Geopolitica "granitelor insangerate"

Actuala geografie politica a Orientului Mijlociu nu permite pacea, este de parere lt.-col. (r) Ralph Peters, profesor la "National War Academy", unul dintre comentatorii favoriti ai neoconservatorilor americani. Peters sustine ca la radacina tuturor relelor din regiune se afla harta nedreapta trasata, secolul trecut, de Imperiul britanic si Franta coloniala. O harta aleatorie, intocmita in functie de interesele din epoca ale marilor puteri, fara sa tina cont de aspiratiile si coeziunea populatiilor a caror soarta se decidea. Mai mult decat Islamul fanatic, aceste state "artificiale", impuse prin forta, reprezinta marea problema a Orientului mijlociu, considera Ralph Peters. El propune o redesenare radicala a granitelor, de la Bosfor si pana in India, si din Balcani pana in Himalaya. Un spatiu imens, definit de strategii americani drept "Orientul Mijlociu largit". Un spatiu in care, acum, totul se renegociaza. Fiindca noua harta regionala propusa de Ralph Peters este mai mult decat un simplu exercitiu de imaginatie al unui militar pensionar. Teorii similare circulau de cativa ani in mediile strategice, guvernamentale si ale NATO, avand, insa, un caracter confidential. Peters le-a sintetizat intr-un controversat articol publicat, in iunie, in prestigiosul "Armed Forces Journal". A reluat, apoi, tema intr-o carte, lansata o luna mai tarziu: "Never Quit the Fight" ("Sa nu parasesti niciodata lupta"). Noua harta intocmita de Peters este folosita ca material de studiu in cadrul programelor de reciclare pentru ofiterii superiori din cadrul "Defence College" al NATO. Dar si de studentii din "National War Academy" din Statele Unite.

De aceea, multi analisti banuiesc ca materialul din "Armed Forced Journal" face parte dintr-un efort menit sa pregateasca opinia publica americana in vederea unor schimbari - inclusiv prin violenta militara - in spatiul Orientului Mijlociu. Schimbari care ar putea incepe curand. "Creionul" a inceput sa se joace din nou pe harta.

Noul Orient Mijlociu si "haosul constructiv"

In iunie 2006, secretarul de Stat Condoleezza Rice declara in Israel: "Suntem aici pentru a observa atacurile israeliene din Liban, si pentru a ne asigura ca se merge spre un Nou Orient Mijlociu, si nu spre cel vechi." Asa a fost pus in circulatie un nou concept geopolitic. "Noul Orient Mijlociu" inlocuia "Orientul Mijlociu extins" ("Greater Middle East"). In fapt, este vorba despre acelasi spatiu urias, aflat de multa vreme printre prioritatile strategilor de la Washington, datorita fabuloaselor resurse energetice. Un spatiu care trebuie "remodelat". Schimbarea conceptelor geopolitice coincide - intamplator sau nu - cu recenta inaugurare a giganticului oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan. Care se va prelungi, in Israel, pana la Ashkelon si portul Eilat.

"Noul Orient Mijlociu" este un proiect comun promovat de Washington si Ierusalim, au anuntat Condoleezza Rice si premierul israelian Ehud Olmert, in iunie 2006, in timpul crizei din Liban. Anuntul celor doi inalti oficiali a dat apa la moara analistilor care vorbesc despre o "foaie militara de parcurs", americano-israeliana, care vizeaza intregul Orient Mijlociu. Ei avertizeaza ca proiectul, pregatit timp de mai multi ani, vizeaza, de fapt, crearea unui "arc de criza" - prin instabilitate, haos si violenta - din Liban pana in Siria, Irak, Golful Persic si Afganistan. Strategie descrisa de un alt concept geopolitic - "haos constructiv" ("constructive chaos") -, prin care se pot crea conditii de violenta si razboi, cu scopul final de a retrasa granitele, in functie de obiectivele geopolitice urmarite (vezi Mark Levine, "The Creative Destruction", "Asia Times", 22 august 2006).

Aproape simultan cu declaratiile Condoleezzei Rice din Israel, revista "Armed Forces Journal" publica incendiarul articol al lui Ralph Peters, intitulat sugestiv: "Blood Borders: How a Better Middle East Would Look" ("Granite insangerate: cum ar arata un Orient Mijlociu mai bun"). Insotit de o harta a regiunii - din Bosfor in India -, in care putine dintre granitele statale actuale se mai regaseau. Autor al mai multor carti pe teme de strategie, Peters a influentat puternic, prin scrierile sale, Casa Alba si cercurile din elita militara a SUA.

