In apararea Danei

Puroiul a iesit. Infectia a inceput sa dea pe afara, luand ca intr-o cascada de laturi persoane si personaje dintre cele mai neasteptate.

Toate "vocile curate" au inceput sa-si revina si sa acuze, simtind ca este in joc o miza mult mai mare decat cea a deconspirarii unor politicieni. Ca prin minune, Savonarola a facut copii si le-a dat o intrebuintare: sa nu iertati pe nimeni. Dar oare vocile astea au platit biletul de intrare in Colosseum, sunt ei "cetateni liberi" sau au si ei dependente ascunse ce stau sa dea pe afara in torente de putrefactie postoperatorie?

Este riscant sa scrii sau sa iei atitudine cand toate mintile infierbantate cu acces la microfon o fac. Fara sa mai gandeasca, frustrarile ies pe posturi si in paginile ziarelor atacand in stanga si dreapta, sau mai ales in dreapta, incercand cu disperare sa impuna puncte de vedere. Pentru moment ne oprim aici si ne intrebam ce editorial ar fi scris astazi Carol Sebastian daca propriul sau dosar nu ar fi aparut, in mod ilegal, in public. O clipa si trecem peste propria intrebare. Ni se pare ca nu e corect sa ne-o punem, ne cenzuram, asa cum partidul cenzura filmele chinezesti cu actrite descheiate la primul nasture. Totdeauna gandul si ispita se duc de la primul nasture la desuuri. Si nu credem ca desuurile lui Carol Sebastian, ale Monei Musca s.a.m.d. conteaza.

Socant. Toti cei care deunazi ar fi facut o groaza de sacrificii sa bea o cafea cu Mona, astazi vitupereaza mai rau decat la sedintele CPUN. Dar haideti sa vedem adevarata fata a lucrurilor si sa devenim rationali, haideti sa ne imaginam ca ani de zile au trecut de la aceste deconspirari si ca putem vorbi analitic despre acestea, fara fierbinteala si sange-n baliga.

1. Mona Musca a semnat, nesantajata, un angajament cu Securitatea.

2 Mona Musca nu a spus acest lucru timp de 17 ani, timp in care multi au privit-o ca pe unul dintre cei mai credibili politicieni romani. Dupa ce lucrul acesta a devenit evident, doamna Musca a parut atat de socata si de suparata de parca ar fi avut vreo garantie care sa-i dea incredere ca asa ceva nu i se poate intampla. De unde venea aceasta garantie poate ca nu vom sti niciodata, dar este cert ca garantiile au disparut.

3. Mona Musca a tinut in mod cu totul special sa ne convinga de corectitudinea faptelor sale in conditiile in care, ca initiatoare a Legii Lustratiei, sustinea altceva. Ba mai mult, in conditiile in care prin proiectul de lege pe care il sustinea erau vizate categorii intregi de persoane, fara a se face vreo diferentiere si fara a se stabili pentru fiecare caz in parte gradul de vinovatie, in cazul dumneaei ne cere sa tratam situatia cu multa nuantare si multa indulgenta.

In mod ipotetic, putem presupune ca un angajament la Securitate al unui om politic poate deveni o sursa de santaj, iar odata cu aparitia publica a dosarului, sursa de santaj a disparut. Nimic mai fals. Santajul cu dosare putea duce un om politic sa faca o serie de avantaje nelegitime celor ce ii detineau dosarul, avantaje nelegitime care la randul lor ar fi putut sa se transforme in surse de santaj pe care nimeni nu le scoate inca la iveala.

Poate ca Mona Musca nu a fost santajata, dar poate ca altii au fost si vor ramane, nu neaparat pentru colaborarea cu Securitatea, ci pentru ce au facut ulterior, santajati fiind.

Observam, departandu-ne in timp, cum doamna Musca se transforma incet-incet intr-o categorie "in sine", incercand, cu acelasi tip de argument ca si Dan Voiculescu, sa convinga opinia publica de faptul ca nu i se poate imputa nimic. Ba mai mult, ca numai patriotii ca domnia sa au dreptul de a face politica.

Cred cu tarie ca Mona merita sa fie absolvita public de vinovatie. Nu cred ca a facut politie politica sau ca a distrus destine sau cariere. Dar daca Mona e absolvita trebuie absolviti toti cei ce se ascund ranjind in spatele ei. Mona pare a fi impinsa in fata tocmai pentru a transforma o problema individuala intr-o problema colectiva, scuzandu-se pe ea, ii va scuza pe toti cei ce rad la soare. Or, nu exista vinovatii colective.

Mona nu a inteles ca nu i se imputa decat un singur lucru: lipsa de sinceritate. Caci daca ar fi spus:

1. Am semnat un angajament in anii '70 pentru ca nu aveam speranta in caderea comunismului si aceasta era o forma prin care puteam spera sa-mi fie mai bine.

2. Nu am spus acest lucru pana acum pentru ca stiam ca imi va afecta cariera politica

3. Stiu ca altii, care astazi traiesc in mizerie, fara a avea nici macar un apartament la bloc, au refuzat orice angajament cu Securitatea si mi-as fi dorit sa nu fi semnat nici eu,

4. Atunci Mona Musca ar fi putut sa treaca mai usor peste toate acestea.

Un singur lucru e important: daca Mona trece peste toate acestea, suntem siguri ca va fi unul dintre cei mai buni politicieni romani. Problema este ca daca va trece, o serie de personaje se vor strecura in spatele ei pretinzand de la opinia publica ceea ce Mona ar putea obtine. Din acest motiv, ceea ce va face Mona in continuare, indiferent de verdictul CNSAS, este cel mai important demers politic pe care l-a avut de dus pana la capat in toata cariera ei politica. Abia acum ii vom vedea adevarata dimensiune.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=205376&data=2006-08-14