Raportul de tara, prin forma sa ambigua, nu multumeste de fapt pe nimeni. Insa asta din diferite motive. Nu stiu cum, dar scena politica a prins de la o vreme un aer ireal. Evenimentele par defazate, jocul s-a complicat la extrem. Fiecare are intentiile, agenda proprie. Putine din aceste lucruri ajung sa fie publice intr-un fel sau altul, desi aparent suntem bombardati cu o multime de informatii. Putine dintre ele sunt esentiale. Un verbiaj, o limba de lemn care o inlocuieste pe cea veche, marxist-leninista, si-a facut loc. Politicienii au invatat sa se eschiveze, sa taca la nevoie. Sa salute, sa condamne, sa se indigneze, sa ia atitudine. Au, in orice imprejurare, cateva fraze gata pregatite. Le-am ascultat zilele astea, pe toate canalele teve. Si pe tema raportului, si a operatiei presedintelui Basescu, si a reintoarcerii sale in tara, si pe tema gripei aviare. Mass-media fac parte din acest scenariu, cu roluri dinainte distribuite. Adevarul si interesul public sunt servite mai putin decat ne-am imagina. Raportul de tara a fost inca un prilej de a observa si testa aceasta dubla realitate. Multe se petrec in culise, iar cele care se vad sunt simple ceremonii, lucruri neimportante, ritualuri pentru uzul multimilor. Oricum, povestea de la UE a incurcat toata lumea la Bucuresti. Ministrii, parlamentarii, sefii partidelor au replicat destul de sters, parca obositi, fara sa aiba ceva clar sa ne comunice. Ne-am trezit inundati de o serie de declaratii conventionale, diplomatice, care de care mai absconsa. De ce? Pentru ca fiecare partid isi vede planurile puse la index sau macar teleportate pana la toamna/iarna. "Lupta finala" (vezi Internationala) pentru care s-au pregatit toata primavara nu va avea loc.
Un raport pozitiv, care ar fi mentionat data de 1 ianuarie ca fiind certa pentru Romania, si fara alte conditionari, ar fi facut destula lume sa rasufle usurata. S-ar fi putut culege mult capital politic. Guvernul ar fi jubilat pentru ochii si urechile electoratului. Fiecare dintre partenerii de Coalitie ar fi insistat ca este meritul propriului partid. Fenomenul s-a produs si in situatia ambigua lasata de raport. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca lucrurile ar fi fost incheiate acum, in mai. Opozitia ar fi deplans situatia in culise, dar ar fi dat declaratii de sustinere a integrarii. Oricum, indiferent de verdict, ar fi pus de o motiune de cenzura, pe sintagma "nici o sesiune fara motiune". Sa presupunem totusi ca am fi avut acest raport, dorit de multi, si ca lucrurile erau rezolvate de pe acum. Ca nu mai trebuia sa asteptam tematori pana in octombrie. Starea euforica ar fi dus pesemne la slabirea cadentei reformatoare, de pana acum. Si-ar fi facut loc apoi rafuieli vechi si noi, competitia interna ar fi debordat. Paradoxal, si un raport prost, cu amanarea pentru un an de zile, ar fi avut acelasi rezultat. Dezamagirea ar fi adus ceasul rafuielilor. Alianta DA s-ar fi spart (daca ea cumva mai exista efectiv). Fiecare ar fi aratat un deget acuzator spre celalalt. Am fi vazut alta majoritate parlamentara, disidente, scindari, realinieri. Peisajul politic s-ar fi schimbat radical si alegerile anticipate ar fi batut la usa.
Acest mijloc de drum, nici alba, nici neagra, cenusie, face ca afacerile politice sa inghete. Nici o fuziune PNL-PD, nici un divort. Vizita lui Barroso si Rehn la Bucuresti, a doua zi dupa primirea vestilor pe jumatate proaste/jumatate bune (eu zic mai curand proaste), a intarit aceasta stare de lucruri caracterizata prin maxima ambiguitate. Cerinta lor este sa nu riscam aventuri, experiente politice, sa ne jucam cu focul. Cei doi au fost cat se poate de expliciti. Pana la urma, nimeni nu prea a inteles unde suntem dupa citirea raportului. Filosofia lui "e bine, dar..." e buna cand mai ai un lung drum de parcurs, dar foarte proasta cand te apropii de finis. Ea sileste partenerii de Coalitie sa ramana impreuna inca o vara, pentru a nu sacrifica stabilitatea. Cei care si-au facut calcule peste calcule sa puna punct Guvernului Tariceanu sunt cei mai nemultumiti. Ei ar fi dorit - indiferent - un raport bun sau prost. In ambele situatii ar fi trecut la atacul decisiv: motiune de cenzura, alegeri anticipate. Miza - cine e la Guvern la 1 ianuarie 2007? Cine se va putea lauda cu performanta asta de maxim potential electoral? Cu acest raport, rafuiala se va desfasura asadar abia dupa 1 ianuarie. Grabitii pot totusi sa scoata cutitele la sfarsitul lui octombrie. Relatiile din cadrul Aliantei DA vor fi si mai proaste ca acum. Rolul lui Stolojan va fi mai limpede: va reusi sau nu sa se impuna printre liberali? Aceeasi chestiune si pentru PSD cu "polul social". Formula Iliescu&Roman&altii va prinde contur sau va ramane la stadiul declarativ? Traian Basescu, intre timp insanatosit, isi va relua jocul. Intentiile lui, odata planul inlaturarii Guvernului Tariceanu dezafectat, se vor clarifica. Nu cred ca acum stie exact ce vrea si ce are de facut. Raportul ambiguu venit de la UE a incurcat practic toate socotelile. Ale lui, ca si ale tuturor actorilor politici. Se anunta o vara plina de ambiguitati.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=199989&data=2006-05-20