Foaia militara de parcurs din "Balcanii" Eurasiatici

Daca Ralph Peters sustine ca retrasarea frontierelor din Orientul Mijlociu extins este singura cale de pacificare a regiunii, alti analisti vad in acest proiect intoarcerea la stravechea tactica "divide et impera". Reimpachetata, acum, in conceptul "haosului constructiv".

Profesorul Mark Levine scria in "The New Creative Destruction", publicat de "Asia Times" la 22 august 2006, urmatoarele: "Globalizantii neoliberali si neoconservatorii - in ultima instanta Administratia Bush - prezinta "distrugerea creatoare", ca pe un fenomen prin care spera sa creeze o Noua Ordine Mondiala. Potrivit consilierului de strategie al lui Bush, Michael Leeden, "distrugerea creatoare" este o "forta revolutionara".

Este de remarcat insa ca "distrugerea creatoare" a pregatit, de fapt, terenul pentru "balcanizarea" (divizarea) Orientului Mijlociu. Irakul se afla deja in pragul colapsului. Dezmembrarea sa in patru zone etnice a devenit o chestiune de timp. Scenariul s-ar putea aplica, insa, si altor state din regiune. La Pentagon se studiaza, deja, harti alternative.

Orientul Mijlociu apare astfel drept "poarta de intrare" a Statelor Unite in Asia Centrala petrolifera. Din acest punct de vedere, Orientul Apropiat (Liban, Siria etc.), Afganistanul si Pakistanul sunt adevarate pietre de hotar pentru extinderea influentei americane in Asia Centrala. Orientul Apropiat apare drept "randul din fata" al viitorului teatru de razboi, iar Asia Centrala constituie "cheia" penetrarii SUA spre Rusia. De altfel, Kremlinul considera republicile ex-sovietice din Asia Centrala drept "vecinatate apropiata". Adica un spatiu de manevra care trebuie sa ramana prioritar rus.

In cartea sa, "The Grand Chessboard" ("Marea tabla de Sah", tradusa si in romaneste in urma cu mai multi ani), Zbigniew Brzezinski numea zona drept "Balcanii Eurasiatici". Acestia includeau Caucazul (adica Georgia, Azerbaidjanul si Armenia) si Asia Centrala (Kazahstanul, Uzbekistanul, Kirgizstanul, Tadjikistanul, Turkmenistanul, Afganistanul si Pakistanul). Iranul si Turcia formau, in viziunea lui Brzezinski, o zona-tampon in nord, fata de Europa (vezi Andrej Kreutz, "The Geopolitics of post-soviet Russia and the Middle East", in "Arab Studies Quarterly", Washington, ianuarie 2002).

Harta Noului Orient Mijlociu

In "Granite insangerate", Ralph Peters explica necesitatea repararii unor vechi nedreptati: "Cele mai arbitrare si distorsionate granite din lume se afla in Africa si Orientul Mijlociu. Desenate de interesele puterilor europene (care au avut destule probleme cu trasarea propriilor lor frontiere), granitele Africii continua sa provoace milioane de morti printre bastinasi. Dar granitele injuste din Orientul Mijlociu - ca sa-l citam pe Churchill - genereaza probleme mult mai mari."

Ralph Peters recunoaste ca nici o retrasare a granitelor nu poate multumi pe toata lumea. Pentru ca minoritatile etnice sau religioase se intrepatrund in teritoriu. Traiesc impreuna, nu separat. Granitele proiectate in hartile care insotesc articolul din "Armed Forces Journal" incearca - in opinia lui Ralph Peters - sa "indrepte" in primul rand nedreptatile comise impotriva celor mai inselate minoritati din Orientul Mijlociu: kurzii, belucii si comunitatea araba siita (musulmana). Fara o revizuire a granitelor din regiune, declara Peters, sansele pacii sunt egale cu zero. Amendarea granitelor nationale dintre Bosfor si India, facuta de aceasta harta a Pentagonului, ar permite formarea unui nou Orient Mijlociu mult mai "organic", crede Peters. El sustine ca granitele nu sunt imuabile, de vreme ce, de-a lungul istoriei, s-au tot schimbat. S-a intamplat si de curand, in epoca contemporana, din Congo pana in Kosovo si Caucaz - spune Peters.

