Joseph S. NYE 

Primul mandat prezidential al lui George W. Bush a fost marcat de unilateralism si de puterea militara. SUA erau unica super-putere mondiala, asadar exemplul lor trebuia urmat. Rezultatul a fost o scadere dramatica a puterii de convingere ("soft power") sau de atragere a Americii. Secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, a afirmat ca nu stie ce este puterea de convigere. Acum, a revenit la moda la Washington. Cel de-al doilea discurs inaugural al lui Bush a fost dedicat puterii libertatii si democratiei. O astfel de retorica nu reprezinta ceva nou pentru presedintii americani. Harry Truman vorbea despre apararea popoarelor de pretutindeni, iar Woodrow Wilson de promovarea democratiei. Neo-conservatorii primei Administratii Bush au subscris acestei traditii, insa au ignorat faptul ca atat Wilson, cat si Truman, au consimtit, de asemenea, la crearea de institutii si s-au consultat cu alte state in acest sens. Prin abandonarea acestei jumatati a abordarii lui Wilson, ei au creat propriul lor mesaj si i-au redus eficacitatea. Tonul de la inceputul celei de-a doua Administratii Bush este diferit. Dupa cum secretarul de Stat, Condoleezza Rice, a afirmat recent la Paris: "Eu folosesc cuvantul "putere" in sens general, deoarece puterea ideilor, puterea compasiunii si puterea sperantei sunt mult mai importante decat puterea militara si cea economica". Bush nu numai ca a ales sa viziteze Bruxelles-ul, capitala Uniunii Europene, in cursul calatoriei sale in Europa din luna februarie, ci a si afirmat ca ceea "ce dorim sa realizam in lume necesita ca America si Europa sa ramana parteneri apropiati". Pana si Rumsfeld incearca sa fie conciliant! Oare va reusi noua abordare a lui Bush? Una dintre directiile in care ar trebui sa privim pentru a constata daca faptele se vor arata este ultimul buget al lui Bush. Bugetul reduce cheltuielile discretionare (altele decat cele din domeniile apararii si securitatii interne) cu aproximatix 1% si afecteaza aproape 150 de programe interne. Totusi, in acest climat de astringenta fiscala, Bush solicita marirea contributiilor la organizatiile internationale, la Proiectul Provocarea Mileniului pentru acordarea de asistenta tarilor care si-au luat angajamentul ca vor progresa in reducerea saraciei si la Initiativa Globala HIV/SIDA. Noul buget al lui Bush are in vedere, de asemenea, marirea fondurilor destinate diplomatiei publice. Resursele alocate programelor de schimb educationale si culturale ale Departamentului de Stat, inclusiv centrelor de cercetare din strainatate, bibliotecilor si programelor destinate vizitatorilor, sunt indexate cu aproximativ 25%. Potrivit solicitarilor referitoare la buget adresate de Bush Congresului, "necesitatea unui astfel de efort sustinut pentru a asigura intelegerea tarii si societatii noastre de catre cei din stanatate s-a manifestat rareori intr-un mod atat de evident". Acestea survin unui prim mandat in care diplomatia publica a fost neglijata, iar o comisie consultativa a Pentagonului a catalogat situatia drept "o criza." In pofida acestor indexari, ameliorarea imaginii americane are de parcurs un drum lung. Un raport recent, nepartinitor, al Consiliului de Diplomatie Publica a solicitat crearea unei noi Agentii pentru Diplomatie Publica in cadrul Departamentului de Stat, transmisiuni in limba engleza de 24 de ore din partea Voice of America si o crestere a bugetului de patru ori mai mare in urmatorii cinci ani. Insa nu este de ajuns ca Bush sa isi inceapa cel de-al doilea mandat cu o retorica grandioasa despre valori si investitii sporite in diplomatia publica. Puterea de a atrage sau de convingere a unei tari emana partial din cultura si valori (atunci cand acestea sunt atragatoare pentru ceilalti); aceasta rezulta, de asemenea, din politicile tarii atunci cand acestea sunt vazute drept legitime, consultative si sensibile la interesele celorlalti. In cazul in care politicile nu se vor ridica la inaltimea valorilor, discrepanta va da nastere acuzatiilor de ipocrizie. Cel putin, Bush va trebui sa urmeze politici - intr-o maniera mai consultativa - care sa gaseasca o solutie politica la Irak si o modalitate de a progresa in procesul de pace israeliano-palestinian. Aici, de asemenea, primele semne sunt incurajatoare. Prezenta la vot de 60% in alegerile din ianuarie si scenele in care irakienii isi risca viata pentru ca sa voteze au dat sperante ca se poate ajunge la o intelegere politica in Irak. Alegerile sunt doar un prim pas; insurgenta continua, razboiul civil ramane o posibilitate. Cu toate acestea, este posibil ca alegerile sa fi atenuat ceva din lipsa de legitimitate care a umbrit politica lui Bush fata de Irak. In mod similar, in privinta procesului de pace din Orientul Mijlociu, inlocuirea lui Yasser Arafat de catre Mahmud Abbas, alegerile palestiniene si intrevederile dintre Abbas si Ariel Sharon sugereaza progrese. Referitor la delicatele probleme nucleare, cum ar fi Coreea de Nord si Iran, Bush a urmarit consultarea si coordonarea multilaterala cu alte puteri. Bineinteles, mai exista multe probleme multilaterale nerezolvate, precum Curtea Internationala de Justitie si schimbarea climei globale. Exista putine sanse ca Bush sa isi revizuiasca atitudinea de respingere a acordului de la Kyoto, dar va fi interesant de vazut cat de departe va merge cu acomodarea eforturilor prim-ministrului Tony Blair de a transforma schimbarea climei intr-o prioritate atat timp cat Marea Britanie detine presedintia Grupului celor 8 economii importate. Este mult prea devreme pentru a da un verdict asupra politicilor celui de-al doilea mandat al lui Bush. In timp ce asteapta verdictul istoriei, Bush pare sa realizeze ca puterea militara nu ii va consolida de una singura reputatia, insa ramane prizonierul incidentelor si accidentelor care i-ar putea modifica pana si planurile cel mai bine puse la punct. Cu toate acestea, la acest moment, cel mai izbitor amanunt al celui de-al doilea mandat al lui Bush este descoperirea tardiva a importantei diplomatiei si a puterii de convingere. Joseph S. Nye, fost secretar al Apararii al SUA, este profesor la Harvard si autorul cartii "Puterea de convingere: Mijlocul succesului in politica mondiala." Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org