Leonid Radzihovski 

Cu ceva timp in urma am participat la o dezbatere privind problemele integritatii teritoriale. Oponentii mei - de profesie "patrioti rusi" - au aparat un punct de vedere nu foarte original, dar mereu plin de patima "Pamantul si sangele sunt precum tunetul si fulgerul!" (...) Steagul Rusiei, stema si imnul. Legile Rusiei. Impozitele se varsa in vistieria Rusiei. Recrutii din Orientul indepartat fac stagiul militar in Armata Rusiei, iar in Orientul indepartat isi fac datoria unitati ale aceleiasi Armate a Rusiei. Granita dintre China si Rusia este aparata cu strictete. Este vorba de granita dintre teritoriul Chinei... si teritoriul populat in general cu chinezi. Firmele chinezesti din Orientul indepartat ar gasi, probabil, metode de a scapa de impozitele rusesti, iar proprietarii lor chinezi ar plati impozite statului lor, Chinei. in Orientul indepartat ar continua sa ramana Armata rusa, dar cultura (limba, obiceiuri, religie etc) regiunii aparata de ea de un atac strain ar deveni, de fapt, chineza. Ar mai fi, in aceste conditii, nevoie de o "alipire formala" a unui asemenea teritoriu la China, cand asta ar adauga la "anexarea cultural-economica" produsa deja fara sa se traga nici macar un foc de arma, expresia "de buna voie si cu cantece"? Subliniez inca o data: nu cred intr-un astfel de scenariu. Dar nu este vorba despre un exemplu concret, ci despre o idee banala: cu toata insemnatatea "apartenentei statale" a unui sau altui teritoriu la un stat sau altul, mai sunt multi alti factori. Si nu mai este vorba de exemple ipotetice, ci reale. Imperiul rus nu a reusit sa asimileze cultural nici Polonia, nici Finlanda, care au ramas ca niste corpuri straine pe trupul lui. Iar URSS nu a reusit sa asimileze cultural nu doar Baltica si Ucraina de nord, dar nici Transcaucazia si Asia Centrala. Apropo, la acest parametru, actuala Federatie Rusa nu este deloc un "ciot al unui imperiu", ci un stat mult mai unitar si eficient decat Uniunea Sovietica - cel putin pericolul destramarii este, dupa parerea mea, mult mai putin real decat a fost pentru "marea si puternica URSS". Problema este ca armata rusa tot atat de slaba comparativ cu cea a URSS, cum au fost pozitiile limbii ruse in Federatia rusa sunt mai puternice decat au fost in vremurile sovietice. Armata nu a aparat URSS, dar limba rusa apara Federatia Rusa. Faptul ca unitatea reala a statului este determinata nu de harta si de graniceri, ci, intr-o masura urias mai mare, de cultura, limba si de invatatorul de la scoala, se stie deja. Aici nu exista specificul secolului 21. Speficul mileniului actual cu globalizarea lui cu tot rezida in altceva. (...) Unul dintre elementele unei asemenea adaptari a devenit teoria "suveranitatii limitate". Recunoasterea prioritatii legilor internationale (de exemplu, prevederile statutului ONU, Declaratia mondiala privind drepturile omului, etc) in fata legilor nationale. Dar daca asta se poate considera doar o formalitate, sunt si constatari de limitare grosolana a suveranitatii. De exemplu, bugetul federal al Rusiei se intocmeste pornind de la prognoza internationala a preturilor la petrol. Mai poate fi dat alt exemplu mai simplu si mai precis al dependentei neconditionata a economiei de factorii globali? O imagine similara se creioneaza pentru toate tarile exportatoare de titei, dependente de deciziile OPEC - o dependenta de fier de OPEC, in general. Ca sa nu mai vorbesc despre integrarea europeana, dificila, dar continuu mergatoare. Parafrazand definitia omului de "totalitate a tuturor relatiilor sociale", se poate spune ca statul national contemporan reprezinta "totalitate a tuturor relatiilor internationale", "lumea multipolara" din chiar interiorul lui. Cu toate acestea, problema integritatii teritoriale ramane, fireste, incetand insa sa mai fie una acuta. Macar pentru faptul ca, de regula, in secolul 21 (spre deosebire de mileniile anterioare), nimeni nu mai tanjeste dupa aceasta avere - un premiu de prestigiu nu mai este considerat acaparare de teritorii straine, ci controlul (mai corect, gradul de control) asupra fluxurilor financiar-informationale. Fluxuri care, spre deosebire de teritorii, prin definitie, sunt internationale asa cum, prin definitie, insasi panza mondiala de paianjen nu poate fi ingradita in limitele unei singure tari. Noua lume, cea care abia acum se naste... Regulile ei se scriu sub ochii nostri, iar vechile definitii, sacre, legate de intelesul absolut al suveranitatii nationale, al statelor prieten/inamic, "pamant si soarta" devin tot mai relative.   Comentariu publicat de Rossiiskaia Gazeta si reprodus de Agentia "Rusia la zi"