Astazi, de la orele 18.30, la sediul Institutului Cervantes din Bucuresti (str. Marin Serghiescu nr. 12) va avea loc o reuniune festiva in cadrul careia biblioteca Institutului, deschisa din 1995, va capata numele numele reputatului poet spaniol Luis Rosales (1910-1992) (foto). Inovator al liricii hispanice (de asemenea, eseist), Rosales a primit in 1982 Premiul Cervantes pentru intreaga sa opera. Evenimentul de la Bucuresti se datoreaza deciziei Madridului, unde se afla centrul retelei de Institute Cervantes care functioneaza in numeroase tari ale lumii, cu scopul promovarii culturii spaniole. Asa cum biblioteca de la Bucuresti se va numi "Luis Rosales", conducerea retelei a transmis fiecarei filiale Cervantes cate un nume al unei personalitati culturale spaniole proeminente pentru a fi asezat in frontispiciul bibliotecii de la sediu. La momentul inaugural de astazi, alaturi de ambasadorul Spaniei la Bucuresti, Juan Pablo GarcÌa Berdoy, si de directoarea Institutului Cervantes, Ioana Zlotescu, vor mai participa: Guadalupe Grande Aguirre, co-editoare a seriei de opere complete ale lui Luis Rosales, care va sustine o conferinta omagiala ilustrata cu proiectii video din arhiva scriitorului spaniol si cu fragmente din opera in lectura autorului; scriitorul mexican Sergio Pitol, a carui conferinta despre "Cum devine viata reala scriitura" va marca vocatia pan-hispanica a Institutului Cervantes; directorul Bibliotecii Nationale a Romaniei, Dan Erceanu; si Ion Caramitru, care va citi din versurile lui Rosales. Iata - spre ilustrare - un poem al acestuia, "Grea-domnirea" (in traducerea realizata in colaborare de Ioana Ieronim si Ioana Zlotescu): "Un val peste ochi ne e mostenirea, cu ochi neinceputi nu poate nimeni privi, ochii poarta in ei mortul ereditar si privirea dintai nu mai incape, sa nu punem intrebari inutile, mereu vom tinti punctul aflat intre doua visuri incompatibile, ceea ce ne dorim, ceea ce ne umple de teama si fara sa stim privirea ne impinge-n greseala - acest strabism general care falsifica totul. Sa n-ai nici o indoiala: atunci cand privesti ochii sunt dinainte captivi, dezorientati, pe oamenii din generatia mea-i urmareste razboiul - catar beteag, impiedicat - schiopatand el abia se tine pe picioare, dar noua ne ramine o certitudine pe care alte generatii n-au reusit s-o gaseasca: noi stim pretul vietii, noi, care n-am murit, pentru toti vom trai."

Ovidiu S. POPESCU