Rasvan MOLDOVEANU 

Campania electorala a inceput, oficial, joi. Neoficial, insa, nu este un secret pentru nimeni, partidele si candidatii incep sa gandeasca si sa actioneze electoral cu mult timp inainte. Cu atat de mult timp inainte, incat a aparut conceptul de "an electoral", specific tuturor democratiilor. Romanii, si nu numai, sunt oarecum familiarizati cu "anul electoral" al SUA. Cu duelurile si campaniile aspirantilor fiecarui partid la candidatura pentru Casa Alba. Cu duelurile si campaniile celor doi politicieni nominalizati la Presedintia Statelor Unite de catre republicani si democrati. ZIUA a publicat largi extrase din prima dezbatere televizata dintre George Bush jr si Al Gore. In ziarul de ieri ati putut citi un rezumat al celei de a doua confruntari dintre cei doi. Am luat aceasta initiativa pentru ca, deopotriva, cetatenii si politicienii romani sa aiba in fata ochilor un model de lupta electorala civilizata, profesionista, axata pe principii, probleme si solutii concrete, in care demagogia si promisiunile fara acoperire isi gasesc cu greu locul. Din pacate, noi suntem departe de formula politica americana, in care Parlamentul este alcatuit din reprezentantii a doua partide politice, a doua curente ideologice. Mai grav este ca suntem departe si de situatia altor democratii occidentale, in care principalele doctrine politice sunt reprezentate de cate un singur partid, nu de cate doua, trei sau chiar patru, cum este cazul Romaniei. Pana cand clasa noastra politica se va limpezi doctrinar, - proces greoi si de durata - cetatenii, partidele si candidatii au de trecut "anul electoral", care a intrat pe ultima suta de metri: cele 45 de zile de campanie electorala oficiala. Campania candidatilor lansati in cursa pentru Cotroceni este, de departe, cea mai spectaculoasa si cea mai incitanta pentru "electorat" (atata vreme, cel putin, cat nu se renunta la votul pe liste pentru scrutinul parlamentar). Prezidentiabilii au luat, oficial, startul in cursa. Fiecare are propria sa strategie. Vor aparea, poate, surprize. Pana acum, i-am vazut doar la antrenamente. Voi incerca sa comentez, pe scurt, dincolo de programele economice atoase ale partidelor respective, incalzirea electorala a celor opt candidati luati in considerare de catre sondajele de opinie. Rezultatele acestora, chiar daca difera pe alocuri, uneori nepermis de mult, contureaza, totusi, o ierarhie, in ordinea careia ma voi referi la cei opt concurenti. Ion Iliescu, creditat de toate sondajele cu primul loc, se teme cel mai mult, e firesc, de locul doi - Mugur Isarescu. Pentru a-l discredita, ataca furibund CDR 2000, respectiv PNTCD, alianta care il sprijina pe Isarescu. Este exact ceea ce premierul a vrut sa evite candidand independent. Refuzul sau de a-si atarna de gat bolovanul CDR 2000 nu i-a impiedicat pe taranisti, in cautare disperata a unei locomotive electorale, sa se asocieze cu numele premierului, declarand la tot pasul ca ii sprijina candidatura. Mugur Isarescu mizeaza pe independenta politica, sobrietate si non-campanie. Campania sa este chiar munca de premier, gestionarea economiei, aplicarea Strategiei de dezvoltare a Romaniei. Activitati electorale propriu-zise, numai in timpul liber si fara circ propagandistic. In pozitia a treia, aproape umar la umar, alearga Theodor Stolojan si Corneliu Vadim Tudor. Candidatul PNL isi bazeaza campania pe problematica economica a tarii. Fost prim-ministru tehnocrat, fost functionar la Banca Mondiala si fost manager in cadrul unei importante firme romanesti, Stolojan utilizeaza aceasta carte de vizita ca atu electoral. Surprinzator, Vadim, arhicunoscut ca extrem de virulent si violent in limbaj, are pana acum o prestatie electorala stearsa. Calul sau de bataie ramane un nationalism pervertit, ingrosat si tenebros, dublat de un mesianism ridicol. Printre altele, el s-a declarat, deja, in revista sa, drept presedinte al Romaniei pentru doua mandate, 2000-2008. Locurile urmatoare, trei si patru, sunt ocupate de Petre Roman si Gyorgy Frunda sau invers, in functie de sondaj. Roman, in cautare disperata de electorat, cauta sa-l fure de la candidatii cu platforme politice similare, asimilate social-democratiei. Tintele predilecte: Ion Iliescu si PDSR. Scopul si singura sansa a ministrului de Externe de a ajunge in turul doi: migrarea unei parti a electoratului Iliescu/PDSR catre Roman/PD. In schimb, candidatul UDMR este singurul fara griji in aceasta campanie. El s-a inscris in cursa dupa principiul olimpismului, conform caruia nu este important sa castigi, ci doar sa participi. Candidatura sa ofera UDMR posibilitatea de a-si mediatiza proiectele legate de integrarea europeana si problemele minoritatii maghiare. Teodor Melescanu a resimtit in mai mare masura decat Ion Iliescu scandalurile "Firul rosu" si "Costea". Situat pe o pozitie codasa, liderul ApR s-a axat, pana in prezent, pe acuzarea, in corpore, a guvernarilor de dupa decembrie 1989, vinovate, in opinia sa, de saracirea populatiei. Pe ultimul loc in sondaje se afla cel mai nou intrat in politica, liderul demonstratiei din Piata Universitatii, Marian Munteanu. El este singurul candidat de la rubrica "si altii". Iesit, ani de zile din viata publica, fostul presedinte al Ligii Studentilor a surprins prin reaparitia sa in postura de candidat la Presedintie din partea Aliantei Nationale. Munteanu este singurul dintre cei opt care nu a ocupat demnitati in stat si nu a facut politica. Este si cel mai tanar dintre ei. Mizeaza pe tineri si asteapta ca, la randul lor, si ei, etern dezamagiti de politicieni, sa mizeze pe el. Oferta sa consta in promovarea valorilor traditionale romanesti intr-o sinteza cu tehnicile institutionale moderne, de tip american. Urmeaza cursa propriu-zisa. Campania oficiala. La capatul ei, vom cunoaste cine va fi cel mai inalt reprezentant al Romaniei in urmatorii patru ani. Asadar, sa urmarim, cu atentie, intrecerea. Noi stabilim invingatorul.