Explozia nucleara de la Cernobal, de acum 20 de ani, se pare ca a contribuit mai mult decat lansarea perestroikai la prabusirea Uniunii Sovietice, cinci ani mai apoi. Catastrofa de la Cernobal a devenit un punct de reper in istorie, marcand era de dinainte de dezastru si era cu totul diferita care a urmat.
In insasi dimineata exploziei de la centrala nucleara din Cernobal, Politburo-ul s-a intrunit, la 26 aprilie 1986, sa discute situatia si a dispus infiintarea unei comisii guvernamentale care sa se ocupe de consecinte. Comisia ar fi trebuit sa controleze situatia si sa se asigure ca aveau sa fie luate masuri serioase, in special in ceea ce priveste sanatatea persoanelor aflate in zona afectata. Mai mult, Academia de Stiinte a desemnat un grup de experti care a fost imediat trimis in regiunea Cernobal.
Politburo-ul nu a dispus imediat de informatiile care sa reflecte situatia reala din urma exploziei. Cu toate acestea, Politburo-ul a decis in unanimitate ca trebuia sa transmitem mai departe nevoalat informatiile de indata ce le primeam. Aceasta ar fi fost in spiritul glasnost-ului deja promovat in Uniunea Sovietica.
Astfel, afirmatiile potrivit carora Politburo-ul ar fi recurs la cosmetizarea informatiilor referitoare la dezastru sunt departe de a fi adevarate. Unul din motivele pentru care cred ca nu a existat o inducere in eroare deliberata il constituie faptul ca in momentul in care comisia guvernamentala a vizitat locul accidentului imediat dupa dezastru si a petrecut noaptea in Polesie, in apropiere de Cernobal, membrii acesteia au servit la masa apa si alimente obisnuite, deplasandu-se fara tuburi de oxigen, la fel ca populatia de acolo. Daca administratia locala sau oamenii de stiinta ar fi constientizat impactul real al dezastrului, nu ar fi riscat toate acestea.
De fapt, nimeni nu a stiut adevarul si, din acest motiv, toate incercarile noastre de a primi informatii complete despre dimensiunile catastrofei au fost in zadar. Initial, am crezut ca impactul exploziei avea sa fie resimtit in Ucraina, insa Belarusul a fost mult mai afectat, iar Polonia si Suedia s-au confruntat cu urmarile catastrofei.
Bineinteles, lumea a aflat de dezastrul de la Cernobal de la oamenii de stiinta suedezi, acestia lasand impresia ca noi ascundeam ceva. Insa, de fapt, nu aveam ce sa ascundem de vreme ce nu am primit nici o informatie timp de o zi si jumatate. Abia la cateva zile de la dezastru am aflat ca nu era vorba de un simplu accident, ci de o adevarata catastrofa nucleara - explozia reactorului patru al centralei nucleare de la Cernobal. (...)
Dezastrul de la Cernobal, mai mult decat orice altceva, a deschis calea catre o mai mare libertate de expresie, moment in care am stiut ca sistemul nu avea sa supravietuiasca. A evidetiat importanta continuarii promovarii glasnost-ului si trebuie sa marturisesc ca am inceput sa privesc timpul in termeni de ante-Cernobal si post-Cernobal.
Pretul catastrofei a fost coplesitor, nu numai din punct de vedere al pierderilor omenesti, ci si din perspectiva economica. (...) Unii chiar sustin ca pretul a fost atat de mare pentru URSS incat a stopat cursa inarmarii, de vreme ce nu mai puteam produce arme si, in acelasi timp, sa platesc pentru Cernobal.
Gresit. Declaratia mea de la 15 ianuarie 1986 este bine cunoscuta. M-am referit la reducerea stocurilor de armament, inclusiv a arsenalelor nucleare, si am propus ca, pana in 2000, nici o tara sa nu mai dispuna de arme nucleare. Personal, am simtit ca imi revine responsabilitatea morala de a pune capat cursei inarmarii. Insa Cernobalul mi-a deschis ochii: a demonstrat consecintele puterii nucleare, chiar si atunci cand nu este folosita pentru scopuri civile. Acum ne putem imagina mult mai clar ce s-ar intampla daca ar exploda o bomba nucleara. Potrivit unor experti, o racheta SS-18 ar fi echivalentul unei sute de accidente de genul celui de la Cernobal.
Din nefericire, problema armelor nucleare este inca una serioasa astazi. Statele aflate in posesia acestora - membre ale asa-numitului "club nuclear" - nu se grabesc sa scape de acestea. Dimpotriva, continua sa isi imbunatateasca arsenalele, in vreme ce statele care nu dispun de arme nucleare si le doresc, considerand ca monopolul clubului constituie o amenintare la adresa pacii mondiale.
Cea de-a douazecea aniversare a catastrofei de la Cernobal ne reaminteste ca nu ar trebui sa uitam lectia oribila din 1986. Ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta pentru ca facilitatile nucleare existente sa fie sigure. Ar trebui sa depunem eforturi serioase in vederea gasirii unor surse alternative de energie.
Faptul ca liderii mondiali se refera din ce in ce mai des la acest imperativ sugereaza ca lectia de la Cernobal a fost, in sfarsit, inteleasa.
Ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov este presedintele Fundatiei Gorbaciov din Moscova si al Green Cross International.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=198452&data=2006-04-26