Eu pun Biserica deasupra statului - Domnule Tutea, prima emisiune pe care am prezentat-o la Televiziunea Romana cu dumneavoastra, o premiera absoluta as putea spune, a avut un succes enorm. - Au venit din Vrancea sa ma felicite... - Ni s-a solicitat adresa dumneavoastra. Noi nu le-am dat-o fiindca stim ca sunteti foarte ocupat. - ...si obosit. - ...si obosit. Poate si din cauza varstei. - ...87 de ani. - Multi inainte. - Multumesc. - V-ati fi asteptat la un asemenea succes? - Nu, nu m-am asteptat. De ce? Nu a fost asa de limpede. A fost cam abstracta chestia. - Tocmai... - Ma gandeam: domnul Arachelian n-o fi gresit pedaland pe forta abstracta a gandirii mele? Nu ati gresit. Dovada ca a produs efect. Ma duc in Cismigiu, eu. Veneam din Piata Kogalniceanu. Ma asez pe o banca, obosit. O cucoana zice: "Dumneavoastra sunteti domnul Tutea?" Zic: "Da." "V-am vazut la televizor!" - Ati avut vreo replica? - Nimic. Am intrebat-o: "Dar dumneavoastra ce sunteti doamna?" "Inginer." - V-ati imaginat vreodata ca va exista un asemenea mijloc de transmitere a informatiilor, atat de... - Nu mi-am imaginat. Mai ales cand ma gandesc... Daca mi-ar fi spus cineva ca ma voi intalni cu un om amabil ca dumneavoastra si setos de "Cuvantul care zideste", adica de ordinea religioasa pe care eu o supraordonez statului - eu pun Biserica deasupra statului - si, deci, daca mi-ar fi spus cineva in cei 13 ani de puscarie ca voi fi televizat, as fi ras. Acolo ma asteptam sa mor dupa obiceiul din vremea aceea: fie dus cu caruta de gunoi a puscariei, fie aruncat intr-o groapa comuna. Cand am scapat din ce am scapat, nu se poate sa fie vorba de destin. Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu. Destinul nu opereaza la mine. Intamplarile au alergat peste mine, dar nu au reusit sa ma nimiceasca. Asta m-a dus cu gandul la Dumnezeu care e situat deasupra intamplarilor vietii mele. Si El m-a condus. (...) Fiindca, la mine, infinitul a fost inlocuit cu eternitatea, care nu-i tot una. - Care-i deosebirea? - Ca sa fac deosebirea ma folosesc de un filosof, cred ca-i scotian, Hamilton, care face distinctia intre absolut si infinit. Zice: "Absolutul este neconditionatul limitat, iar infinitul este neconditionatul nelimitat." Mantuitorul nostru, adica misterul teandrei - divinitatea devenita om si omul divinizat... E un fapt istoric Isus, nu? Si puncteaza timpul cu absolutul lui divin. Nu? Este? N-am intalnit inca nicaieri o distinctie atat de subtila intre absolut si infinit. - Domnule Tutea, care e ordinea de stat si sistemul social ideal pentru... - Ideal chiar, pot sa zic, pentru ca asta este idealul meu, compatibil cu ordinea universala crestina, ce ziceti, nu? - Bineinteles. - Pentru ca dumneavoastra lucrati pentru "Cuvantul care zideste". Evident ca zideste Dumnezeu, nu omul, dar omul nu trebuie sa se puna demonic in calea Lui; ca se poate opune, demonic. - Avem atatea exemple in istorie. Liberalismul asigura triumful elitei conducatoare - Da. Cel mai potrivit sistem social-politic cu ordine universala crestina este liberalismul. Pentru ca asigura elita conducatoare, triumful personalitatii, triumful elitei conducatoare, nu-i asa, si nu deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine. Ea poate merge inlauntrul acestui sistem fara sa fie deranjat "marsul" acesta dogmatic. Democratia inseamna mai putin decat liberalismul care are intr-un fel anumit si un respect artistocratic. Elita, stapana tuturor mijloacelor de productie, minoritatea pe care o defineste aristocratic (Werner) Sombart ca fiind