Oare ce or fi inteles spectatorii meciului Stelei la Sevilla cand Duckadam le-a aratat acestora patru degete ridicate, "numarul celor tot atatea penalty-uri aparate de acesta acum douazeci de ani? Sa fi ghicit ei sensul gandurilor, si implicit gestul celebrului portar al Stelei? Desi pare un gest banal acesta naste, o intrebare similara: oare cum ne vad europenii acum, cand scena politica seamana cu un carnagiu, iar economia se prabuseste incet si sigur? Desigur, nu ma refer la responsabilii UE, care se sfatuiesc in prealabil cu dl presedinte la Sinaia, ca apoi sa faca, pentru noi, "prostimea" declaratii oficiale. In urma discutiilor cu mai multi din aceasta categorie de "expati", ca si cu o anumita categorie de romani care stiu sa "citeasca" dincolo de spectacolele stirilor TV, cel putin un lucru pare clar. Romania este in economia de piata. Si nu pentru faptul ca am avea cine stie ce realizari, ci pentru ca am invatat un lucru simplu, la care, acum catva timp facea referire insusi dl presedinte Basescu. Anume, acela de a emite si a plati facturi. Cel mai recent caz de plata este cel al dlui Anghelescu, care, iata, si-a platit factura anuntata. Asemeni lui, au inceput sa faca "plati partiale" dnii Dan Ioan Popescu, Miki Spaga, Dinu Patriciu, Calin Tariceanu. Nu se stie daca dl Nastase si-a platit factura in totalitate, sau daca dsa nu avea "emise" facturi din mai multe parti. Cert este, in cazul d-sale ca a inceput platile, in rate foarte dese. Si partidele, ca entitati au de platit: PSD-ul, este atat de bun platnic, incat, in curand, se vede treaba ca va intra in imposibilitate de plata. Nici liberalii nu sunt departe. Facturile se aduna vazand cu ochii. Vor plati? Vor refuza plata, sau vor avea, in sfarsit curajul si demnitatea sa "emita" si ei,la randul lor facturi "de compensare"? Ramane de vazut. Cam asa vad "europenii de rand", traitori in Romania, starea tarii noastre. Multi dintre ei, cei care stau aici de mai multa vreme au reusit sa dibuiasca si "contractele" sau "anexele la contract" sau "actele aditionale" care stau la baza "emiterii" si "platilor" acstor facturi, care fac din Romania un etern scandal. Ca roman, daca ai curajul sa te gandesti cine sunt, in totalitatea lor acesti oameni politici care nu au, parca altceva de facut, decat sa "taie" facturi, - in ultima instanta chiar propriului lor popor -, nu poate sa nu te incerce un sentiment de scarba. Cu totii au aceeasi "mama", care i-a nascut inainte de 89. Si nu e vorba de ceea ce fac acestia in mod deliberat, ci de tarele adunate in timp, inclinatiile, cultura si temperamentul lor. Nu cred, deci ca roman ca acestia au, personal vreo vina ca indivizi luati in parte. E normal ca un om sa aiba in adancul fiintei sale satisfactia in urma actiunilor proprii, chiar daca in urma acestora raman cadavre, drame, oameni distrusi sau teren parjolit. Marea nesansa a unui popor, in momentul cand politica colcaie de asemenea "animele politice" este ca oamenii sunt condamnati sa judece si sa-i aprecieze doar pentru ceea ce par acestia sa fie, si niciodata, sau foarte rar pentru ceea ce au fost, de-a lungul vietii, private sau publice. Paradoxul este ca oamenii pot fi facuti responsabili, cel putin din punct de vedere moral, numai pentru ce fac. Insa sunt nenumarate momente cand li se poate reprosa, - mai ales cand este vorba de varfurile politice din conducerea unei tari -, si ceea ce nu fac, sau ceea ce nu au facut. Ca o simpla ilustrare, putem sa ne intrebam, cum spunea si dl Basescu, de ce, ani de-a randul s-au elaborat legi si ordonante de urgenta care au slujit la ingrasarea conturior din paradisuri fiscale ale politicienilor. Sau, de ce nu s-au votat legi care sa permita controlul asupra demersurilor ilegale ale acestora. Ca sa nu mai vorbim de controlul sistematic al conturilor din strainatate ale celor ce au spoliat Romania la adapostul propriilor legi, incepand cu 1989. Acestea sunt vrafurile de facturi neplatite, pentru ca niciodata nu s-au dat la plata... De obicei, facturile nu apar intamplator, mai ales in viata politica. Ele exprima contravaloarea unui anume serviciu, sau, coercitiv, echivalarea unui deserviciu facut de unul din contractanti. "Facturile" se fac si se platesc atata timp cat scena politica va fi dominata de oligarhia post-comunista, care vrea, doar la nivel declarativ intarirea institutiilor statului. Actiunile de discreditare a acelor institutii care nu raspund la comenzile politice, pe de o parte, iar pe de alta incercarea, cu ajutorul altora care inclina capul de a insela opinia publica, filon ultra-populist din care se nasc zilnic show-urile de televiziune, nu fac altceva decat sa ne anunte ca avem, cu totii, inca de platit o factura imensa, pe care n-am epuizat-o de mai bine de patruzeci de ani.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=196034&data=2006-03-20