Adrian Nastase a fost intangibil pana cand o comisie a socialistilor europeni a descins la Bucuresti pentru a-i spune ca, daca nu demisioneaza, le va fi greu tovarasilor europeni sa mai apere public modul neinspirat in care Romania va adera la UE. Acest demers a fost regizat nu numai de la Bruxelles, ci si de la Bucuresti. Probabil ca PSD-ul ar fi rezistat, daca esecul lui Nastase ar fi fost considerat un efect al presiunii externe. In fiecare etapa a calatoriei spre Europa, PSD-ul le-a spus romanilor ca povara pe care o duc in spate s-a ingreunat si mai mult pentru ca cei de la Bruxelles insista ca asa trebuie sa fie. Asadar, "europenizarea" Romaniei este insotita de un discurs vetust ce-i invinovateste pe straini pentru ghinioanele natiunii.

Totusi, descinderea dlui Wiersma si a dlui Svoboda la Bucuresti reaminteste de vremurile apuse ale Uniunii Sovietice. Adeseori, un secretar de partid care supravietuise propriei inutilitati, descoperea adevarul datorita vreunui vizitator de la Moscova care venea sa-i lumineze. Astfel, in iulie 1956, Anastas Mikoyan a aparut la Budapesta la cateva luni dupa ce Hrusciov prezentase in mod dramatic cateva dintre crimele lui Stalin, pentru a-i spune lui Rakoczy, servitorul intrigilor unguresti, ca trebuie sa plece. Desigur, sovieticii au pierdut controlul asupra evenimentelor si a urmat o revolutie sangeroasa. Ei au primit o multime de avertizari ca democratia este sfidata prin reprimarea mass-media independente in ciuda <<ecranarii>> Guvernului Nastase. Mare parte a sistemul judiciar raspundea numai dorintelor PSD-ului. Coruptia scapase de sub control, alimentata fiind de fondurile UE pe care masinaria statului nu le putea absorbi, dar care hraneau o serie de nasi latino-americani, de pe plaiurile valahe pana la dealurile moldovenesti.

Cei mai buni oficiali UE acreditati la Bucuresti le-au spus superiorilor cum se inrautatesc lucrurile, dar in mare parte au fost ignorati. Probabil ca acum Nastase regreta ca n-a primit un avertisment dur de la Bruxelles, unul pe care sa-l solutioneze, de teama ca altfel negocierile pentru aderare ar fi inghetat. Poate o astfel de "verificare a realitatii" l-ar fi adus cu picioarele pe pamant si i-ar fi dat forta de a implementa reforme autentice. Daca UE ar fi facut monitorizare serioasa, poate ca astazi Nastase ar fi contat inca pentru politica din Romania, iar manualele de istorie l-ar fi tratat mai binevoitor.

Lectia prabusirii lui Nastase consta in faptul ca membri marcanti ai UE inca mai cred ca in Romania se poate face ceva serios numai prin metode neconventionale. Exista un alt semn ca Uniunii ii place sa renunte la propriile reguli cand vine vorba de Romania: insistenta ca niscaiva "pesti mari" corupti sa fie prinsi si condamnati. Dar, daca aceste metode ce dau gres se soldeaza cu oligarhia economica ce s-a nascut sub regimul PSD-ului si care se regrupeaza sub patronajul unui alt grup? Tentaculele ei au cuprins Justitia si multe alte domenii. Sigur ca nu este sub controlul unui creier central. Dar poate fi descrisa ca asociatie de interese intinsa de-a lungul diverselor domenii, imbogatita pe cheltuiala statului si a cetateanului. PSD-ul a fost protectorul acestei oligarhii. Dar ce se va intampla daca partidul dominant iese din joc cativa ani sau chiar mai mult? Probabil ca multe interese care au fost exploatate pentru obtinerea unui sistem preferential pentru institutiile de stat isi vor cauta un alt protector. Ascensiunea lui Traian Basescu, datorata flerului sau politic incontestabil si priceperii de a atrage de partea lui sefii puternici de institutii mandatati de PSD, arata ca este principalul competitor. Mai mult decat Iliescu sau Nastase, care se iubea pe sine mult prea mult, Basescu ar fi un desavarsit "purtator de cuvant" al intereselor care urmaresc ca Romania sa ramana neschimbata chiar in cadrul Uniunii Europene.

Socialistii europeni au fost neinspirati cand s-au lasat manevrati astfel incat sa-i dea lovitura de gratie lui Nastase si au schimbat echilibrul de putere. Daca judecatori nu tocmai curajosi incep sa faca reguli ce incomodeaza PSD-ul si ingreuneaza situatia celor din tabara Aliantei DA, considerati inamicii lui Basescu, acesta ar putea fi un semn ca se formeaza o noua configuratie a puterii. La randul sau, Traian Basescu ar putea privi inapoi, ca si Nastase, si blestema metodele imperfecte ale UE, daca ele il obliga sa faca aliante care apoi ii vor distruge reputatia de reformator.

Cel mai mare serviciu pe care UE il poate face Romaniei nu este sa o scalde in bani. Cea mai mare parte din fonduri nu va ajunge la cei pe care i-ar putea ajuta cu-adevarat sau la cei care ar putea sa le folosesca bine. Ar trebui sa se porneasca de la ideea ca regulile UE merita sa fie aplicate asa cum au fost concepute, special pentru Romania, si ca exista suficienti oameni onesti si capabili sa infaptuiasca europenizarea reala, nu simulata, a acestei tari. Din 2000 incoace, UE a fost totusi in contact cu astfel de oameni din sistemul judiciar, unde se gasesc multe persoane valoroase. Uneori e greu sa eviti concluzia ca un mastodont sovietic precum Hrusciov ar fi condus Romania mai bine decat noii stabi de dupa 2000.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=196881&data=2006-03-31