Rasvan MOLDOVEANU 

Tara s-a imbogatit cu o noua sarbatoare: Ziua presei romane. Brusc, fara ca ziaristii sa o ceara, sa fie intrebati sau anuntati. Surpriza mare! Trei senatori PSD, Paunescu, Zanc si Solcanu, cu largul concurs al colegilor de partid din Senat, ne-au mai dat un prilej de bucurie si mandrie nationala. Insusi presedintele Iliescu, care recent a inaugurat un chiosc de presa, a transmis ca "ar fi extraordinar" sa promulge legea chiar in ziua Zilei presei - anul acesta pe 16 aprilie - in cadrul unei sedinte festive. Emotionanta grija partidului de guvernamant fata de mass media. Iata dovada ca presa este respectata in Romania. Nu printr-o ordonanta de urgenta, ci printr-o lege in toata regula, adoptata de Senat cu viteza "Sagetii albastre". O asemnea masura hotarata n-are cum sa treaca neobservata. Mai ales in Europa. Nu am date exacte, dar cred ca, instituind ZIUA presei romane, i-am lasat in ofsaid la capitolul libertatea presei pe baroneasa si pe toti raportorii si comisarii UE. Basca, am indeplinit cu brio si unul dintre punctele asa-zis sensibile ale Raportului Nicholson: "Guvernul roman este chemat sa protejeze independenta mass media si sa faca orice efort pentru a depista autorii atacurilor fizice asupra jurnalistilor". Or, Guvernul, PSD in general, a facut mai mult decat atat. A facut ceea ce UE n-a indraznit nici cu gandul sa gandeasca. A dat ziaristior suprema forma de independenta si protectie: Ziua presei. Cine s-ar fi gandit? O masura cu atat mai binevenita cu cat, repet, nu a cerut-o absolut nimeni. Sigur, unele voci sustin ca nici nu foloseste la nimic. Intr-o tara NATO cu democratie consolidata si economie de piata functionala nu poti multumi pe toata lumea. Clubul Roman de Presa si Opozitia carcotesc. As merge pana acolo incat sa spun ca invenineaza climatul. Intr-un an hotarator pentru incheierea negocierilor de aderarea la UE, reprezentantii mass media si ai opozitiei considera ca instituirea unei zile a presei este un gest propagandistic si diversionist menit sa abureasca pentru a nu stiu a cata oara forurile internationale. Sa creeze impresia ca presa este total libera si independenta, aflandu-se la mare pret in sufletul puterii de la Bucuresti. Nimic mai fals. Am sa parafrazez argumentul decisiv folosit de pesedisti la talk-showuri pentru a demonta acuzatiile privind presiunile asupra presei: insusi faptul ca ziarul ZIUA exista si ca pot scrie ceea ce cred in acest dreptunghi de pagina dovedeste ca presa este libera. Intr-adevar, insa, ceva lipsea pentru ca libertatea mea si a tuturor ziaristilor sa fie deplina: Ziua presei romane. Si iata acum o am. Ma simt eliberat de orice presiune. Ma uit de sus la baroana Nicholson. Statul iti da la cheie o sarbatoare pe care n-ai visat-o si vii tu presa si tu opozitie si ii dai, inconstient sau rauvoitor, cu piciorul fara sa te gandesti cel putin la cititori, respectiv la electorat. De ce sa-i privezi pe acesti oameni de o mica bucurie? Chiar daca nu este zi libera (daca e sa fim exigenti, aceasta e singura slabiciune a legii), oamenii si-ar rupe putin timp sa ciocneasca un pahar cu un ziar-doua in cealalta mana si cu televizoarele si radiourile deschise in jurul gratarului cu mici. Ca sa nu mai vorbim de ziaristi. Eu sper ca Ziua romana a presei va fi prima dintr-un sir mai lung de zile pe care Parlamentul le va adopta cu acelasi curaj si aceeasi promptitudine pentru a inchide gura Uniunii Europene. Daca ma gandesc bine, in raportul Nicholson, doua chestiuni nici n-aveau ce cauta din capul locului: protectia minorilor si conditiile din arestul politiei. Ele au fost rezolvate din plin inca de pe timpul lui Ceausescu, cand - slava Domnului! - aveam deja si Ziua copilului si Ziua Politiei. Trecand in revista pretentiile Europei, le putem satisface punct cu punct, simplu, rapid, eficient si gratis, instituind Ziua Justitiei romane, cu subsarbatorile Ora coruptiei si Ora baronilor; Ziua tiganilor romani, cu subsarbatorile Ora caldararilor si Ora rudarilor; Ziua sanatatii romane, cu subsarbatorile Ora bolnavilor si Ora medicilor; sau Ziua saraciei romane cu subsarbatorile Ora flamanzilor si Ora cersetorilor. Multe alte probleme arzatoare ale tarii s-au rezolvat in acelasi mod reformist: Constitutia, Tricolorul, NATO au ziua lor. Deci, se poate. Indraznesc, la final, o mica critica, pardon, constructiva. Daca PSD ar avea si mai multa vointa politica, ar taia coada cainelui dintrodata, proclamand, direct, Ziua Uniunii europene romane. Mai sunt si lipsuri!