Printre zecile de mii de credinciosi sositi din cele cinci continente pentru a se ruga pentru Sfantul Parinte, imi atrag atentia un steag romanesc si un grup de tineri romani ingenunchiati in rugaciune. Ni se alatura pentru cateva minute si doi preoti orotodocsi, parintele Gheorghe Gogan, de la Arad, si parintele Viorel Chirica de la Galati. Vorbim despre pontificatul lui Wojtyla, despre visul sau de realizare a unitatii crestinilor si despre unele voci critice din mass-media occidentale in legatura cu un anumit "exhibitionism" al suferintei Pontifului. "O cruce neagra se intinde deasupra Pamantului", imi spune parintele Gogan de la Arad. Si noi, crestinii ortodocsi, simtim durerea disparitiei Sfantului Parinte, cea mai mare personalitate a secolului al XX-lea. Momentul mortii lui Wojtyla constituie o rascruce istorica, nu numai pentru Biserica Catolica, ci si pentru toti crestinii. Sa nu uitam ca Sfintii Apostoli Petru si Andrei erau frati. Catolicii si ortodocsii - continua parintele - sunt frati. Faptul ca romanii au fost crestinati de Sfantul Apostol Andrei, iar pe tronul Sfantului Apostol Petru sta Papa este extrem de elocvent. Invitandu-l pe Pontif la Bucuresti, Intai Statatorul Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Teoctist, a realizat un pas istoric pentru afirmarea unitatii depline si nevazute a Bisericii universale. Preotul roman considera, de asemenea, simbolic, faptul Sfantul Parinte a trecut la cele vesnice in Saptamana Luminata (conform traditiei catolice), metafora triumfului vietii asupra mortii, a Invierii Domnului. "Papa a dat crestinilor o mare lectie: aceea a acceptarii suferintei - considera Virgil Chirica, preot la Galati. "Crestinul nu trebuie sa braveze cu suferinta sa, dar nici s-o ascunda", afirma si Ille Ionatan, insotitorul preotilor. Sfanta Scriptura ne invata ca este o inalta cinste a suferi pentru Evanghelie si pentru Hristos, onoare ce nu este data oricui. Este o participare la patimirea lui Hristos. Si, apoi, cred ca trebuie sa fim naturali in toate ipostazele vietii. Nici Hristos nu si-a ascuns suferinta, si lumea a vazut. Pentru ca suferinta Sa, ca si cea a lui Wojtyla avea un sens."