"Desfiintarea" Arabiei Saudite

Conform hartii lui Peters, cele mai mari amputari teritoriale ar trebui sa le sufere Arabia Saudita, Iranul si Pakistanul. Daca scenariul rezervat Iranului nu surprinde, altfel stau lucrurile cu celelalte doua state menite sa fie ciuntite - Pakistanul, dar mai ales Arabia Saudita, fiind aliati traditionali ai Washingtonului. Se pare, insa, ca strategii de la Pentagon au incetat de mult sa mai creada in binefacerile colaborarii cu dinastia Al Saud. A carei politica duplicitara aduce mai multe necazuri decat avantaje Statelor Unite. Ralph Peters nu se sfieste sa afirme ca ascensiunea familiei regale saudite si accesul acesteia la bogatii uriase (din petrol) a fost, pentru lumea musulmana, "cel mai rau lucru de la Profet incoace". De ce? Pentru ca dinastia Al Saud a promovat islamismul radical al sectei Wahab, cu ai carei lideri s-a si inrudit. Resursele colosale, dar si controlul strict instaurat asupra oraselor sfinte Mecca si Medina, au permis conducatorilor de la Riad sa-si proiecteze viziunea religioasa si influenta politica mult dincolo de granitele tarii. Ca de pilda in Cecenia, unde wahabitii - sustinuti financiar de elitele saudite - s-au implantat masiv.

Stoparea wahabismului, marginalizarea acestui curent in cadrul lumii musulmane, constituie acum o prioritate pentru Washington. Obiectivul pare, insa, imposibil de atins atata vreme cat Arabia Saudita - cu fabuloasele ei rezerve de petrol si cu locurile sacre care atrag milioane de pelerini - ramane fieful personal al Casei al-Saud.

Solutia propusa de Ralph Peters (si studiata atent la Pentagon) propune pur si simplu desfiintarea statului saudit. In loc, ar urma sa apara alte trei entitati, restul fiind impartit intre Yemen si Iordania.

Asa cum se poate vedea din harta pe care o reproducem, in vestul tarii urmeaza sa fie creat un asa-numit "Stat Sacru Islamic" ("Islamic Sacred State"), care ar cuprinde orasele Mecca si Medina, pastrand si o larga deschidere la Marea Rosie. In viziunea lui Peters, Statul Sacru Islamic ar trebui sa fie un fel de "super-Vatican", condus de un consiliu religios, in care sa fie reprezentat fiecare mare curent doctrinar islamic.

In est, o bucata a teritoriului saudit ar urma sa fie alipita noului stat siit rezultat din federalizarea Irakului. Aceasta entitate ar controla vaste rezerve petroliere aflate de o parte si de alta a granitelor actuale.

In sud, o parte importanta a teritoriului saudit ar urma sa fie cedata unui Yemen mult extins spre nord. Iar in nord-vest, o alte teritorii ar reveni "Iordaniei Mari" ("Greater Jordan").

Dinastia al Saud ar ramane sa conduca o tara dramatic ciopartita, rebotezata "Teritoriile Nationale Independente Saudite" ("Saudi Homelands Independent Territories"). Ar putea pastra capitala, Riad, dar nu si numele statului.

Iranul si Pakistanul

In viziunea lui Ralph Peters, Iranul ar trebui sa fie al doilea stat sacrificat in Orientul Mijlociu. O mare parte din teritoriul sau ar urma sa fie alipita asa-numitului "Azerbaidjan Unificat". Si, adaugam noi, extins. Deoarece Statele Unite au enorme interese in exploatarea petrolului caspic, Washingtonul are motive sa fie receptiv la dorintele politicienilor de la Baku.

Alta parte a teritoriului iranian ar trebui sa intre in componenta noului "Kurdistan Liber" (Free Kurdistan), stat rezultat din federalizarea Irakului. Si aici isi spune cuvantul "vocea petrolului", deoarece kurzii din nord stapanesc Kirkuk-ul si alte zone petrolifere, de mare interes pentru SUA si Israel (tari deja prezente in regiune cu instructorii militari si consilieri pentru kurzi). Si entitatea siita desprinsa din Irakul actual ar putea revendica teritorii iraniene. Nu atat de vaste, insa, ca cele pe care ar trebui sa se formeze, in sudul Iranului, "Belucistanul liber".

