Sergiu Nicolaescu, un cineast ce nu mai are nevoie de nicio prezentare. Amabil, m-a invitat intr-o camera incarcata de istorie, unde am discutat despre cum a reusit sa se afirme in perioada comunista, despre disputa din cinematografia romaneasca intre vechea si noua generatie, despre rolul jucat la Revolutie si alte multe secrete...

Vine o noua generatie in cinematografie. Unde va situati?

Eu cred ca o generatie noua nu poate inlocui una veche, care trebuie onorata si respectata. Sigur ca nu mai fac filme istorice precum "Dacii" sau "Pentru Patrie", dar fac altele care dupa parerea mea sunt perfect valabile. Generatia noua face unele filme pe masura ei, pentru ca nu are inca profesionalismul pe care-l are generatia premergatoare. Inca le lipseste ceva.

Ce anume?

Va dau un exemplu: eu am fost in decursul carierii mele de 50 de ani doar la vreo patru festivaluri. Cunosc unul din generatia tanara care, cu doua filme, a fost la 128 de festivaluri. Un premiu obtinut de un film romanesc este o victorie romaneasca, dar eu nici nu mi-am batut capul sa incerc sa cuceresc distinctii. N-am urmarit si nu urmaresc decat succesul de public. In clipa in care a iesit "Dacii" pe piata, filmul a batut recordul de spectatori.

Aveti vreun ucenic intr-ale filmului istoric?

Nu am avut ucenic, dar nici tineri care sa vina langa mine. Este normal sa nu se bata pentru ca asta inseamna o munca grea.

Pelicule ucigatoare

ll Ce v-a stimulat sa faceti munca asta?

Eu nu m-am gandit la inceput ca fac un film greu, dar peliculele mele au fost ucigatoare. Imaginati-va 5000 de oameni imprastiati pe cativa kilometri cu dealuri, executand miscarile pe care le spuneam eu. Nu-i o treaba simpla. Dovada este ca, in domeniul respectiv, am devenit rivalii americanilor. In 1971 americanii au cumparat, cu 200 de mii de dolari, filmul "Mihai Viteazul". De aceea, foarte multi straini au venit in Romania pentru a face filme istorice. Noi eram mai ieftini decat alte tari, dar faceam filme la fel de bune.

ll Atunci erati si dvs. noua generatie...

Eu cred ca o generatie isi alege drumul. Eu am inceput cu un film istoric, "Dacii", desi filmul meu documentar care a fost la Cannes in 1971 era de o cu totul alta natura: un film cu flori, in care nu se scotea o vorba si se intelegeau foarte multe lucruri. Dupa aceea, americanii mi-au oferit chiar un contract sa fac un film muzical dupa Shakespeare, "Visul unei nopti de vara". Am intalnit si eu o generatie mai batrana. Dar lucrau altceva: Caragiale, subiecte care nu implicau lume multa.

ll Cum ati reusit sa va afirmati in perioada comunista, mai ales ca aveati origini "nesanatoase"?