sistemul capitalist aristocratic. Ma mira faptul - si sunt socat - ca nu intelege functia aristocratica a clasei conducatoare a sefilor Statelor Unite, a sistemului capitalist si negociaza cu negatorii lui radicali pe care i-a ridicat la nivel de "supra-putere mondiala. E adevarat sau nu? - E adevarat, dar poate ca asta este politica. - Nu e asta politica. - Se spune ca politica este stiinta posibilului, nu? - Nu! Tratatul de politica a lui Heinrich von Treitschke incepe cu propozitia asta: "Jede Politik ist eine Kunst": orice politica este o arta. Dovada ca poti sa fii un foarte mare om politic, fara sa fii foarte invatat. - Dar, poate, sa ai intuitie sau siretenie, nu? - Stiu eu? Inspiratie! Ca sunt doua forme ale caii Domnului: inspiratia - favoarea divina acordata insului cu har; revelatia - actiunea directa a divinitatii. (...) - Foarte multa lume se intreaba cum a fost posibil ca in anii '30 sa apara o generatie, o adevarata explozie de intelectuali deosebit de dotati? In generatia dumneavoastra au fost valori deosebite. Unele s-au realizat in strainatate, altele au fost marginalizate in Romania, dar s-au realizat intre timp, alte valori au fost spulberate de viforul acesta al istoriei, in puscariile comuniste. Cum a fost posibil sa apara aceasta generatie? A fost o generatie spontanee? - Acum eu ce sa va spun? Pentru ca sa obtii adevarul, adica sa ai favoarea de a gandi completitudinar, trebuie sa raspunzi la urmatoarele intrebari: de ce se intampla un fenomen? Nu prea raspunde omul fara revelatie. E omul marginit, nu poate raspunde! De ce?... Cand?... Unde?... Cum?... Si, in ce scop?... a aparut, sa zicem, o generatie in istorie? Daca te intrebi, sa zicem, de ce a aparut iarna crancena la Moscova - spune Xenopol - care a pulverizat armata napoleoniana... A fost batut de clima, Napoleon. - De iarna ruseasca. - Da, ca la Dresda le-a tras o bataie crancena armata aia care s-a retras. Dar Xenopol zice: "Trebuie sa implicam in factorii explicativi ai fenomenelor istorice hazardul." Nu sunt de acord. - E mana divina. Acolo unde nu apare revelatia (...), nu vei afla niciodata - Sigur! Cand Bossuet ii spune succesorului la tronul Frantei in celebra lucrare, acea filosofie crestina a istoriei prezentata delfinului ("Discours sur l'Histoire universelle", n.r.), la un moment dat Bossuet intreaba: "De ce se prabusesc tronurile?" si tot el ii raspunde acelui tanar: "Din cauza infumurarii, orgoliului stapanilor regi care ofenseaza prin orgoliu majestatea divina." De aceea, se prabusesc. Asta e o explicatie mistica. Explicatia cauzal istorica e egala cu zero. Cauzalitatea naturala nici nu exista de fapt. Daca gandim in stilul lui Malebranche, ca sa spui de ce se intampla un fenomen, trebuie sa cunosti cauza cauzelor care e Dumnezeu, cauza unica ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Fata de aceasta cauza, care e explicativa, restul, la Malebranche, sunt cauze ocazionale. Ce se intampla? Explicatia e legata de transcendenta. Acolo unde nu apare revelatia, adica unde Dumnezeu nu-ti acorda favoarea de a sti cine esti, de ce esti, in ce scop esti, nu vei afla niciodata. Am intrebat, de pilda, o doctorita: "Ai putea dumneata sa-mi spui mie ce e omul? Ca l-ai disecat de la creier pana la talpi." Zice: "Nu stiu." Leibniz spune ca stie: "E format din suflet si corp care nu au relatie directa, ci una stabilita de Creator prin armonie prestabilita, atunci cand l-a creat pe om." Dar, zic sa o intreb pe ea: "De ce nu stii?". "Pai nu stiu de ce nu stiu." "Poti sa spui dumneata, care