Franta, prin lipsa de consecventa a presedintelui ei, care si-a parasit primul ministru implicat, prin eforturile sale, sa impuna o legislatie liberala, a dovedit, inca o data, ca, de la Revolutia Franceza incoace, simpatiile pentru ideile de stanga sunt prezente si la cei ce se declara de dreapta. Mai ales, in perioada postbelica, desi au fost rare exceptii, vointa politica a dreptei franceze a suferit de o anemie cronica, ceea ce explica si cedarea ei din aceste zile.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=197791&data=2006-04-13