Potrivit lui Ralph Peters, Iranul ar trebui sa redevina un stat "persan" omogen, renuntand la toate regiunile populate preponderent de minoritati. In schimb, ar putea primi provinciile afgane din jurul orasului Herat, datorita afinitatilor istorice si lingvistice.

Pakistanul s-ar putea vedea, la randul sau, vaduvit de un spatiu imens din sudul tarii, care va fi alipit "Beluchistanului liber". In est, ar trebui sa cedeze teritorii Afganistanului. Dar, scenariul cel mai exploziv se refera la nordul Pakistanului, care ar trebui sa revina aproape in totalitate Indiei, noua vedeta regionala, favorizata de SUA ca o contrapondere la China. Washingtonul s-a oferit sa acorde sprijin Indiei, inclusiv in programul de cercetari nucleare. In timp ce Administratia Bush cere sanctiuni contra Iranului, invocand exact aceleasi motive.

Federalizarea Irakului

Conform hartii Pentagonului privind Noul Orient Mijlociu, din Irak urmeaza sa se desprinda trei state: unul siit, unul sunnit si altul kurd. Bagdadul va avea un statut special, din cauza imenselor probleme puse de securitatea din zona. Si, desigur, din cauza amestecului etnic si confesional.

Asa cum am aratat, "Statul Arab Siit" va anexa o zona intinsa din nord-vestul Arabiei Saudite, in apropiere de Kuweit. In mod ciudat, insa, Kuweitul isi pastreaza granitele actuale, desi este cu certitudine una dintre cele mai absurde "inventii" ale Imperiului Britanic. O creatie pur artificiala, desprinsa din fosta provincie otomana Basra.

"Irakul sunnit" - format din provinciile cu insurgenta cea mai violenta - va fi izolat si lipsit de resurse. In aceasta regiune nu exista rezervele petrolifere.

Marii castigatori ai divizarii Irakului vor fi, insa, kurzii. Ei se bucura deja de o autonomie largita. Pana la independenta nu mai este decat un pas. Un pas care trebuie facut rapid, este de parere Ralph Peterson. El invoca motive de ordin moral: kurzii sunt marii nedreptatiti ai Orientului mijlociu, "cel mai numeros popor fara tara din lume". Un popor oprimat perpetuu, "inca de pe vremea lui Xenophon".

Desi nu exista date oficiale exacte, se estimeaza ca intre 27 de milioane si 36 de milioane de kurzi traiesc astazi raspanditi in Turcia, Irak, Iran si Siria. "Refuzul democratiilor legitime ale lumii de a recunoaste un Kurdistan independent ar fi o incalcare flagranta a drepturilor omului" - afirma Peters. Aparitia acestui stat ingrijoreaza, insa, profund tarile vecine. Si pe buna dreptate. Potrivit lui Peters, "Kurdistanul Liber" ar trebui sa inglobeze si o bucata din nordul Iranului. Orasul iranian Tabriz figureaza pe harta "Noului Orient Mijlociu" in cadrul statului "Free Kurdistan". In vest, noua entitate si-ar insusi teritorii vaste din Turcia, din jurul orasului Dyarbakir. Nu este de mirare ca articolul din "Armed Forces Journal" a produs consternare la Ankara. Membra NATO, Turcia a fost sustinuta fara rezerve de SUA, timp de decenii, in lupta sa impotriva "terorismului kurd". In urma cu numai cativa ani, un scenariu care sa implice pierderea unor teritorii turcesti nu ar fi fost tolerat la Pentagon nici macar ca exercitiu de imaginatie. Acum, insa, situatia s-a schimbat profund. In viziunea lui Ralph Peters, Turcia ar urma sa ramana fara intreaga sa parte de vest.

Brusc, Washingtonul nu-i mai priveste pe kurzi drept "teroristi" (asa cum a facut-o atata vreme, alaturi de Ankara), ci drept aliati. Iar Ralph Peters ii deplange pentru "deceniile de opresiune prin violenta militara", intreprinse de Turcia, care "dorea eradicarea identitatii lor".

