De fapt, intreaga tevatura, iscata nu se prea stie de cine, este de buna seama legata si de anumite polite ideologice si politice mai vechi. De unde conexiuni argumentative greu de priceput pentru omul de rand, speculatii privind identitatea de interese dintre cei care accepta federalizarea Moldovei (planul Primakov) si cei care cer eliminarea icoanelor din scoli. De unde pana unde?

Chestiunea icoanelor nu are nici o legatura, de pilda, cu reteaua lui George Soros; arbitrara mi se pare si conexiunea cu tenta nationalista, dirijata impotriva Smarandei Enache, militanta pentru drepturile omului, presedinte al Ligii Pro Europa. Afara de subiect mi se pare imputarea adusa doamnei Renate Weber si retelei Soros Open, deoarecce contesta conceptul de tara-mama - Romania - fata de Basarabia...

Probleme de sine statatoare, cu o incarcatura politica exploziva, sunt conexate, ceea ce nu usureaza abordarea lor cu seriozitatea reclamata oricarui analist contemporan.

Care este concluzia? Normele interne care reglementeaza prezenta simbolurilor religioase in unitatile scolare sa fie stabilite de comunitatile locale, altfel spus, de societatea civila.

Este ceea ce cere si Ministerul Educatiei. Este ceea ce corespunde democratiei si corolarului ei, libertatea optiunilor.

In nici un caz nu trebuie ca dezbaterea in jurul icoanelor sa reaprinda - mai stii? - vechile focare unde nationalisti de trista aducere aminte si-au gasit candva cuibul.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=212812&data=2006-12-14