Donald RUMSFELD 

In ultimii ani, multi experti si analisti au afirmat ca Alianta Nord-Atlantica se va faramita sau va deveni irelevanta. In calitate de fost ambasador al NATO, pot spune, din experinta, ca astfel de previziuni sumbre nu reprezinta ceva nou. Din pozitia de secretar al Apararii al SUA, imi este clar ca parteneriatul trans-atlantic conteaza mai mult ca niciodata si este esential. Sa luam in considerare evenimentele istorice care au avut loc in ultimul an si rolul pe care l-au jucat Statele Unite si Europa. NATO a castigat sapte membri noi - natiuni dornice sa contribuie in mod semnificativ in cadrul Aliantei. In Afganistan, opt milioane de alegatori, din care 40% femei, si-au ales primul presedinte desemnat in mod democratic in 5000 de ani. In cadrul Autoritatii Palestiniene, un presedinte ales in mod democratic ofera speranta unei noi sanse de pace. In Ucraina, cetatenii obisnuiti au demonstrat profunzimea atasamentului lor fata de alegerile libere si corecte. In Irak, fostii supusi ai lui Saddam Hussein au infruntat amenintarile si au votat pentru prima data in cadrul unui scrutin la care au participat 70 de partide politice, in loc de unul singur. In tara, alegatorii s-au prezentat la vot in carje si in carute trase de magari, trecand pe langa afise care avertizau ca: "Daca votezi, vei muri." Ce lovitura au primit extremistii, a caror ideologie a fost respinsa de alegatori intr-un mod atat de evident. Desi au existat neintelegeri in privinta Irakului, astfel de dispute intre prieteni care se cunosc de foarte mult timp nu reprezinta ceva neobisnuit. Sa luam drept exemplu cateva dintre neintelegerile pe care aliatii NATO le-au avut in ultimele decade. In anii 1960, Franta a decis sa renunte la parteneriatul NATO si sa excluda prezenta acesteia din Franta. In anii 1980 au existat profunde neintelegeri si controverse legate de decizia presedintelui Ronald Reagan de a lansa rachete cu raza medie de actiune in Europa. In acest sens, deoarece detineam pozitia de ambasador al NATO in anii 1970, a trebuit sa ma intorc si sa depun marturie impotriva legislatiei in fata Congresului american pentru ca fortele americane sa fie retrase din Europa in mijlocului Razboiului Rece. Alianta noastra Atlantica a cunoscut perioade tulburi de-a lungul anilor, insa intotdeauna am fost in stare sa solutionam aspectele cele mai problematice. Aceasta s-a intamplat din cauza ca ne unesc atat de multe: valorile comune, un trecut comun si o incredere nestramutata in democratie. Astazi avem si un inamic comun, de asemenea. Extremistii si-au ales drept tinta toate societatile civilizate ale globului: New York si Washington; Istanbul; Madrid; Beslan; Bali si multe altele. Ei nu doresc sa incheie un arministitiu cu lumea civilizata. Ei nu vor negocia o pace separata. Nu le-ar placea nimic mai mult decat sa vada America si Europa, mai degraba, la cutite decat impreuna. Arestarea unui numar mare de persoane suspectate de terorism de catre autoritatile franceze si germane a evidentiat faptul ca o natiune nu se poate ocupa de una singura de operatiunile necesare pentru a castiga lupta impotriva extremistilor. Adeseori in mod tacit, serviciile secrete ale natiunilor americane si europene colaboreza, captureaza teroristi si le anihileaza modalitatile de finantare. Astfel, trei patrimi din liderii Al-Queda cunoscuti au fost omorati sau capturati, in vreme ce altii se afla pe fuga. De asemenea, o natiune nu poate opri proliferarea armelor periculoase de una singura. Din aceasta cauza, aproximativ 60 de state s-au alaturat Initiativei Securitatii Proliferarii, intr-un efort de a tine regimurile periculoase departe de armele mortale. In 2003, autoritatile germane, italiene, britanice si americane au confiscat echipamentul nuclear cu destinatia Tripoli, fapt care a facut posibila decizia Libiei de a-si pune arsenalul la dispozitia inspectorilor. Fiecare stat membru al NATO a trimis reprezentanti in Afganistan pentru a servi Fortele Internationale de acordare a Asistentei in domeniul Securitatii, care tocmai si-au schimbat comanda prin inlocuirea generalului francez cu unul de origine turca. Unul dintre cele mai noi statele membre ale NATO, Lituania, a preluat conducerea Echipei de Reconstruire a Provinciilor - alaturandu-se altor natiuni europene in ceea ce priveste contributia la stabilitatea si progresul Afganistanului. Intr-adevar, mai mult de jumatate dintre toate statele membre ale NATO au trimis forte atat in Afganistan, cat si in Irak. De vreme ce poporul irakian trebuie sa faca multi pasi pe calea democratiei, din ce in ce mai multe tari NATO au consimtit sa contribuie la instruirea fortelor de securitate irakiene prin alocarea de fonduri sau echipament si prin infiintarea unui colegiu si a unor academii militare. Membrii NATO au mai mult decat o alianta; suntem uniti prin legaturi de sange si prin scopuri, prin mostenirea libertatii si prin vocatia de a ne confrunta cu - si de a dovedi - violenta extremistilor. In 60 de ani de la incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, am contat unii pe ceilalti in vremuri pline de pericole si provocari. Sunt suficient de in varsta pentru ca sa imi amintesc atat ridicarea, cat si daramarea Zidului Berlinului, precum si ascensiunea si prabusirea nazismului, fascismului si a comunismului sovietic. Impreuna, membrii NATO au ajutat la protejarea provinciei Kosovo si, recent, au oferit ajutor victimelor devastatorului tsunami. Realizarile marete sunt posibile cand comunitatea Atlantica este unita. Aceasta unitate nu trebuie vazuta drept o uniformizare de tactici si opinii, ci, mai degraba, ca o unitate a scopurilor. Cei care pretuiesc sistemele politice si economice libere au aceleasi sperante. Lucrand impreuna, aceste sperante pot deveni realizati pentru mult mai multe persoane. Donald H. Rumsfeld detine functia de secretar al Apararii al SUA. Copyright: Project Syndicate 2005. www.project-syndicate.org