Jurnal public
Am citat in articolul anterior pe Alex. Stefanescu, care sustine ca a arata simpatie, dupa 1989, pentru Ion Iliescu nu reprezinta nimic altceva pentru un intelectual decat un act de dezertare morala - zice el - de la obligatia de a elibera tara de "regimul criminal" comunist... Nu discut, acum, despre esenta comunismului si nici daca dl. Alex. S. a slujit sau nu "regimul criminal" ca membru al Partidului Comunist si ca gazetar, decenii de-a randul, la un ziar comunist (intrebare pe care ar trebui sa si-o puna singur si, in fapt, ar trebui sa si-o puna toti cei care au trait si au scris in regimul totalitar, inainte de a judeca pe altii!) - vreau sa discut altceva, si anume opinia sa despre democratie. Opinia, imi permit sa spun, mi se pare profund nedemocratica. Imi permit, de asemenea, sa-i atrag atentia ca votul nu-i un concept estetic si nici un criteriu in judecata de valoare. Mai direct spus, punctul lui de vedere este cel putin bizar, ca sa nu spun fals, intr-o istorie a literaturii contemporane. Iata de ce:
1. Este absurd sa crezi ca intelectuali ca Sorescu, Valeriu Cristea, Buzura etc., care se opusesera pana in decembrie 1989 regimului ceausist, voiau, in anii '90, ca regimul comunist sa dainuie... Pare o gluma proasta sa spui ca D. Tepeneag, opozant inflexibil si incoruptibil al regimului dictatorial, si-a schimbat atitudinea cand regimul a cazut... Faptul ca el are simpatii pentru un scriitor sau altul este o chestiune care il priveste. Esentiala este literatura lui si, daca vrem sa judecam moral omul care scrie, esential este sa vedem ce a gandit si ce-a facut D. Tepeneag inainte si dupa 1990... Pot face eu precizari la acest punct: inainte de 1990, D. Tepeneag a fost un adversar curajos al regimului comunist, o victima in fapt al acestui regim, iar dupa revolutie a ramas un spirit democratic si un om liber. Atat de liber in spirit incat nu se lasa intimidat de numerosii procurori morali iviti dupa 1989.
2. In ceea ce ma priveste, nu ascund faptul ca in 1990 am crezut ca Ion Iliescu reprezinta o solutie pentru Romania si nu cred ca m-am inselat. Solutia buna, dupa mine, era ca societatea romaneasca sa treaca fara mari traume de la un regim totalitar la un regim democratic. Cine putea face acest lucru dificil? Un om, desigur, cu experienta politica si cu dorinta expresa de a schimba ceva in aceasta tara in care indivizii au memoria scurta si uita azi ce-au facut ieri. Nu m-am inscris in nici un partid pentru ca nu-mi place politica, desi accept ideea ca o societate moderna si democratica are nevoie de oameni politici inteligenti, lucizi si onesti. M-am gandit si gandesc si azi ca nu trebuie sa fii in parlament pentru a fi un bun democrat si un bun european. Este suficient sa fii un spirit democratic, sa refuzi orice forma de dictatura si sa respecti dreptul celuilalt de a nu fi de acord cu tine... Incerc sa fac acest lucru de multa vreme, desi unii dintre contemporanii mei nu-mi acorda acest drept... Ca dl. Alex. S., de pilda, care-mi reproseaza si azi ca am ideile pe care le am in privinta vietii politice si a oamenilor care fac politica...
3. Mi se tot reproseaza faptul ca recomand apolitismul si ca, in realiate, apolitismul meu este o forma mascata de adeziune, o atitudine culpabila... Cand tara arde, a sta departe este, vorba dlui Alex. S., o dezertare civica, putem spune chiar o tradare etc... Fals. Suspiciune fara noima. Sunt si am dorit sa fiu doar un intelectual care nu vrea sa faca politica activa (politica de partid) si, mai ales, nu vrea sa amestece politica in literatura... Nu mi-am schimbat nici acum ideile. Ca simplu cetatean votez cu cine vreau, ca scriitor (ma rog: critic literar!) nu ma intereseaza daca opera literara pe care trebuie s-o analizez este scrisa de un om de dreapta sau de un om de stanga... Ma intereseaza calitatea ei estetica. Cu aceasta convingere si cu aceasta disponibilitate citesc si cartile Dlui Alex. S., inclusiv aceasta Istorie care sanctioneaza atat de neinspirat (si de nedemocratic) pe scriitorii care au, poate, alte simpatii politice decat el.
4. Ostilitatea pe care unii intelectuali contemporani o manifesta fata de stanga este aberanta intr-o democratie reala si, imi permit sa spun, este o atitudine neproductiva, neeuropeana. Romania are nevoie, azi si de aici inainte, de o stanga structurata in stil european si de o dreapta democratica, moderna, europeana. Doi dulai care trebuie sa se suspecteze si sa pazeasca impreuna casa democratiei romanesti... A invinui pe cineva ca este de stanga sau de dreapta reprezinta o atitudine profund retrograda in Europa de azi. De altminteri, ar trebui sa ne intrebam ce inseamna azi dreapta si stanga... Ce mai inseamna...
5. Revista Literatorul a fost infiintata, nu de Ion Iliescu, ci de Andrei Plesu, Ministrul Culturii de atunci. Daca Marin Sorescu, Fanus Neagu, Valeriu Cristea, Gh. Tomozei, E. Simion si atatia altii (multi oameni tineri si talentati) au putut scrie in aceasta revista este bine. Au facut-o, imi vine sa cred, cu talent si in folosul literaturii. Daca s-a intamplat ca ei sa polemizeze cu alte publicatii si cu alti scriitori este, iarasi, bine pentru ca democratia nu este un drum cu sens unic si nici viata literara nu poate fi reprezentata de o singura voce...
6. Dl. Alex. S. imi reproseaza ca in jurul meu s-au strans oameni tineri - "oportunisti, lipsiti de valoare". Fals si, imi permit sa spun, jignitor si chiar mai mult decat atat. Oamenii tineri care au venit langa mine dupa 1990 se cheama Nicolae Iliescu, Nicolae Barna, Andrei Grigor, Daniel Cristea-Enache, Razvan Voncu, Bogdan Popescu, Andrei Milca, Oana Soare, Cristina Balinte - tineri si mai putini tineri - oameni talentati, de o remarcabila probitate intelectuala, neamestecati, dupa cate stiu, in nici o combinatie politicianista si in nici o afacere veroasa. Ei scriu ce vor si cum vor in Caiete Critice (o revista pe care n-o subventioneaza nici un partid, nici un Soros, nici o Fundatie banoasa; apare cum poate si cand poate!) Nu-i bine si nu-i frumos ca dl Alex. S. insulta pe acesti tineri care, intr-o democratie autentica, au dreptul sa scrie ce gandesc...
7. N-as vrea sa inchid aceasta discutie fara a aminti ca, in realitate, cea mai mincinoasa si cea mai oportunista propozitie pe care o repeta unii publicisti actuali este urmatoarea: nu conteaza ce-ai facut inainte de decembrie 1989, conteaza cu cine votezi azi. Ba nu, ba din contra, imi vina sa spun, conteaza enorm ce-ai facut in regimul dictaturii. A-i reprosa lui Buzura sau lui Sorescu ca au fost, dupa 1990, de partea lui Ion Iliescu si a ignora pozitia lor demna, sub Ceausescu, mi se pare un mod grosolan de a mistifica lucrurile si de a justifica toate imoralitatile vechi si actuale. Nu tine. Sau tine, dar nu e bine. Eu, unul, nu accept...
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=201833&data=2006-06-17