faci parte din Homo Sapiens, care e omul vremii noastre?" Si maturatorul, si laureatul premiului Nobel, si savantul sunt Homo sapiens. Poti sa spui unde, cand, in ce forma si in ce scop ai aparut asa?" Zice: "Nu". "Nici eu". De altfel, eu, in mostra aceea de cugetare pe care o publica domnul ministru Andrei Plesu spun: "Fara Dumnezeu, omul ramane un simplu animal rational si muritor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. M-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos - Sa ne intoarcem la generatia dumneavoastra. Deci, aparitia acestei generatii exceptionale... - Nu stiu de ce a aparut... - Deci cultura romaneasca a fost tutelata de Dumnezeu inseamna, nu? - Asa! Asa a vrut Dumnezeu sa proiecteze o generatie de intelectuali in Romania. - Multi dintre ei au fost martirizati. - Multi... Constantin Noica e un filosof care are nelinisti religioase. Dar a afirmat la un moment dat ca religia crestina a suferit lovituri mari din cauza stiintei veacului nouasprezece. Acel veac pe care Leon Daudet il numeste "le stupid XIX-eme siecle". - Si chiar asa a fost? - Asa crede el! A fost un secol al marii burghezii. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Am asistat odata la un parastas intr-o biserica de periferie in Bucuresti, la un preot batran despre care se spune ca a avut nu stiu cati copii intelectuali care au murit toti in razboi. Cand vorbea batranul preot, parca era un sfant, palid, stapan pe sine. Zice: "Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului..." - A zis preotul! - Da. "Eu il concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapan." Popa! In orice caz, parerea mea este ca in secolul XIX n-a fost slabita ordinea crestina si ca, momentul acesta, cand vorbim noi, crestinismul este foarte actual. Si este actual daca noi constatam ca la scara omului nu exista nici un adevar. Si ca, daca omul este favorizat de divinitate, nu stie nimic. Daca e un simplu cautator al adevarului, cauta neafland si stie nestiind - daca e sa vorbim intr-un limbaj socratico-crestin. Or, ce se intampla? A gandi crestin inseamna a gandi cauzal, adica a gandi explicativ si v-am spus cum concepe radacina transcendenta a explicatiei Malbranche. V-am spus!? - Da! - Si e convingator? - Da! - Pai este! Daca nu cunosti revelat, prin gratie divina sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, chiar un laic, Newton... cunoasteti povestea cu marul? - Cine nu o cunoaste! - Povestea cu marul lui Newton care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: "Il tomba dans une meditation profonde qui l'a conduit jusqu'a la loi de la gravitation universelle." Si eu spun: daca Newton gandea pana la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic. Dar el e mult mai intelept. Cand a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: "Am fost inspirat." Newton, daca imi amintesc bine - va rog sa-mi admiteti amneziile lacunare la varsta mea, ca la varsta mea e greu sa arati mai bine decat trebuie - spunea ce e gravitatia: corpurile se atrag direct proportional cu masa si invers proportional cu patratul distantei. Pai scrie pe mar asta, sau scrie undeva in natura? Fenomenul lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea. El cauta; dar eu spun ca el cauta si nu afla. Ca sa afle, trebuie sa fie ca Newton, inspirat. Iar Newton, intrebandu-se ce este gravitatia, stiti ce a spus - mi se pare - in "Principia matematica Naturalis Philosophiae"? "Gravitatia este Dumnezeu." Newton! Nu popa! Nu un sacerdot. A fost foarte intelept. (...) In