Rasvan MOLDOVEANU 

Statul roman legifereaza, in dispretul Justitiei, fuga de raspundere financiara fata de cetateni. Dupa cum ati putut afla din ziarul nostru de ieri, statul si-a creat, printr-o ordonanta de guvern din anul 2002, posibilitatea sa amane la nesfarsit executarea obligatiilor de plata stabilite prin titluri executorii. Chiar si ministrul Controlului, Ionel Blanculescu, apara ordonanta doar cu jumatate de gura. Mai clar, cetatenii sau firmele care castiga un proces impotriva statului au toate sansele sa ramana cu buza umfalta. Ordonanta prevede ca despagubirile sa se faca in limita bugetului disponibil, situatie care deschide calea arbitrariului si abuzurilor. Daca un functionar decide ca nu sunt bani, hotararea judecatoreasca, respectiv titlul executoriu, nu mai are nici o valoare. Pe scurt, omul moare cu dreptatea in mana si cu buzunarul gol. Statul, galant, e de acord ca are o datorie la tine, dar nu e de acord s-o plateasca. De altfel, Iliescu a rezolvat magistral si foarte social-democrat conflictul antagonic intre lege si aplicarea ei atunci cand a afirmat ca una e sa garantezi proprietatea si alta e s-o garantezi material. Administratia de stat s-a pus deasupra Justitiei si a cetateanului, ca in orice stat dictatorial. Este de remarcat ca unul dintre initiatorii acestei anomalii legislative, alaturi de ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, a fost Rodica Stanoiu, ministrul Justitiei la acea vreme. Un jurist a ticluit un document care transforma o hotarare judecatoreasca in hartie igienica, iar omului ii anuleaza calitatea de cetatean cu drepturi. Ii raman insa obligatiile. Pentru ca reciproca nu este valabila. Spre deosebire de stat, cetateanul de rand nu poate ignora nici macar o somatie de la salubritate, daramite o hotarare judecatoreasca. El nu se poate prevala niciodata de limite bugetare, adica de saracie, fara sa suporte consecinte grave. Rodica Stanoiu nu mai este ministru. Dar efectele "harniciei" ei, vorba lui Iliescu, ne pot afecta pe fiecare din noi. Si pot afecta Romania. Cei carora statul nu le plateste datoriile pot da Romania in judecata la Strasbourg. Dupa seria de procese pierdute de stat in cazul caselor nationalizate, poate urma o alta serie de victorii ale cetatenilor care reclama nerespectarea titlurilor executorii. Sentintele Curtii de la Strasbourg sunt imperative si, in cazul caselor nationalizate, trebuiau executate in termen de trei luni de la data ramanerii lor definitive. Acest termen nu tine cont de limita bugetului, nici de vreo alta reglementare din Romania. Pe langa restituirea banilor propriu-zisi actualizati cu rata inflatiei, statul trebuie sa plateasaca cheltuieli de judecata si eventuale daune morale. Pana acum, guvernul nu a ignorat sentintele instantei europene si s-a achitat la timp de aceste obligatii. Dar de acum incolo? Isi poate permite Guvernul, mai ales dupa dusul rece aplicat de Uniunea Europeana, sa mentina in vigoare si sa aplice legi dubioase indreptate impotriva Justitie si a cetateanului? Intr-o analiza publicata recent de ziarul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu se intreba daca Guvernul Nastase va sacrifica victoria PSD in alegeri pe altarul reformelor dure, nepopulare, cerute de UE pentru integrare sau va prefera ca Romania sa rateze cel mai important obiectiv de politica externa pentru ca actualul partid de guvernamant sa-si perpetueze puterea si in urmatorul mandat. Raspunsul spre care inclina directorul ZIUA, devine realitate pe zi ce trece: alegerile trec inaintea reformelor. Guvernului, devine tot mai limpede, nu-i pasa nici de UE, nici de propriii cetateni. De ce ne haraim pentru o ordonanta de cateva randuri (nici macar lege!) prin care cetateanul este fortat sa imprumute statul cu bani, pe termen nedeterminat? In fond, cati romani au de primit despagubiri de la stat? Cati dintre ei ajung cu jalba la Strasbourg? Si daca ajung, cat dureaza pana la judecarea cauzei? Pana atunci trec alegerile. Si cele de la toamna si, cu putin noroc, si cele din 2008. Integrati in Uniunea Europeana. Sau nu. Unul dintre capitolele jenante ale negocierilor pentru integrare este Justitia. Raportul baronesei Nicholson, adoptat de Parlamentul european, este categoric. Inlaturarea Rodicai Stanoiu, tarzie, in pofida tuturor dezvaluirilor de presa si a avertismentelor europene, nu rezolva, in sine, nimic. Raul din Justitie a cuprins toate zonele posibile: legislatia, instantele de judecata, parchetele si toate institutiile implicate in aplicarea legii si a hotararilor judecatoresti. Ordonanta Stanoiu-Tanasescu e doar un exemplu. Sa admitem ca exista vointa politica pentru reforma. Pentru a face curatenie generala in Justitia romana sau macar pentru indeplinirea criteriilor minime impuse, nu de UE, ci de bunul simt este nevoie de mult timp. Mai mult, cred, decat are Romania la dispozitie pentru a respecta calendarul integrarii. Si daca ar fi vorba doar de Justitie! Revenind la oile noastre, ordonanta Stanoiu-Tanasescu seamna izbitor cu "legea de muraturi" pe care o lauda Conu' Leonida al lui Caragiale: "adicatele ca nimini sa nu mai aiba drept sa-si plateasca datoriile". In cazul nostru, "nimini" este statul.