Sorin ROSCA STANESCU 

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator Inteleapta miscarea politica facuta sambata de catre Corneliu Vadim Tudor. Anuntand transformarea PRM intr-un partid conservator-popular si facand el insusi o spectaculoasa miscare retractila, tribunul semnalizeaza ca a intuit in mod corect existenta unui vid politic in spatiul dreptei. Pe care, din motive interne, dar si de pozitionare externa, se grabeste sa-l umple cu PPRM. Si asa stau lucrurile. Democratia in Romania, fara un puternic partid de dreapta, este instabila. Ca sa nu mai vorbim de vocatia unei asemenea formatiuni in plan european unde, dupa socialisti, a doua familie puternica de parlamentari este cea a popularilor crestin-democrati. Corneliu Vadim Tudor a sesizat, in mod corect, slabiciunea formatiunii conduse de Ciuhandu, care nu va putea deveni parlamentara prea curand, precum si esecul altor proiecte asemanatoare, vehiculate in zona liberala sau social-democrata. Asa ca PRM s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat in PPRM. Sau, cel putin, anunta acest lucru. Ce efecte va avea senzationalul anunt, lansat sambata de tribun? Alegerile din 2000 au consacrat PRM - partid nationalist, extremist, xenofob si antisemit, cu statut de formatiune anti-sistem - drept cea de-a doua forta politica a Romaniei. Un sfert din numarul de parlamentari apartinea organizatiei condusa de Vadim. Mai mult: PRM avea vocatia de a castiga viitoarele alegeri, in conditiile in care PNTCD parasise, practic, scena politica, iar PNL si PD erau prada unor puternice convulsii interne. Si sufereau in urma unui grav deficit de imagine. In intervalul 2000-2003, PRM a ratat insa oportunitatea de a se autoreforma, renuntand la nationalismul extremist si la antisemitism si reformulandu-si discursul, intr-o directie pro-europeana si crestin-democrata. Apoi, un al doilea rateu a fost inregistrat la sfarsitul anului 2003 cand, pentru prima data, Corneliu Vadim Tudor a facut publica dorinta sa de reconciliere cu adversarii sai politici, cu mass media, cu societatea civila, precum si transformarea PRM intr-un partid filosemit. Daca, tot atunci, asemenea gesturi ar fi fost insotite si de o modificare, in substanta sa, a discursului politic si mai ales publicistic, precum si de repozitionarea partidului ca formatiune conservatoare de tip popular, nu este exclus ca PRM sa fi fost unul dintre castigatorii, daca nu cumva singurul, al alegerilor din 2004. Dar in capul tribunului sfaturile piticilor israelieni s-au batut cap in cap cu cele ale magilor conservatori europeni. Si a iesti un talmes-balmes, al carui prim rezultat a fost procentul de doar 13 la suta obtinut in alegeri. La acest dezastru a contribuit si presa, creata, incurajata si practicata de tribun - "Romania Mare" si "Tricolorul" - ale carei mesaje s-au batut cap in cap cu angajamentele declarative ale partidului. Iar dupa alegeri, cercetarile de piata indica o cadere vertiginoasa, pana la 6 la suta. Asa ca transformarile anuntate sambata trebuie puse nu doar sub semnul intelepciunii politice, ci si sub cel al disperarii. De mai mult timp, Cornel Dinu, impreuna cu Vincenzo Di Palo, incearca sa stabileasca intelegeri cu popularii europeni. Toate tentativele au esuat, pana in prezent. Si era si normal ca aceasta importanta familie de partide europene sa fie circumspecta in a primi in randurile ei, inainte de alegeri, un partid despre care nu exista suficiente probe de autenticitate a intentiilor si vocatiei sale de a deveni conservator-popular. Pentru ca despre mascariciul de la Bucuresti s-a auzit in intreaga Europa. Intre timp, se pare ca o serie de conditii puse de popularii europeni, prin filiera lor italiana, a inceput sa fie luata mai in serios de catre liderii formatiunii lui Vadim. Si una dintre acestea este chiar lasarea la vatra a tribunului. Ne aflam in prezenta unei situatii paradoxale. Corneliu Vadim Tudor este, indiscutabil, partizanul si conducatorul de facto al PRM. Partid pe care, cum necum, l-a dus de patru ori in Parlament. In acelasi timp, pentru popularii europeni, el a devenit o "persona non grata". Un indezirabil. Un renegat. Asa ca prima conditie este retragerea sa. De aici si noua titulatura de "presedinte de onoare". Problema cardinala a acestui partid este ca autobotezarea sa in "popular" nu este suficienta. Este necesara o schimbare a doctrinei. Acceptata ca atare de membrii de rand. Dar si practicarea noii doctrine, printr-o punere in opera a principiilor conservator-populare. E oare posibil? Si daca da, ce ne facem cu oficioasele de partid, "Romania Mare", "Tricolorul" si, in curand, televiziunea "Cosmos", care vor utiliza acelasi tip de limbaj ca si pana acum si vor lansa aceleasi tipuri de mesaje? Care numai "populare" nu sunt. Si ce ne facem chiar cu discursul "presedintelui de onoare", care continua sa fie xenofob? Tribunul este gol, cat timp continua sa creada ca impotriva lui exista o conspiratie nu numai nationala, ci mondiala. Gol, smecher si nebun.