In istorie sunt putine momente cu adevarat importante si fericite in acelasi timp. Iar in istoria Romaniei cu atat mai putine. Iar noi avem sansa de a fi martorii unui eveniment care ne schimba radical destinul si ne plaseaza pentru prima oara de partea invingatorilor. Insa noi, in locul bucuriei, al entuziasmului si al unei stari de gratie, suntem obligati sa ramanem in vechile conflicte artificiale si sterile impuse de un sofer si un marinar.

Iar cand intr-o clipa a bucuriei vedem personaje declansatoare de conflicte, incapabile de a sublima, macar si pentru cateva momente, trebuie sa ne intrebam: ce ii desparte cu adevarat pe cei doi? Ce conflict real se afla in spatele celui mediatic? Care sunt proiectele majore ale celor doi care nu pot coexista? Cine e mai bun, mai moral? Cine ne va da mai mult decat celalalt?

Poate ca ii desparte Patriciu, sau RAFO.

Poate ii desparte Felix sau Dana sau Eva sau cine o mai fi colaborat cu politia politica.

Poate ii desparte "solutia imorala" sau poate Platforma Liberala a lui Stolojan, Musca sau Stoica. (Despre Platforma Liberala se va scrie din ce in ce mai putin, cu tot efortul disperat al manipulatorilor ce distrug cu acest prilej una dintre institutiile de masurare proprii democratiei).

Poate ii desparte Pinalti sau Green Energy sau Beny Alex.

Poate ii desparte Elena Udrea sau Ludovic Orban, cele doua "platforme" de comunicare de atac si criza care apar atunci cand nimeni nu mai are curajul sau barbatia sa stea pe baricade.

Poate ii desparte DNA-ul si Parchetul care de multe ori par a se fi transformat in noile instrumente de lupta de clasa sau politie politica, executand cu sarg lovituri cu semnificatie politica.

Poate ii desparte lipsa de expertiza.

Poate ii desparte Ministerul Economiei si Comertului.

Poate ii desparte populismul sau o lacrima sincera.

Poate ii desparte oligarhia neagra.

Am fi vrut sa vedem si ce ii aduna.

Am fi vrut sa-i adune proiectele de deconspirare reala si neselectiva a fostei Securitati si nu asumarea pe fata a colaboratorilor care vorbesc de cinste si uita sa-si aduca aminte de casele vandute la stat pe bani buni.

Am fi vrut sa-i adune interesul de a scapa de coruptie si de a introduce criteriile corecte de competitie.

Am fi vrut sa-i adune proiectele de consolidare a institutiilor statului.

Am fi vrut sa-i adune reconcilierea inteligenta cu trecutul si bucuria unui nou drum.

Am fi vrut sa-i adune proiectele de reconstructie administrativa.

Am fi vrut sa-i adune preocuparea reala pentru sanatate, educatie, pensionari, nu ca aceste teme sa fie jucate pentru interese financiare sau electorale.

Am fi vrut sa ii adune Dreptatea si Adevarul.

Am fi vrut sa-i adune, macar o data, cele 22 de milioane de romani.

Si astfel riscam sa intram, ca nimeni altii, intr-o Europa a marilor sperante si proiecte, fara a fi vazut dreptatea si adevarul, fara niste proiecte majore pentru Romania si pentru locul pe care il vom avea la masa granzilor (si sa nu uitam ca putem fi corigentii Europei daca nu ne grabim), riscam sa devenim europeni fara a fi scapat de conflicte artificiale, si fara reconcilierea cu istoria, riscam sa intram speriati de ziua de maine si de politicieni populisti, riscam sa intram fara o reforma a criteriilor si a institutiilor.

Din fericire totusi intram in Europa. Si mai avem o sansa.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=213002&data=2006-12-18