Oricum am suci si rasuci lucrurile, gestul istoric si momentul extrem de important de condamnare a regimului comunist din Romania, ca ilegitim si criminal, s-a produs. Presedintele Romaniei a dat dovada de consecventa si tenacitate, dar si de o vointa politica ce a lipsit predecesorilor sai de la Palatul Cotroceni. Restul e literatura. Comentarii, polemici, controverse, vorbe de claca, detalii, umori, multa ura si putin discernamant. Comisia prezidentiala condusa de profesorul Vladimir Tismaneanu si-a dus la capat misiunea: Traian Basescu a avut la indemana un raport care sa justifice poporului sau si propriilor ezitari drama unei prelungite istorii.

E bine ce s-a intamplat, dincolo de penibilul spectacol oferit de parlamentarii si sustinatorii lor peremisti. Momentul istoric indus de finalizarea si asumarea de catre presedinte a raportului Comisiei Tismaneanu s-a consumat mai putin festiv si solemn decat ne-am fi asteptat. Cumva previzibila ostilitatea unei parti, nu neglijabile, a corpului politic legat prin mii de fire de vechiul sistem si paienjenisul de codoslacuri lucrative si in capitalismul de tranzitie, mai putin imaginabile penibilul, socantul, grotescul si mahalagismul spectacolului la care s-au dedat buruienile unui partid oportunist-extremist de sorginte nationalista. Reprezentantii grupului parlamentar condus de infatigabilul maestru al invectivei si golaniei publice ridicate la rang de dialog suburban numit C.V. Tudor, oricat de senator ar fi si scriitor ratat s-ar dovedi, au transformat incinta Parlamentului Romaniei intr-o sala de camin cultural satesc cu activitati de bodega. Ceea ce au transmis televiziunile si a vazut o lume intreaga, injuraturi si mascari, comportament, violenta fizica si verbala, caracterizeaza, din nefericire, un nefericit comportament public pe care CVT l-a fixat in spatiul public autohton. Atitudinea concilianta si toleranta fata de actele huliganice comise in vazul intregii natiuni, a presedintelui Senatului, dar si declaratiile diplomatice ale liderului PSD - ce amintea de limita decentei, cand ea fusese mult si brutal depasita - nu fac decat sa consfinteasca legaturile subterane dintre beneficiarii "comunismului rezidual".

De aici si violenta afisata. Sigur ca Basescu avea la indemana o uriasa documentatie pentru a justifica gestul sau de a condamna comunismul. Sigur ca o singura propozitie era suficienta sa incrimineze caracterul criminal al regimului comunist. Sigur ca atitudinea sfidatoare a grupului PRM a fost o diversiune bine gandita pentru a se distrage atentia de la gravitatea si importanta unui moment istoric al poporului roman. De a-si asuma propriul trecut si propriile erori. Chiar si asa, cu grotescul de rigoare, esentialul s-a comis. Poate ca anumite accente trebuiau puse pe activitatea aparatului represiv al terorii comuniste, pe ce a insemnat justitia, militia, armata, securitatea si activul de partid, responsabile pentru organizarea si activitatea RAULUI. Literatii si propagandistii, chiar daca mai vizibili, au fost mai putin importanti. Nu detaliile sau numele vehiculate in raport dau importanta documentului, ci chiar existenta lui. Traian Basescu si comisia lui Tismaneanu si-au dus treaba la capat. Restul urmeaza sa fie continuat de fiecare dintre noi. Va dorim un Craciun Fericit !

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=213104&data=2006-12-20