Rasvan MOLDOVEANU 

Presedintele Romaniei convoaca noul Parlament, respectiv pe membrii, proaspat alesi, ai celor doua Camere legislative, in maximum 20 de zile de la data scrutinului. Asa cere Constitutia. Tot Constitutia stipuleaza ca mandatul actualelor Camere se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament. Este clar ca Legea fundamentala exclude posibilitatea unei vacante in plina sesiune legislativa sub pretextul schimbarii garniturilor de deputati si senatori. In intervalul de la alegeri pana la intrunirea viitorului Parlament, "vechea garda" nu poate modifica Constitutia si nu poate discuta legi organice. Este firesc ca senatorii si deputatii dispusi intr-o alta configuratie politica decat cea rezultata din vointa electoratului sa nu ia decizii majore pentru tara, dupa alegeri, in cele maximum 20 de zile pe care le au la dispozitie. Asta nu inseamna ca nu ar avea de lucru. Macar in aceasta privinta, a continuitatii activitatii parlamentare, Constitutia este clara, si, mai presus de orice, imperativa. Degeaba! Facatorii de Lege - deputatii si senatorii -, poate primii chemati sa o respecte, sunt primii care o incalca. Activitatea Parlamentului Romaniei n-a incetat dupa alegerile din 27 noiembrie, ci, practic, cu vreo doua saptamani inainte. De pe 15 noiembrie, alesii (cei vechi) au plecat in campanie electorala, sau acasa (daca nu mai candidau) mintind cu nerusinare ca ar "lucra", dar "in teritoriu". Dupa alegeri, deputatii si senatorii care nu s-au mai ales, au ramas acasa, iar cei care au obtinut un nou mandat s-au apucat de aranjamente politice. Parlamentul a ramas pustiu, cu exceptia a doua scurte sedinte, asa zise de bilant, in care cativa rataciti s-au adunat ca sa aiba de unde sa plece. Daca presedintele Emil Constantinescu duce la extrem termenul constitutional de 20 de zile de la alegeri pentru convocarea celor doua Camere, inseamna ca in actuala sesiune (septembrie-decembrie 2000), apare un gol legislativ, aberant, de peste o luna de zile. Un chiul care bate orice record parlamentar de nesimtire. Un chiul pe care oricine si l-ar dori: platit, cu masina la scara, sofer, deconturi, imunitate, protectie si paza. Numai ca oamenii de rand nu pot decat visa la asa ceva. Si e normal. Anormal este ca intr-o tara, saraca sau nu, cineva, oricine, sa traiasca pe banii altora fara sa faca nimic in schimb. De la taranisti la peremisti, intreg spectrul politic parlamentar a izbutit aceasta frauda nationala. Pe banii nostri. Incalcarea Constitutiei sub raportul abandonarii serviciului de catre parlamentari este grava in orice societate. Chiar daca, pentru o tara dezvoltata, consecintele practice ale unui asemenea atitudini nu sunt, probabil, foarte importante, alesii altora nu isi pot permite sa neglijeze aspectul moral. De principiu. In Romania, dincolo de principii, care va sa zica nu le are, nu avem voie sa ignoram efectele dezastruoase pe care le provoaca lipsa desavarsita a activitatii legislative. Romania e ramasa mult in urma cu adoptarea legislatiei necesare aderarii la Uniunea Europeana. Stive de proiecte de lege zac nediscutate pe la comisii. Tone de ordonante guvernamentale asteapta sa fie dezbatute. In pagina 5, de politica, a ziarului ZIUA, gasiti urgentele parlamentare. Urgentele Romaniei, in fond. Legile respective ard. Erau necesare ieri. Ce e de facut? Dupa cum am aratat si arata Constitutia, termenul de 20 de zile nu este o limita maxima. Noul Parlament poate fi convocat a doua zi dupa alegeri. Dupa cateva zile, consacrate organizarii celor doua Camere, conform Constitutiei, regulamentelor interne si compozitiei politice, deputatii si senatorii se pot apuca de treaba. Pentru ca odata si odata, cu o zi macar mai repede, sa iesim din hatisul de legi incremenite in proiect si sa redevenim o societate normala. In care parlamentarii sa vina la lucru si sa doarma pentru ca nu mai au ce face. Au facut tot ce era important. Romanii traiesc decent. Au sperante. Si nu mai privesc spre trecut, ci spre viitor. De cand s-a retras din cursa electorala, Emil Constantinescu parca ar fi demisionat. In cateva zile, va pleca de la Cotroceni. O ultima si importanta decizie sta inca in mainile lui: convocarea de urgenta a noului Parlament. In plus, un asemenea gest i-ar crea, poate, in sfarsit, presedintelui Constantinescu imaginea de om hotarat pe care si-o doreste atat de mult.