Rasvan MOLDOVEANU 

Lovitura de stat si mineriadele sunt pacatele originare ale democratiei din Romania. Justitia, politica, economia, administratia sunt contaminate de oameni care-si acopera reciproc vinovatiile. Dincolo de coruptie sau alte tare ale oricarei societati, ei sunt complici la o infractiune mult mai grava: crima. Celebrul slogan "Iliescu judecat pentru sangele varsat" se refera la toti cei care, impreuna cu acesta, si-au manjit mainile cu sange pentru a pune mana pe putere. Sau pentru a o pastra. Sau pentru a regla anumite conturi. Crimele, violentele, devastarile, jafurile, abuzurile au fost facute la comanda politica. Sunt opera unor oameni. Majoritatea in viata, liberi, bogati, ocupand functii inalte. Fara nici o remuscare, criminali sau complici la crima mint cu nerusinare pentru a scapa de pedeapsa. Audiat, miercuri, la Parchetul General, Petre Roman si-a exersat, din nou, tupeul afirmand ca "mineriada (din14-15 iunie 1990 - nota red.) a fost provocata de nuclee ale structurilor fostului regim care au avut interes de a crea panica si violenta". Aceasta mare minciuna reprezinta un mare adevar. FSN insusi nu era altceva decat un "nucleu al structurilor fostului regim". Pe 13 iunie, dupa amiaza, presedintele Ion Iliescu a aparut la televizor chemand "toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul Guvernului si Televiziunii", iar Guvernul, condus de Roman, a emis un comunicat care vorbea despre "acte de tip legionar care trebuie oprite cu toata fermitatea". Cine avea, deci, "interes sa creeze panica si violenta"? Cine avea nevoie de mineri? Petre Roman intoarce lucrurile cu susul in jos, intreband nevinovat presa, dupa audierea de miercuri "Cui i-ar fi servit?" Adica, lui si fesenistilor lui in nici un caz! Misterioasele "nuclee ale fostului regim" i-ar fi trimis, in realitate, pe mineri in Piata Universitatii sa faca ordine, i-ar fi pus sa ocupe si sa devasteze Univeritatea, sedii de partide, redactii de ziare, sa bata, sa jefuiasca, sa aresteze. "Nucleele" le-au multumit miilor de mineri "pentru prezenta utila si eficienta", nu Ion Iliescu. Totul cu complicitatea politistilor, care i-au transportat si batut la randul lor pe cei arestati. A procurorilor, care i-au retinut si anchetat abuziv. A televiziunii romane, care a incitat o tara intreaga la violenta impotriva manifestantilor pasnici din Piata Universitatii. A diverselor institutii, care i-au transportat, hranit si adapostit! Cum au reusit, oare, fortele, "nucleele" astea interesate, pe care Petre Roman sustine ca nu le-a chemat, sa isi asigure cooperarea, ba chiar subordonarea totala a institutiilor statului, al carui premier era? "Nucleele" lui Roman seamana izbitor cu "teroristii" lui Iliescu. Iata criminalii adevarati. Noi, fesenistii suntem niste miei neprihaniti. Cu totii am fost victime ale unor forte ceausiste criminale, potrivnice democratiei, dar, vai! niciodata identificate. Chemat si el la Parchetul general in Dosarul "Decembrie '89", Ion Iliescu, "ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra", a mers chiar mai departe decat Roman cu tupeul si cu dispretul fata de Justitie recomandandu-le procurorilor sa-i citeasca volumele despre revolutie. Iliescu si Roman, eterni complici, nu sunt singuri in aceste afaceri sangeroase. Pe lista celor care trebuie sa raspunda - unii penal, altii doar la intrebari - se afla multe nume. Unele sonore. Sunt sigur ca, dat fiind contextul, cei pe care ii voi omite, involuntar desigur, nu se vor supara. Miron Cozma, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif, Bogdan Niculescu Duvaz, Mihai Chitac, Corneliu Diamandescu, Adrian Sarbu, Razvan Theodorescu, Emanoil Valeriu, Traian Basescu. Pur intamplator, enumerarea incepe cu Cozma si se incheie cu Basescu. Unul este in inchisoare, celalalt este presedintele Romaniei. Asta nu trebuie sa-i dea aripi primului, nici sa-l ofenseze pe ultimul. Sunt semne ca Justitia ar vrea sa-si faca datoria. Insist pe declaratiile lui Roman pentru ca sunt "la zi", pentru ca era premier in perioada mineriadelor din '90-'91 si pentru ca este demagog, mincinos si obraznic de profesie. Ma opresc aici cu enumerarea pentru ca acest text nu ataca chestiunea coruptiei. Voi explica, insa, prin cateva exemple, de ce am scris aceste vorbe grele despre Petre Roman, un om care minte cu aceeasi nonsalanta si cand este vorba de viata sa personala si cand este vorba, la propriu, de vietile altora. Intr-un volum de amintiri, intitulat "Libertatea ca datorie" si publicat dupa 1989, Roman sustine, cu un tupeu dat de lipsa oricarui simt al ridicolului, ca pe vremea lui Ceausescu era nevoit sa vaneze ca sa aiba ce manca. Ca omul primitiv. Tot acolo, il caina pe tatal sau, luptatorul comunist din Spania Valter Roman, ca a fost marginalizat de comunisti tocmai la ministerul Comunicatiilor. Ministru. Apoi, in anii '50, Roman senior a fost azvarlit la Editura politica. Director. Acolo, la cea mai politizata si propagandistica editura stalinista (nota mea), a avut satisfactia sa publice diverse titluri valoroase de carte. In schimb, el, Petre, si familia sa traiau in saracie lucie. Atat de prapaditi erau incat au fost nevoiti sa puna servitoarea, repet, servitoarea, sa minta ca puiul fript cu care se laudau in fata oaspetilor, dar pe care nu si-l permiteau, s-a ars si vor manca doar linte. Ce-au mai ras ca proasta de servitoare s-a incurcat in mancaruri si minciuni si i-a anuntat pe musafiri ca s-a ars, din contra, lintea. Si acum ce te faci? Ia puiul de unde nu-i! Saraci, dar haiosi. Si cu servitoare. Schimband registrul, iti ingheata rasul cand acelasi reformist si democrat Petre Roman sugereaza, cu acelasi tupeu, pe 15 iunie '90, in incinta proaspat devastata de mineri a Universitatii Bucuresti, ca studentii i-ar fi maltratat pe mineri si ca sangele de pe holuri ar apartine acestora din urma. De la linte la sange a fost un pas mic pentru Petre Roman. De la "ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra" la crima a fost tot un pas mic pentru Ion Iliescu. Pentru Justitie, insa, ar putea fi marele pas.