democratie, numai intamplarea naste un mare sef O alta neliniste e legenda mea. S-a facut in jurul meu o legenda care m-a deranjat enorm. Stiti ca legendele maresc dimensiunile spirituale ale omului. Am fost nelinistit pentru ca, cu toata zbaterea mea, n-am obtinut constiinta ca am dat continutul adecvat acestei legende. A treia neliniste a mea e supradimensionarea pe care mi-o face Emil Cioran. Stiti cum ma considera? - Da. Genial! - Da. Aceasta supradimensionare ma deranjeaza. In interviul pe care i l-am dat lui Liiceanu, l-am rugat ca in iunie (1990), cand l-o vedea sa-l roage frumos din partea mea sa nu ma mai supradimensioneze si sa i se aminteasca un mic citat din portretul pe care el i-l face lui Joseph de Maistre, portret pe care, bineinteles, eu nu l-am acceptat pentru ca il considera reactionar. Pot sa spun asta pentru Televiziunea Romana? - Orice! - Conservatorii mari nu sunt reactionari pentru ca au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu. Iar reactionar este cel vetust si invechit. De la Cristene, stramosul lui Pericle, pana azi, cred ca democratia si-a aratat si viciile, si virtutile si ar putea, in limbajul acesta conservator, sa fie considerata reactionara - Democratia? - Da. Sigur. Pai, Bergson spune despre democratie..., nu v-am spus nimic despre democratie? - Mi-ati spus, dar dupa aceea ati renuntat sa spuneti pentru televiziune. - Asa. - Eram in perioada electorala si n-ati vrut sa creati confuzii. - Asa! Sa creez confuzii! Eu, in materie de democratie, nu am nici o parere personala. Ma biziu pe doi ganditori clasici. Pe Platon si pe Aristotel. Platon sustine ca sunt trei forme de guvernamant degenerate: tirania, oligarhia si democratia. Aristotel spune ca democratia este sistemul in care face fiecare ce vrea. Si eu am spus: dupa cum se vede. Iar Bergson, filosof modern, declara acest lucru: "Democratia e singurul sistem compatibil cu demnitatea si libertatea umana, dar are un viciu: nu are nici un criteriu de selectie a valorilor de conducere." - Si, totusi, nu e adevarat! Practica sociala arata, cel putin in democratiile occidentale, ca valorile sunt selectate pana la urma. - Nu stiu, eu nu vreau sa ofensez Occidentul, dar nu geme de mari oameni de stat. - Sa nu provocam un scandal diplomatic, nu? - Nu. Dar e real! Ceea ce inseamna ca in democratie numai intamplarea naste un mare sef. De pilda, un mare conducator in democratie a fost Clemenceau care a condus primul razboi mondial politic. - Si a scos Franta la liman... - Nu, Europa la liman. Nu stiu daca el a declarat ca cine, pana la varsta de 30 de ani nu e "progresist", nu e de stanga si democrat, n-are inima, dar daca peste 30 de ani nu e conservator, e cretin. - Asta a fost Clemenceau... - Nu eu! E cineva, nu? - Domnule Tutea, inseamna ca nu puneti un semn de egalitate intre democratie si liberalism, nu? - Nu. Liberalismul e aproape de gandirea aristocratica a corpului social; democratia, nu. - Puteti sa dati un exemplu, din istoria noastra politica, de om care a fost liberal? - Pai daca il dau pe Ionel Bratianu trebuie sa ma ridic in picioare, dar nu pot. E asa de mare om de stat... Nu stiu daca nu cumva la Versailles s-a declarat despre el ca aia care dictau Tratatul de la Versailles - nu stiu cine a spus, Benes poate - sunt niste balcanici, "dumneavoastra sunteti stapan". Bratianu! Cred ca a fost cea mai mare constiinta politica europeana la Versailles. - Iar in istoria noastra... Felul in care a condus Romania, in perioada... - A facut Romania Mare... - ... in perioada