Ion Bogdan LEFTER 

Alegerile din Republica Moldova, situatia din micul stat "interriveran", ca si conjunctura politica din intreaga regiune ofera o materie de analiza foarte interesanta. Tema la zi e "portocaliul": dupa "revolutia oranj" din Ucraina, care a dus la invalidarea scrutinului fraudat de catre aparatul de stat si la victoria, la reluare, a candidatului "pro-occidental" Viktor Iuscenko impotriva succesorului desemnat de fostul presedinte Leonid Kucima, "pro-rusul" Viktor Ianukovici, s-a vorbit si in legatura cu Basarabia despre iminenta unei "revolutii oranj" similare. Simbolisticile sunt insa - aproximative. Imediat dupa alegerile ucrainene, presa internationala a remarcat ca portocaliul a fost si culoarea electorala a Aliantei PNL-PD din Romania, proclamand extinderea "revolutiei oranj" in zona. Situatia de la noi era - insa - si este foarte diferita, intr-o tara postcomunista de tip central-european, deja membra a NATO si pe punctul de a intra in Uniunea Continentala, cu o democratie functionala si o economie in crestere. In republicile din Estul si Sud-Vestul fostei URSS, deci la Est si Nord-Est de Romania, regimurile de dupa dezintegrarea imperiului sovietic au fost autoritariste si represive, cu libertati foarte limitate acordate cetatenilor, pe fondul saraciei generalizate. Acum, probabilitatea unei "revolutii oranj" de tip Kiev la Chisinau era doar teoretica. Intai - pentru ca Partidul Popular Crestin Democrat, care a adoptat culoarea "portocalie" in Basarabia, are o sustinere populara modesta, putin peste 9% (rezultatul de la urne). Dar nici Blocul Moldova Democrata, principalul competitor al Partidului Comunist din Republica Moldova, aflat la putere din 2001, nu era cotat in sondaje cu suficiente optiuni pentru a rasturna situatia - a obtinut sub 30%. Desi in usoara scadere, PCRM, cu 46 de procente, si-a confirmat dominatia. Lucrurile sunt si mai incalcite daca tinem cont de alte doua lucruri. In primul rand, s-au exprimat in ultima vreme suspiciuni cum ca unele dintre formatiunile aliate in BMD ar avea relatii de complicitate cu conducerea Federatiei Ruse, care continua sa influenteze pe diverese cai politica din republicile ex-sovietice. Ce-i drept, exista si contra-argumente: de pilda, Serafim Urecheanu, astazi lider al BMD, castigase Primaria Chisinaului in competitie chiar cu candidatul comunistilor; iar bunele intentii ale Partidului Social Liberal, condus de Oleg Serebrian, politolog limpede pro-occidental, nu sunt de nimeni puse la indoiala, PSL-ul fiind unul dintre aliatii din BMD. In al doilea rand, PCRM, fidel Moscovei pana nu de mult, a facut in urma cu cateva luni o pirueta, presedintele Vladimir Voronin delimitandu-se de hegemonia rusa si adoptand tema integrarii in Uniunea Europeana ca prioritate pentru Republica Moldova. Oricum, cu toate pacatele lor (mari!), comunistii basarabeni au condus tara in acesti ani intr-o maniera mult mai "soft" (adica... mai democratica, desi cu suparatoare incalcari ale regulilor jocului) decit regimul mult mai "forte" al lui Kucima din Ucraina, ca sa nu mai vorbim despre ce se intampla in Belarus sub conducerea lui Alekasandr Lukasenko, "ultimul despot european". As relua cu aceasta ocazie formula pe care am folosit-o intr-un comentariu al precedentelor alegeri basarabene: invers fata de ce se intamplase in Romania dupa 1989, cand s-a vorbit despre un "comunism fara comunisti" (nimeni nu se mai revendica urmas al fostului regim, dar mentalitatile si reflexele se pastrasera...), guvernarea de dupa 2001 din Republica Moldova a fost una cu "comunisti fara comunism". In realitate, in ciuda denumirii, partidul lui Voronin s-a comportat asemeni tuturor formatiunilor politice mostenitoare ale fostelor partide unice din Europa Centrala si de Est: cu inclinatii autoritariste si mafiotice, dar in nici un caz comuniste, in sensul pur si dur al vechiului regim. Mai devreme ori mai tarziu, aceste grupari politico-economice cu ascendente comunisto-securistice (folosind denumirea romaneasca a politiei politice de dinainte de 1989) au adoptat "culoarea" social-democratiei (fie ea roza sau portocalie!), ocupand zonele de stanga ale spectrului politic si participand la evolutia regiunii catre democratia capitalista. Si, pentru ca situatia sa se complice de tot, sa ne reamintim ca noii presedinti "pro-occidentali" din Georgia si Ucraina, Mihail Saakasvili si Viktor Iuskenco, nu sunt reformisti din nastere, ei provenind din structurile de putere din jurul celor pe care i-au rasturnat de la putere, respectiv Eduard Sevardnadze si Leonid Kucima. Se intelege acum de ce observatorii internationali au luat in serios intalnirea Iuscenko-Saakasvili-Voronin de dinaintea alegerilor din Republica Moldova ca posibila intelegere pentru extinderea "revolutiei oranj", care s-ar putea produce si in Basarabia, dar nu ca in Georgia si Ucraina, nu prin rasturnarea de la putere a PCRM prin forta strazii, ci prin "colorarea" social-democrata a partidului lui Voronin. Intentii in acest sens au fost deja formulate. Daca nu cumva se va ajunge la un blocaj politic in Parlament, unde comunistii nu controleaza - deocamdata - suficiente mandate pentru a asigura alegerea viitorului presedinte. Caz in care vor fi anticipate, cu sanse si pentru alte scenarii de evolutie dincolo de Prut...