Miruna MUNTEANU 

Zeci de romani care voiau sa ajunga in Spania se afla inca in stare de soc dupa cosmarul prin care au trecut in ultimele zile. Ca au fost trimisi inapoi in tara nu ar fi prea grav. Oribil este, insa, modul in care au fost tratati. Revoltatoare este lipsa unei reactii prompte din partea consulatelor romanesti. Nimeni n-a miscat un deget sa-i ajute pe acesti amarati. Comunicatele contradictorii ale Ministerului de Externe de la Bucuresti sunt, la randul lor, stupefiante. In acest week-end, diplomatia romaneasca a fost prinsa pe picior gresit. Si ma tem ca nu este vorba despre un accident izolat. Dupa trei zile de drum, dupa ce traversasera patru tari, dupa ce trecusera si de granita spaniola, doua autocare romanesti au fost oprite de jandarmerie (Guardia Civil) si intoarse la punctul de frontiera. Aici, pasagerii au fost tratati ca niste infractori periculosi. Romanii au fost umiliti, speriati, lasati fara hrana si fara apa si condusi sub escorta pana la granita franco-germana. Fara sa li se dea voie sa coboare din autocare nici macar pentru cele mai omenesti necesitati. "Parca eram niste talhari", se revolta unul dintre soferi. "Nici cu niste animale nu te porti asa", isi aminteste, printre lacrimi, o pasagera, strangandu-si la piept fetita in varsta de numai 5 luni. Ce faceau, in timpul asta, angajatii consulatului roman de la Barcelona? Cu ce erau atat de ocupati? Cum de nici unul dintre ei nu si-a facut vreme sa dea o fuga pana la punctul de frontiera, pentru a acorda asistenta unor conationali aflati in dificultate? Sa le duca, macar, cateva sticle cu apa. Vreme ar fi fost, din moment ce o echipa de televiziune din Franta a reusit sa stea de vorba cu pasagerii innebuniti, retinuti ore in sir in vama. Daca printre acestia s-ar fi aflat vreun cetatean american, cum credeti ca ar fi reactionat consulatul Statelor Unite? Nu zic ca prezenta unui oficial roman i-ar fi convins pe spanioli sa revina asupra deciziei de expulzare. Dar macar ar fi descurajat "duritatile" nejustificate. Si poate ar fi lamurit situatia, care continua sa fie, si la aceasta ora, destul de neclara. Iar Ministerul roman de Externe ar fi evitat penibilul unor comunicate de presa total aiurea cu drumul, contrazise aproape imediat de alte surse oficiale. Sa recapitulam. Prima reactie oficiala a MAE fata de aceste "incidente" a fost formulata, sambata, cand un purtator de cuvant s-a grabit sa arunce toata vina in spinarea pasagerilor din autocare. Potrivit acestuia, conationalii nostri nu aveau bilete dus-intors, nici rezervari la hotel, nici suma minima in valuta care sa demonstreze ca pot plati pentru sejurul in strainatate. Informatie infirmata rapid de Politia de Frontiera, care verifica daca cetatenii romani indeplinesc conditiile necesare pentru a li se permite accesul in spatiul Schengen. Pasagerii din autocarele groazei erau solvabili si aveau toate documentele in regula. Fapt confirmat, ulterior, de autoritatile germane, dar si de controalele suplimentare efectuate la intoarcerea in tara, la punctul de frontiera Nadlac. Fapt confirmat, de fapt, chiar de autoritatile spaniole. MAE nu a luat in considerare un mic, dar esential amanunt: romanii nu au fost intorsi de la granita, ci expulzati. Ceea ce inseamna ca, initial, li se permisese accesul pe teritoriul spaniol. Parcursesera deja vreo 40 de kilometri cand au fost opriti de jandarmerie. De ce? Inca nu este limpede. Un posibil raspuns l-a oferit unul dintre soferi, care, contactat telefonic de jurnalisti, a povestit, printre altele, ca a fost obligat sa plateasca o amenda de 1500 de euro, fiindca se abatuse de la traseu. Acelasi scenariu s-a repetat, se pare, o zi mai tarziu, cu doua microbuze romanesti, interceptate de autoritatile spaniole la 70 de kilometri de frontiera. In aceste conditii, ipoteza "documentelor incomplete" este absurda. Faptul ca MAE a avansat acest nonsens nu poate insemna decat un singur lucru: functionarii Directiei consulare de la Bucuresti habar n-aveau ce se intamplase de fapt in Spania. Pai cum ar fi putut sa afle, daca personalul de la Barcelona era atat de ocupat ca nimeni nu si-a gasit timp sa-i asculte pe romanii care telefonau disperati, din granita, cerand ajutor. Incepuse week-end-ul, ce Dumnezeu! Probabil ca si-au adus aminte de aceste apeluri sacaitoare abia cand sefii lor de la Bucuresti s-au interesat de caz. Nici atunci, insa, nu cred ca s-au omorat cu firea. Altfel nu-mi explic cum de nu au fost in stare sa afle nici macar ca "pisalogii" fusesera expulzati, nu intorsi de la granita. Un simplu telefon ar fi fost de ajuns. Indolenta vecina cu nesimtirea, sau prostie crasa? Oricare ar fi raspunsul, Florin Angelo Florian, consulul roman de la Barcelona, ar trebui sa-si prezinte urgent demisia.