Victor RONCEA 

Nu mi-am putut retine un zambet cu gandul la detractorii lui Basescu dupa ce chiar Chirac i-a tras vreo doua pupicuri pe urmele bezelelor lui Bush. Declaratiile "desantate" ale lui Basescu privind axa Bucuresti-Londra-Washington parc-au prins ceva mai multa motivatie cand s-a vazut ca imperiul de la Bruxelles se cam clatina, Schröder e c-un picior in opozitie, Chirac a ragusit degeaba la referendumu-i iar Blair e pe cai mari, cu ambitii prezidentiale asupra UE. Apoi, cand Chirac a mai declarat si ca Franta sustine integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, conform calendarului stabilit, mai mult ca sigur scaparatorii mineriadei din 1990, dupa icterul mecanic facut in timpul vizitei lui Basescu la Washington mai ca au dat in apoplexie. Sincer sa fiu, nu-mi pare rau deloc. Previziunile interne nu au nici o valoare daca nu se tine cont de factorul extern, de politica internationala, ceea ce inseamna totusi ceva mai mult decat Rusia sau Europa. Iar politica internationala este foarte complicata daca stai cu nasul in apa Dambovitei asteptand cu buza umflata sa te prinda sau sa te lase din undita-i vreun guzgan dintre cei mai rozalii sau vreun expert in afacerile "umanist-conservatoare" ale Securitatii. Misterul polilor de putere ai lumii euro-atlantice este mai usor de descifrat insa daca observi ca dincolo de divergentele de ordin economic sau politic exista, mai presus de toate, valori care nu pot sa-i desparta. Intre Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei va exista intotdeauna o rivalitate. Dar niciodata aceasta nu se va compara, de exemplu, cu acea prapastie creata dincolo de Zidul Berlinului, intre lumea civilizata si imperiul bestial al URSS. Cu putina curiozitate cognitiva deformatorii de opinie ar fi aflat ca in programul de politica externa al sefului de la Casa Alba figureaza printre prioritati alaturarea SUA si UE in proiectul global de promovare si aparare a democratiei. Departamentul de Stat al SUA a enuntat inca de la inceputul anului ca pe un "punct pivotal" intarirea relatiei trans-atlantice a "aliatilor naturali" SUA si UE. Summitul "istoric" de la Bruxelles, dincolo de inerentele meditatii declansate in urma expresiei democratiei in adevarata sa amploare - prin respingerea Constitutiei - a abordat probleme comune aflate pe agenda SUA-UE. Printre acestea, democratizarea completa a Europei, prin rezolvarea atat a situatiei destabilizatoare din Kosovo, cat si - atentie!, pentru prima oara intr-un asemenea cadru - a conflictului din Transnistria, ca si consemnarea importantei Moldovei ca viitor stat aflat in vecinatatea imediata a UE. Si a NATO, adaugam noi. Or, excuse my French, cu dosarele-astea sub brat s-a prezentat si marinarul nostru in Biroul Oval. Iata ca noua Romanie se apropie de raportul pe care trebuie sa-l dea la sase luni de la instalarea administratiei Basescu. Daca organele de stat din umbra mafiei politico-financiare din Romania stau ca pe jaratec, iar Guvernul incepe sa scartaie din toate incheieturile, programul presedintelui cu popularitate de 71% pare sa se fi implinit punct cu punct. Dupa trasarea extrem de precisa a axei de securitate a Romaniei, ieri Basescu a definit si relatiile privind axa politica si economica a tarii: "Avem sprijinul tuturor tarilor importante pentru integrare si nu exista nici un semnal negativ legat de Romania". Sigur, problemele bietei Romanii furata timp de 15 ani raman in curtea noastra. Piesele de marca ale masinariei azi ruginite sunt de mult prin banci straine, in timp ce motorul din service-ul "La Base" tuseste plin de rateuri. Daca punem osul la treaba si ne rezolvam problemele, bine. Daca nu, tot bine, ca mai avem un an sa le eliminam definitiv. Pe plan extern, inevitabile provocari din imensul spatiul euro-asiatic tot impung Romania in coastele-i estice. Dar acestea sunt de-acum si ale UE si NATO. Asa ca reactia convergenta de pe axa SUA-UE s-ar putea la un moment dat sa faca bucati marele cal troian al Rusiei: Ucraina. Ghicitorii politicii UE, fie ca dau in carti la Kiev sau se uita in globul de cristal la Moscova, au inteles insa cu ce pot sa ademeneasca frumoasa Europa in secolul 21: gaz, taticule! Dupa ce o pusesera in 2002 de o afacere ruso-germano-urcaineana de ars gaz pe conducta, azi Kievul cu al sau Naftogaz se revolutioneaza si invita direct Franta si Germania sa se asocieze pe urmele lui Marco Polo. Numai ca pe langa acest Naftogaz zburda si Chornomornaftogaz, o mica contributie a fostului prim-ministru rus, apoi ambasador al Federatiei Ruse in Ucraina, iar conductele le sunt pazite de kaghebistii Gazprom. Interesul lor enuntat public priveste direct explorarea si exploatarea resurselor de hidrocarburi de prin vartejurile Marii Negre. Si-uite-asa devine mult mai usor de inteles de ce si cine submineaza politica noii Romanii si a aliatei sale America la Marea Neagra. Ca si, poate, de ce si cine-i plateste pe caraitorii de profesie. In ciuda acestora, Romania se va descurca oricum, pe axa UE-SUA si retur. Pacat, totusi ca n-avem si noi doi gemeni Basescu, cum se intrevede la conducerea Poloniei. Poate, totusi, o clonare n-ar strica!