Per AHLMARK 

Cand a fost lansata unificarea europeana s-a crezut ca "o uniune apropiata pentru totdeauna" va stabili o comunitate care va proteja europenii de santajul politic. In prezent vedem ca - desi ridicarea embargoului pentru armament impotriva Chinei ar putea fi intarziat de presiunile Statelor Unite si de agresivitatea chineza - Uniunea Europeana a devenit o biata unealta a coruptiei atunci cand Franta si China alcatuiesc planuri de actiune comune. Strategia este simpla si nemiloasa. Cea mai mare dictatura a lumii se pregateste sa zdrobeasca si sa-i ocupe prima democratie chineza din istorie - Taiwan. Pentru a atinge acest scop, Republica Populara Chineza are nevoie de arme mult mai sofisticate decat cele pe care le are in prezent. Statele Unite in mod natural nu exporta astfel de armament in China. In loc de asta, SUA incearca sa impiedice pe conducatorii chinezi de la lansarea unui atac militar impotriva democratilor din Taiwan. Insa daca Uniunea Europeana incepe sa ofere Chinei exporturi sustinute de sisteme de armament ofensiv puternice, puterea militara a Armatei Populare de Eliberare va fi capabila sa infranga fortele de aparare ale Taiwanului. Peste 600 de rachete, deja desfasurate pe continent sunt atintite asupra oraselor si bazelor militare de pe insula. Amenintarea este mai mult aparenta decat reala - deocamdata. Rusia in prezent vinde anumite arme Chinei, insa evita sa exporte sisteme mai sofisticate, de vreme ce Kremlinul vede in China o posibila amenintare in viitor. Oricum, daca tarile membre UE incep sa concureze pentru o felie din piata chineza, rusii ar putea fi destul de repede tentati sa vanda cele mai bune arme ale lor regimului comunist de la Beijing. Noile arme ale Chinei, alaturi de criza nord-coreeana va forta probabil o jumatate de duzina de tari din regiune sa-si reinnoiasca fortele armate. Astfel, indiferent cand ar decide ridicarea embargoului de armament pentru China, Uniunea Europeana ar putea declansa o cursa a inarmarilor in Asia orientala. Cum au reusit China si Franta sa pacaleasca Uniunea Europeana in a se gandi ca trebuie sa ia parte la o astfel de combinatie? Cand guvernul Chirac a decis sa largeasca cooperarea economica cu China, armamentul a devenit o componenta esentiala in aceasta strategie. Dupa cum premierul Chirac a vandut lui Saddam Hussein un reactor nuclear in 1970, tot asa, presedintele Chirac de azi este atras in afaceri de mare anvergura cu o alta dictatura agresiva. Restul este o chestiune de santaj economic. Diplomatii francezi au informat, bineinteles, China despre retinerea celorlalte tari europene fata de ridicarea embargoului, care a fost impus dupa masacrul din Piata Tien-an-men in 1989. China pur si simplu a amenintat sa abandoneze ori sa nu incheie niciodata acorduri de comert cu respectivele tari membre ale Uniunii Europene. Germanilor, chinezii probabil le soptesc ceva despre Siemens si Volkswagen. Olandezilor li se murmura despre Philips. China urmareste un joc al puterii in cadrul UE, prin intermediul prietenilor francezi, si de aceea stie care guverne trebuie atrase. In Suedia, probabil, a fost de ajuns o soapta despre Ericsson si Volvo pentru a-l face pe premierul Goran Persson sa inteleaga care este miza comerciala pentru tara sa. Care tara europeana ar putea indrazni sa riste o comanda chineza de cateva miliarde de euro? In mod tipic, nici o tara UE nu a mentionat Taiwanul ca fiind un motiv suficient pentru mentinerea embargoului. In loc de asta, UE vorbeste despre "codul deontologic" (care probabil nu inseamna nimic, insa suna bine) si "comertul liber" (un alt eufemism incantator pentru vanzarile de arme catre dictaturi). Aceasta tacere trage un semnal infiorator. Deoarece UE spune, practic, Chinei: "cauza Taiwanului nu este si a noastra". Daca si cand va ridica Uniunea embargoul, Europa va refuza sa-si asume responsabilitatea pentru o catastrofa care se poate apropia. Ca de obicei, depinde de America sa protejeze o tara libera, care altfel ar fi distrusa. Sa comparam aceasta situatie cu drama de acum 60 de ani. Atunci au fost trupele americane care au eliberat Europa occidentala de nazism. Acum ar putea fi armele europene in mainile chinezilor atintite asupra trupelor americane care protejeaza o democratie cu 23 de milioane de locuitori (cat tarile nordice laolalta). Dupa cum a spus Tom Lantos, congresman de California, ideea de ridicare a embargoului de armament pentru China arata ca "Europa si-a pierdut busola morala". Lantos stie despre busolele morale: cand era un baiat a fost salvat de Raoul Wallenberg de la deportarea la Auschwitz de catre nazistii din Budapesta. Wallenberg a fost suedez. Insa acum Suedia dezvaluie ca si ei ii lipseste moralitatea politica. Cativa prieteni de-ai mei din grupul parlamentar al partidului conservator sunt de multa vreme angajati in campania de sprijinire a unui Taiwan liber. In ultimii zece ani am sustinut conferinte despre Taiwan in parlamentele din Copenhaga, Oslo si Stockholm. Insa o solicitare din partea premierului Persson a fost de ajuns pentru a-l linisti pe liderul conservator Fredrik Reinfeldt. Persson a descoperit ca ii lipsea majoritatea in parlamentul suedez pentru a putea ridica embargoul de armament impotriva Chinei. Soptind "Ericsson" la urechea lui Reinfeldt, se pare ca Persson a obtinut rezultatul dorit. Reinfeldt a devenit primul conducator al partidului conservator din istoria Suediei care a incurajat exporturile de armament catre o dictatura comunista. Insa Reinfeldt, ca si Jacques Chirac, a uitat ceva. Oamenii cu o gandire libera ar putea foarte bine sa prefere nu doar sa schimbe un premier cinic cu altul, la urmatoarele alegeri. Ar putea prefera o alegere clara. Per Ahlmark este fost vice-prim-ministru al Suediei. Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org