Dupa "Dacii" mi s-a acordat cel mai important film romanesc, "Mihai Viteazul". Dar Mihai Viteazu nu avea nicio fraza din Nicolae Ceausescu si se incorona in biserica. Era prima biserica care aparea intr-un film romanesc. Am facut pe urma "Osanda", primul film romanesc care avea colinde, o biserica in care naste eroina - era noaptea Craciunului. Malache Preda era taran si avusese o viata zbuciumata. Dupa ce iubita lui moare, duce in spate o cruce si urca un deal, care era Golgota lui. Toate aceste lucruri cum au fost acceptate? Va pot explica. "Osanda" a fost respinsa de Dumitru Popescu care era cenzorul filmului romanesc. In vara aceluiasi an ma intreaba un ofiter de securitate care facea proiectiile lui Ceausescu ce am mai facut. I-am zis ca am mai facut un film, dar este interzis. "Eee, nu e interzis pentru tovarasul Ceausescu." Si i l-a aratat lui Ceausescu, care i-a dat drumul. Ce l-a impresionat pe Ceausescu? Era un om "special", fara doar si poate, dar era taran si-l impresionau filmele cu tarani. "Mihai Viteazul", seria a doua, a fost oprita de Dumitru Popescu: voia sa inlocuim ungurii cu cine vrem noi, Mihai Viteazul nu trebuie sa se lupte cu ungurii. Cum sa fac asa ceva? Pe 1 ianuarie imi da telefon acelasi ofiter si zice ce se intampla cu filmul. I-am zis ca-i gata, dar este interzis. La care el imi spune: "nu v-ati obisnuit?" Imediat filmului i s-a dat drumul. "Mihai Viteazul" este un film pur romanesc, numai pentru romani, am vrut sa sensibilizez romanii. Sigur ca era foarte greu in comunism sa atingi niste varfuri, fiind de origine capitalista. Dar niciodata nu am fost favorizat de regim. Filmele mele au iesit pe piata asa cum le faceam eu. Probabil ca, la un moment dat, s-au obisnuit cu mine.

ll Nu v-a fost frica de represalii?

Ca sa spun adevarul, ma preocupa intotdeauna filmul urmator. Nici cand mi-au dat drumul prima data in Occident, la doar 32 de ani nu mi-a fost frica. Nu eram bun sa plec nici in Bulgaria sau Ungaria. Cand filmuletul meu a avut succes la Cannes, m-a chemat Constanta Craciun, ministrul Culturii, care mi-a pus in brate un pasaport si un bilet si mi-a zis: :"Pleci maine".

Nu pot trai

in umilinta

ll Voiati sa ramaneti?

Erau acolo Christian Jacque, regizor francez si Richard Davis, americanul care m-a descoperit pe mine. Ce a putut sa-l umileasca in fata mea Richard pe acest francez! Am simtit ca n-as putea trai acolo. Eu inteleg ca unii au bani, dar nu poti trai in umilinta. Eu n-am trait in umilinta nicio clipa. Regimul a fost cum a fost, dar eu am ramas acelasi.

ll Cum sunteti ca regizor, in platou?

Cred ca am facut cele mai multe filme istorice din lume si toate cu capul si mainile mele, caci noi nu aveam echipele pe care le aveau americanii, in care fiecare om stie ce are de facut. Eu la filmari ma bag in patinarea costumelor, detalii incredibile pentru un regizor si ma enervez cumplit din cauza asta si de fiecare data imi propun sa nu ma mai enervez. Dar cand vad ca acelasi om dupa ce a lucrat cu alt regizor imi pune costume noi la niste elevi din 1962 cum sa nu-mi ies din sarite cand cu omul respectiv lucrasem? Sigur ca era un om de valoare, dar mi-am iesit din sarite. Pentru "Dacii" m-am dus sa vad Columna lui Traian. Francezul cu care lucram la film m-a dus la Roma. Am facut fotografii. Erau vreo 15 tipuri de costume la daci. I-am spus pictoritei ca sunt din in si sa mi le faca. Cand au fost gata, m-a chemat sa le vad. Erau 15 cascadori costumati. Cand m-am uitat la ei, m-a apucat groaza. Erau 15 mexicani. Si atunci i-am spus pictoritei ca vreau costume in genul stancilor din munti. Astea le stiti.

Ma ratoiesc

ll Sunteti un regizor dur...

Sunt. Sunt si autoritar. Si este greu de muncit cu mine. Sunt dificil, ma ratoiesc. Este adevarat ca nu am institutul si poate asta imi lipseste din punctul unora, dar mie nu.

ll Ati fost si actor...