neutralitatii... - ...si dupa aceea in razboi... - ...si la Tratatul de pace... - ...si la Tratatul de pace, colosal, dom'ne, si a fost inginer. Ceea ce inseamna ca politica este o arta, o vocatie. - Si de inspiratie inseamna ca e vorba aici. - Pai, si de inspiratie. - Altfel a fost un mediocru debatteur parlamentar, nu era un mare orator la tribuna Parlamentului... - Dar a decis cand si cum trebuie. Cand Iorga, cu orgoliul lui, ii spune lui Ionel Bratianu: "Ce sa invat eu de la un inginer?", Bratianu, care era prim-ministru, ii raspunde: "Masura, domnule profesor". - Exceptional! - Ha, ha, ha. "Masura, domnule profesor". Eu am emotii cand trec prin doua gari: prin Blaj, prin Mica Roma a lui Eminescu, care ne-a relatinizat, nu? si prin Florica, unde e mormantul acestui mare om. Tin sa afirm, insa, ca indiferent cine conduce Partidul Liberal astazi, poporul roman nu poate sa evite liberalismul, fiindca ii datoreaza crearea statului roman modern si a societatii romane moderne. Ma intereseaza liberalismul biruitor in Statele Unite, in Japonia si in vestul Europei. El, prin aceasta biruinta, devine ispititor pentru vanzoleala din spatiul rasaritean. - Si totusi spuneti ca Occidentul nu a dat mari valori politice. - Actualmente. - Atunci, cum poate acest sistem sa prospere fara mari personalitati politice? - Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinatie. Liberalismul favorizeaza corpul social: te instaleaza in sistem si n-ai incotro... Am cunoscut ministri fara multa educatie, care, ca ministri, erau excelenti. Am cunoscut pe unul Cancicov, un avocat din Bacau. Stralucit ministru! - Ministru la Economie sau la Finante... - Si la Economie, si la Finante. Pe mine ma intereseaza Partidul National Liberal actual. De ce? Unu: poporul roman ii e dator la recunostinta... Pentru ca el e autorul vietii lui sociale si de stat moderne. Doi: in climatul creat de liberali se poate respira spiritual si se poate progresa material, valorile miscandu-se nederanjate de nimeni. Trei: este de acord... adica, nu deranjeaza mecanismul gandirii dogmatice universale crestine. - E un adevar. - Au persecutat vreodata liberalii Biserica? Nu! - Sunt si alte partide care pot face aceasta afirmatie, de exemplu, partidele democrat-crestine. - Da, dar cand atarni si termenul "democratie" apare o imperfectie in problematica selectiei valorilor, ceea ce nu se afla la liberali. Pai, cum va explicati ca Japonia, care nu are mai nimic... Are Japonia materii prime? - Deloc. - Are mancare Japonia? - Nu. - Are cutremure Japonia? - Foarte multe. - Se roaga America si Piata Comuna sa nu le concureze Japonia? - E adevarat! - Cine face asta ca sistem? Partidul Liberal Japonez. Exemplu mai clasic ca asta nu se poate da. Japonia e supraputere mondiala prin stralucitul sistem liberal. - Ce parere aveti despre social-democratia suedeza? - Pai, nu v-am spus ca social-democratia suedeza a fost cam falimentara? - Va rog sa explicati. - De ce a fost nevoie sa vina conservatorii in Suedia ca sa repare viciile guvernarii social-democrate? E adevarat sau nu? - Asa este. Constitutia liberala din 1923 este o capodopera - De pilda - pot sa spun asta? - Brucan a spus ca social-democratia suedeza e un lux pentru poporul roman. Asta e ca o ofensa adusa poporului roman. - De ce, domnule Tutea? - Pai ce, suntem debili mintali? - Nu, poate pentru starea economica... - Pai nu e pentru starea economica. Din punct de vedere politic, fara suparare, la suedezi nu stiu daca sunt mai straluciti in istorie, din punct de vedere politic, ca noi. Asta