Varujan VOSGANIAN 

Din cauza disputelor politice, se pare ca dezbaterea privind Codul fiscal a ramas pe un plan secundar. Cu siguranta, insa, in clipa in care el va intra in dezbaterea Camerei Deputatilor, disputele se vor reaprinde. In mod gresit s-a crezut ca modificarile aduse in luna decembrie, cu deosebire cele privind introducerea cotei unice de 16% pentru impozitul pe venit, au provocat scaderi masive ale veniturilor bugetare. Pe ansamblu, modificarile aduse Codului fiscal, in comparatie cu cele care fusesera deja anuntate de Guvernul anterior si in baza carora fusese construit bugetul, ar putea ajunge, in conditiile in care am ignora efectele pozitive in planul comportamentului fiscal al contribuabililor, la 7-8 mii de miliarde de lei. Aceasta inseamna cam 0,3% din PIB si acest procent putea fi acoperit fara probleme din cresterea economica si din reconfigurarea anumitor cheltuieli bugetare, cum ar fi diminuarea ajutoarelor de stat. S-ar putea pune intrebarea de ce este nevoie, atunci, de majorarea altor impozite, cum ar fi impozitele asupra castigurilor din capital, din tranzactii cu actiuni sau din dobanda bancara? De unde apare, atunci, cifra de 40.000 de miliarde de lei, cu care veniturile bugetare ar trebui sa creasca pentru a face fata obligatiilor bugetare? Si de ce autorii programului de guvernare al Aliantei DA nu le-au avut in vedere atunci cand si-au pregatit oferta electorala in plan fiscal? Lansarea programului de guvernare al Aliantei DA a avut loc la inceputul lunii octombrie 2004 si calculul impactului modificarilor fiscale asupra bugetului a avut in vedere prognoza bazata pe datele de atunci, incluse, de altfel, in proiectul privind Legea bugetului de stat si cea a bugetului asigurarilor sociale ce fusesera deja depuse la Parlament. De atunci, insa, au aparut trei categorii de elemente noi. In primul rand, deficitul comercial s-a agravat in ultimul trimestru al anului trecut, ceea ce a dus la un deficit de cont curent record, de aproape 8%. Aceasta a dus la regandirea strategiei privind politica antiinflationista pe anul 2005, impunand o diminuare a deficitului bugetar, deficit care, potrivit negocierilor tehnice incheiate cu FMI, nu ar trebui sa depaseasca 0,5% din PIB. Aceasta inseamna o reducere a cheltuielilor bugetare sau o crestere a veniturilor bugetare cu cca. 20 mii de miliarde de lei. La aceasta se adauga o seama de promisiuni electorale facute salariatilor din sectorul public si care conduc, pe anul 2005, la o crestere in medie a salariilor acestora cu 12%, cu un impact de 6-7 mii de miliarde de lei asupra bugetului. Daca socotim si o seama de cheltuieli angajate, dar neonorate, cu scadente in 2005, de cca 7-8 mii de miliarde de lei, la anumite ministere, cum ar fi Ministerul Transporturilor sau Ministerul Sanatatii, ajungem la cifra de 40.000 de miliarde de lei. Precum se observa, Guvernul amana introducerea modificarilor fiscale in Camera Deputatilor, modificari ce ar presupune cresterea unor categorii de impozite. Motivul amanarii nu este rezultatul indeciziei, ci faptului ca Guvernul a dorit mai intai sa cunoasca rezultatul, pe primele doua luni, in ce priveste colectarile, in urma introducerii cotei unice. Rezultatul este imbucurator: colectarile sunt sensibil mai mari decat aceeasi perioada a anului trecut. In aceste conditii este posibil ca modificarile fiscale sa fie ceva mai blande sau termenele sa fie ceva mai permisive decat cele deja anuntate. De ce nu recurge, insa, Guvernul la solutia propusa de FMI, anume cea privind majorarea TVA de la 19% la 20%? Taxa pe valoarea adaugata este un venit relativ sigur la buget. Iar majorarea cu un procent ar duce la o crestere a veniturilor bugetare cu o suma care ar compensa diminuarea deficitului bugetar. Si totusi Guvernul a refuzat luarea acestei masuri. Motivele sunt atat de natura politica, dar si de natura economica si sociala. Politic vorbind, ar fi destul de dificil ca Guvernul sa recurga la o solutie pe care nu a avut-o in vedere in campania electorala si care ar avea impact asupra intregului electorat. Din punct de vedere economic, cresterea TVA ar angrena, daca adaugam si efectele psihologice, o crestere a inflatiei cu unul pana la doua procente, ceea ce ar face dificila sarcina BNR de tintire a inflatiei pe nivelul de 7%. Iar din punct de vedere social, efectele ar fi suportate de intregul electorat, spre deosebire de majorarea impozitului pe castigurile din tranzactii, care afecteaza un numar redus de contribuabili si doar in ceea ce priveste castigurile lor suplimentare.