Asta nu am facut-o prin vointa mea. Eram la "Dacii" si Titus Popovici a zis: joaca tu rolul asta. Era un rol simplu si l-am jucat. La "Mihai Viteazul" au venit americanii si au zis: dumneata joci rolul principal. Multa vreme eu am fost Mihai. La acest film de 121 de ori s-au schimbat actorii pentru rolul principal. Intr-o buna zi m-am enervat, m-am ras, m-am tuns si-am spus: daca vreti sa faceti filmul cu mine ca regizor, atunci Amza Pellea va fi in rolul principal. "Mai Sergiule, nu se poate, n-a jucat decat roluri negative, la tine putin in Decebal.", argumentau ei. Le-am raspuns ca il cunosc, ca am incredere, eu stiu ca din acest om pot sa fac un Mihai Viteazul. Am mai jucat la cativa regizori si acestia mi-au spus ca prin personalitatea pe care o am, sunt cel mai corect actor: "stai in banca ta, nu ai idei artistice, iti joci rolul". Eu de fapt nu sunt actor, sunt interpret.

ll De ce tineti cont cand filmati?

Adevarul istoric si al oamenilor.

ll Se poate trai doar din film?

Eu am trait foarte bine din filme pentru ca mergeau la public. Luam pe un film 95.000 de lei in total, impozabili, bineinteles. Deci puteam sa cumpar o Dacie in fiecare an. Luam bani foarte multi pe filmele straine (am facut 28). Pe un film strain luam intre 30.000 si 100.000 de dolari din care dadeam cam 70% statului roman si tot era un castig mare.

ll Nu erau invidiosi colegii dvs?

Nu stiu. In mod normal ar fi trebuit sa fie invidiosi pe ceea ce am realizat eu intr-o viata, dar nu este obligatoriu. Acum, dupa revolutie, m-au vazut diferit. Pe ei i-a surprins ca am jucat un rol in revolutie si probabil s-au gandit ca-i pacat ca n-au facut si ei la fel. Dar asta trebuia pregatit si eu pregatisem acest lucru pentru ca-l aveam in cap. Dar eu m-am avut foarte bine cu toti colegii mei.

ll Ati pierdut din popularitate din cauza politicii?

Categoric, este un adevar. Desi eu faceam eforturi ca sa nu fiu implicat in functii pe care politica mi le oferea. Dar am fost senator 16 ani. N-am vrut decat sa fac bine. Dupa revolutie, am facut putine filme. In 20 de ani am facut sase filme si niciunul strain. Politica m-a costat.

Ramasita a trecutului

ll Cum vedeti cinematografia romaneasca?

In momentul de fata este de rapa; a ajuns ca si circul, o ramasita a trecutului. Erau peste 800 de cinematografe in tara. Cand iesea un film, era bataie. Acum faci un film si te miri daca ai facut 10.000 de oameni, cand eu am facut filme la care au fost 14 milioane de spectatori? Asta pentru ca am permis dupa revolutie hotilor sa intre in cinematografie. Mai sunt maximum 30 de cinematografe. Restul s-au transformat in baruri, restaurante, jocuri de noroc si discoteci. Cand un regizor face o caravana, este clar ca are nevoie de un numar mare de spectatori: se duce la primar si de acolo obtine. Toata lumea, dupa revolutie, a vrut sa se pricopseasca. Eu stiu doar atat: ca am avut de cheltuit bani si am cam jumatate din banii pe care-i avem inainte de revolutie.

ll Cum comentati titulatura de Don Juan cu care ati fost caracterizat?

Eu m-am bucurat de ce-a fost.

ll Proiecte de viitor?

Am terminat cea de-a doua comedie din viata mea, "Poker". O sa realizez "Candele de zapada", dupa un scenariu de Vadim Tudor si "Trenul mortii", un scenariu propriu. Ar trebui sa le fac la anul.

ll Ce gen de film preferati?

Filmul de arta.

ll Si atunci de ce faceti comedii?

Pentru ca trebuie sa aduc spectatori in sala.

ll Actorul dvs. preferat?

Amza Pellea.

ll Si dintre cei in viata?

Amza Pellea traieste.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=263393&data=2009-12-22