nu stie Brucan. Poporul roman, din punct de vedere politic, e greu de glorie. Si va dau un exemplu de stralucire a liberalilor romani, peste care se calca inca o data acum: constitutia liberala din 1923, care nu e o opera, e o capodopera. Un rege stapan, de tip prusac, infasurat intr-un stat al normelor liberale. E o sinteza glorioasa asta, facuta de Partidul Liberal. Si acum se nazuieste sa se faca o constitutie noua. O gasesc absolut nociva si inutila! Va rog sa ma iertati. - De ce domnule Tutea? - Pai, pentru ca o inlatura pe aia care e glorioasa! - Dar nu se mai schimba si vremurile, domnule Tutea? - Pai exista...domnule! Eu am spus odata... - Domnule Tutea, eu va provoc la discutie, sa nu credeti ca intrebarile vin din convingerile mele personale. - Va intreb un lucru: liberalismul a aparut istoric, nu? - Da. - Nu se poate vorbi de liberalism feudal sau antic. - Dar poate ca e un proces care se si termina istoric. - Nu! E un fenomen istoric, dar puncteaza timpul si spatiul istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul ofera constantele in timp si in spatiu, ale ordinii umane, cu toate ca a aparut istoric. Asa cum crestinismul a aparut istoric. Dar a punctat cu eternitatea timpul si spatiul? - Da. - Asa face si liberalismul. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa raman indiferent la incapacitatea de a asigura selectiunea naturala a valorilor in democratie! - Sa nu va suparati pe mine. Eu incerc, prin intrebarile mele, sa ma fac ecoul intrebarilor pe care si le pun oamenii astazi. - Pai, nu pot sa le raspund la toti ca nici n-am atata energie. - Ba aveti, domnule Tutea. Si aveti intelepciune. Eu il vad pe Cioran de acord cu sine si impacat cu Absolutul Divin Ne intoarcem la colegii dumneavoastra de generatie? - Mircea Eliade, pot spune despre el ca este omul religios realizat. Atat. - Erati prieteni in tinerete? - Nu. Eu eram de stanga iar el era asistentul lui Nae Ionescu. - Deci ati fost un om de inima, dupa Clemenceau! - Am avut inima si am calcat cardiotica asta de trei parale stangista si m-am situat in carul in care a calatorit Mircea Eliade. - Exceptional! Despre Cioran... - L-am si rugat pe Cioran, in interviul acordat domnului Liiceanu, sa nu ma mai supradimensioneze, ca imi creeaza un complex de inferioritate supradimensionarea lui. L-am rugat sa i se invoce portretul pe care i-l face lui Joseph de Maistre, fragmentul in care de Maistre il lauda pe papa atat de exagerat, incat Sanctitatea Sa s-a cutremurat, pentru ca - spune Cioran - "exista si asasinat din entuziasm". Cu toate ca il critica violent pe Sfantul Apostol Pavel, cu toate ca e in cearta cu divinitatea - cearta pe care spune ca n-a terminat-o - cu toate ca nu e numai "sceptic de serviciu al unei lumi in declin", dar se considera pesimist, avandu-l ca maestru pe Schopenhauer care este cel mai mare pesimist european modern - eu il gandesc pe Cioran in amurg, dupa un text pe care il face el si care e pe ultima coperta la "Pe culmile disperarii", reeditata la "Humanitas". Acolo gaseste ca lumea asta n-are nici un sens fiindca sensul universal e transcedent. L-a criticat pe Sfantul Apostol Pavel si in amurg se impaca cu el. Si Sfantul gandeste asemanator. Daca accepta ca sensul existentei e transcedent, atunci ne gandim la cele doua lumi definitorii pentru adevar ale Sfantului Apostol Pavel din scrisoarea catre corinteni, in care spune: "Noi nu suntem dintre aceia care cred in cele ce vad, ci in cele ce nu se vad, caci cele ce se vad sunt trecatoare si cele ce nu se vad sunt