Asa ca Peters conchide senin: "Un Kurdistan liber intre Dyarbakir si Tabriz ar fi cel mai pro-occidental stat dintre Bulgaria si Japonia." Acum intelegem mai bine ratiunile crearii noului stat! Desigur ca poporul kurd merita un stat. Dar, ne intrebam, cat va rezista constructia americana din nordul Irakului, fara prezenta militara americana in zona? Si, mai ales, care va fi riposta Turciei? Primele reactii au aparut deja. Seful Marelui Stat Major turc, generalul Buyukamit, l-a contactat pe omologul sau american, generalul Peter Pace, si a protestat violent impotriva proiectului Noului Orient Mijlociu si a unei harti care amputeaza teritoriul Turciei. La 15 septembrie 2006, agentiile de presa informau ca tensiuni pe aceasta tema s-au inregistrat si in cadrul lui "Military College" al NATO, tinut la Roma. Ofiterii trimisi de Ankara s-au aratat revoltati de faptul ca Pentagonul ia in considerare - fie si ipotetic - ideea unui stat national kurd, care sa incorporeze teritorii turcesti. (vezi si Suleyman Kurt, "Carved-up Map of Turkey at NATO Prompts U.S. Apology", din "Zaman", 29 septembrie 2006).

In partea de est a Noului Orient Mijlociu, asa cum se specifica pe harta Pentagonului, Israelul trebuie sa revina la granitele de dinainte de razboiul din 1967. Dar cu "ajustari locale semnificative" pentru securitatea statului evreu, ramase insa nespecificate. In acelasi timp, Cisiordania nu are inca un statut determinat. Se mai preconizeaza si crearea in zona a unui "Liban Mare", care va lipsi Siria de accesul la Mediterana.

"Uniunea Emiratelor Arabe" este inca sub semnul intrebarii pe harta. O parte importanta a teritoriului emiratelor - cu rezerve considerabile de petrol - ar putea sa fie alipita siitilor din "Arab Shia State".

Desi Peters recunoaste ca retrasarea granitelor Orientului Mijlociu nu este una ideala, el sustine ca cea preconizata pe harta sa ar reflecta mult mai bine si mai omogen afinitatile etnice si religioase. "Granite perfecte" afirma Peters, nu exista. Este un ideal! Dar granitele preconizate ale Noului Orient Mijlociu vor putea, pe viitor, sa impiedice varsarile de sange, crede el.

Ramane de vazut - daca acest proiect va deveni realitate - care va fi atmosfera intre Turcia si "Free Kurdistan". Intre "Saudi Homelands Independent Territories" si "Islamic Sacred State". Intre Iran si Azerbaidjan/Free Kurdistan. Sau intre ceea ce mai ramane din Pakistan (putere nucleara), Iran, Afganistan si "Free Beluchistan".

Ar fi greu de estimat, asadar, daca noua impartire a Orientului Mijlociu va conduce la pace sau, dimpotriva, la multiplicarea conflictelor din zona. Transformarea unor minoritati in majoritati nationale, cu stat, ar putea fi calea cea mai sigura pentru a arunca Orientul Mijlociu in "haosul constructiv" de care vorbea Condoleezza Rice in iunie 2006.

Harta Noului Orient Mijlociu este "dureroasa, dar necesara"

Lt.-col. Ralph Peters recunoaste ca retrasarea granitelor din Noul Orient Mijlociu este "draconica", dar o considera "necesara". Afirmatia lui Peters aminteste de cuvintele secretarului de stat Condoleezza Rice, care compara devastarea Libanului cu "chinurile nasterii" unui "Nou Orient Apropiat".

Alti analisti considera, insa, ca proiectul mediatizat de Peters este mai degraba un plan prin care Statele Unite ar exploata in interes propriu tensiunile etnice si religioase, violenta interna si diviziunile sectare. Un plan nu intru totul original. In viziunea acestor analisti, scenarii similare s-au folosit in Irak, dar si in Ruanda, Iugoslavia, Caucaz sau Afganistan.

Strategia transformarii unor minoritati etnice sau religioase in state nationale, cu amputarea statelor existente, este o veche tehnica a marilor puteri, cand in joc se afla interesele lor. Amintim doar Kuweitul - un district al provinciei Basra - separat de britanici de Irak si transformat in stat din motive petroliere. Sau destramarea violenta a Iugoslaviei, tolerata de marile puteri ca federatie timp de 170 de ani. Ori Cehoslovacia. Incurajarea separatismului etnic sau religios - sub pretextul repararii unor nedreptati facute tot de marile puteri (nu intotdeauna aceleasi) - starneste ingrijorarea. Oare are Pentagonul si harti pentru secesionarea unor teritorii si transformarea minoritatilor in natiuni si pentru Europa de Est? Orientul Mijlociu ar putea deveni un precedent periculos.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=212170&data=2006-12-02