solutie globala care sa includa reglementarea situatiei palestiniene si din tarile vecine cu Israel. Totusi initiativele politice si declaratiile de buna intentie raman doar piese ale unei puzzle incomplet. Intre timp, controlul armelor de distrugere in masa, rivalitatile asupra controlului resurselor naturale, extinderea insecuritatii regionale, creeaza noi provocari. Cine ar putea avea legitimitatea sa propuna o astfel de solutie regionala ? Cine ar putea sa o faca acceptata atunci cand opiniile publice ale statelor din regiune sunt inflamate iar derivele autoritare camufleaza de fapt absenta vointei politice de a face compromisuri ? Mass media din regiune, care ar trebui sa joace un rol de mediator, sunt complet captive in propriile reprezentari: CNN-ul, televiziunea araba finantata de americani (al-Hurra) sau televiziunile statale ale monarhiilor din Golf nu au nici o credibilitate in randul opiniei publice din regiune. Televiziunea Al Jazeera este considerata subversiva de catre Guvernul american. Ce fel de dialog este posibil? La Bucuresti, o conferinta internationala dedicata problematicilor zonelor de conflict isi propune, pentru prima data, sa raspunda acestei intrebari.

Andrei STOICIU