vesnice." Nu? Pai, daca Cioran gaseste sens transcendent acestei lumi, care nu are sens in sine, nu seamana cu Sfantul Apostol? Si astfel, cu acest text, il reconciliez cu Sfantul Apostol Pavel. Iar in ceea ce priveste cearta cu divinitatea, sper ca Cioran sa nu moara aici unde s-a nascut, cum a murit Kant. Kant s-a nascut si a murit aici. Eu pe Cioran il vad impacat cu sine, de acord cu Sfantul Apostol Pavel si de acord cu Absolutul divin, pentru a nu muri in lumea aceasta. El il cauta pe Dumnezeu, dar cautatorii nu-l gasesc; v-am mai spus. Eu am fost asemanat cu Socrate. Socrate n-a scris cat mine, eu am scris enorm, trebuie sa apara o serie de volume. In "Carmide", care e dialogul lui Platon despre intelepciune, Carmide ii spune (nu stiu daca imi aduc bine aminte, dar va rog sa ma iertati): "Socrate, imi vine sa te bat. Cand am venit la tine stiam ceva despre intelepciune, acum nu mai stiu nimic. - Tu crezi ca eu stiu? - Dar cum putem afla? - Hai sa cautam un zeu." Atat el, cat si eu, in actele cautarii, cautam la scara noastra de oameni, neafland, si stim, nestiind. Atat. (...) Nu sunt antigerman, (...) fiindca au aceleasi interese ca si noi: oprirea expansiunii slave - Domnule Tutea, ati fost legionar, ati imbracat vreodata camasa verde asa cum au facut atatia intelectuali romani, unii dintre ei chiar recent prezentati la televiziune? - N-am fost niciodata. In tineretea mea, asa cum v-am spus, am fost de stanga si chiar am scos impreuna cu Petre Pandrea prin anii treizeci o revista care se chema chiar "Stanga". - Deci, nu numai ca n-ati fost legionar, dar nici macar de dreapta n-ati fost. - Stiti de unde vine acuzatia asta? - La comunisti, daca nu esti cu ei, sau nu mai esti cu ei, inseamna ca esti legionar. Eu n-am fost legionar, nici comunist, am fost , insa, antihitlerist pentru ca ne-au luat Ardealul; nu antigerman, ci antihitlerist, pentru porcaria pe care ne-a facut-o Hitler la Viena. Nu antigerman, pentru ca sunt alaturi de germani care au aceleasi interese vitale ca si noi, romanii: oprirea expansiunii slave. - Mai exista un pericol slav? - Nu, nu mai exista: astazi slavii tind sa intre in Europa si sa se subordoneze Europei de apus... - Sa revenim la acuzatia care vi s-a adus. - Sa-ti povestesc un fapt interesant. In timpul guvernului Antonescu-Horia Sima, ministrul meu, fostul liberal Cancicov, titularul de la industrie, m-a propus sa fac parte ca expert din delegatia romana care pleca la Moscova pentru incheierea tratativelor economice. La Moscova ne-am intalnit cu Mikoian, care era dictatorul sovietic pentru comert exterior. Ce om rafinat putea fi acest Mikoian... Nu stiu daca trebuie sa spun eu asta, dar Mikoian avea o simpatie deosebita pentru mine, fapt pe care l-a facut cunoscut si celorlalti membri ai delegatiei. Dupa un timp, cand noi am declarat razboi Rusiei, Grigore Gafencu, care fusese ultimul ministru roman la Moscova, a venit si l-a intrebat pe Pandrea daca nu cumva eu sunt bolsevic. "De ce draga, domnule Gafencu?" s-a mirat Pandrea. Pentru ca la banchet, cand am incheiat negocierile cu Rusia, Mikoian inchina numai cu Tutea si-i tot dadea inainte cu noroc". "Nu e, domnule Gafencu, l-a asigurat Pandrea. Tutea nu e bolsevic, el a fost diplomat." - Deci, n-ati fost pana la urma nici legionar, nici bolsevic. De ce acest sindrom legionar la bolsevicii nostri, domnule Tutea? - Fiindca legionarii sunt singurii romani care n-au avut la litera "g" cuvantul gluma si cand ii prindeau pe comunisti era vai de cozonacul lor. - Si reciproca a fost valabila.