Anul 2005 incepea cu primele masuri ale noului guvern Tariceanu; de cultura era responsabila cea mai activa deputata a ultimelor legislaturi, despre care se spunea ca va deveni, in cazul schimbarii regulamentului parlamentar, presedinta a Camerei Deputatilor. Acelasi an se sfarsea cu fostul teoretician al Uniunii Fortelor de Dreapta in fruntea Ministerului Culturii si Cultelor, si cu multe initiative pornite sub vechea conducere urmand sa treaca prin focul punerii in practica in lunile ce vor veni. Caci a fost si va fi un an al probelor institutionale.

l Dupa un scandal care inghetase orice activitate, dupa plecari si acuzatii de incompetenta, ministrul Mona Musca a taiat nodul gordian si i-a cerut demisia de onoare directorului Muzeului Taranului Roman, istoricul academician Dinu C. Giurescu. Dupa zile de suspans (si conversatii intre patru ochi), Giurescu a parasit conducerea MTR, directoarea adjuncta Georgeta Rosu si-a pierdut si ea puterea, iar noul director, numit prin concurs, socio-antropologul Vintila Mihailescu, a refacut cele doua sali realizate de Horia Bernea si Irina Nicolau, pentru desfiintarea carora se iscasera protestele. La MTR e in sfarsit liniste, dar institutia e inca intr-un proces de refacere morala ale carui rezultate se vor vedea in 2006.

l Dorinta Monei Musca (si nu numai a ei) de a-l aduce pe Andrei Serban inapoi in Romania a dus, dupa o serie de consfatuiri cu regizorul si o serie de alti responsabili culturali, la ideea unui Centru de Cercetari Teatrale care sa functioneze in cladirea Nationalului bucurestean, timp de trei luni pe an, si sa poarte numele lui Serban. A fost emisa chiar o Hotarare de Guvern pentru asta, pe ultima suta de metri dinaintea demisiei Monei Musca. Numai ca dependenta administrativa de TNB si imposibilitatea de a emite diplome de absolventa l-au nemultumit pe fostul director al Teatrului National, care dupa un misterios schimb de scrisori cu noul ministru, Adrian Iorgulescu, a refuzat si sa lucreze in acest centru, si sa-i dea numele sau. Asa ca Centrul a fost rebotezat "Ion Sava", iar misiunea organizarii lui a fost lasata in seama lui Ion Caramitru, la vremea aceea destul de proaspat ca director al TNB. De atunci, despre Centrul de Cercetari nu s-a mai auzit nimic, de la anul el beneficiind insa de finantare autonoma. Transformat, in intentia lui Caramitru, intr-o institutie de profesionalizare, Centrul va trebui sa inceapa sa functioneze in 2006. Cum, vom vedea.

l Ion Caramitru a devenit director al Teatrului National din Bucuresti in urma unui concurs, si el tulburator de ape. Cu cateva luni inainte, imediat dupa instalarea unui guvern anti-PSD, mult-criticatul Dinu Sararu si-a dat demisia de la conducerea TNB; controalele care-au rascolit actele teatrului n-au descoperit nimic ilegal, doar o politica de clientelism cultural, multumita caruia artistii si pseudo-artistii apropiati cohortei de directori primeau onorarii demne de Hollywood, comparativ cu "scorurile" din teatrul romanesc.

Declarat castigator de catre un juriu prezidat de Liviu Ciulei, Ion Caramitru si-a anuntat intentiile si echipa cu care va lucra (ca director adjunct, Nicolae Scarlat, pensionat fortat de Primarie din functia de director al Centrului de Proiecte ArCuB, iar ca director artistic, Ilinca Tomoroveanu, o persoana dinauntrul teatrului); printre prioritatile teatrului se numara sprijinirea tinerilor si promovarea dramaturgiei romanesti - a celei noi si a celei care tine de istoria literaturii, dar deocamdata aceste directii nu au avut timp sa se faca simtite.

Caramitru a continuat angajamentele anterioare ale teatrului, producand primul muzical al ultimilor ani, foarte costisitorul "Chicago", nici pe departe un succes de critica, dar unul de public, si catastrofala dramatizare a lui Grigore Gonta dupa romanul lui Alex Mihai Stoenescu (pana anul trecut, director si el in TNB), "Patimile Sf. Tomasso d'Aquino". Singura montare antamata de Caramitru a fost "Inima de caine", in regia lui Yuriy Kordonskiy, foarte bine primit si considerat o reusita a anului; intre timp, la TNB monteaza doi veterani ai regiei romanesti, Alexandru Colpacci si Dinu Cernescu; 2006-2007 va fi prima stagiune structurata integral conform programului noii conduceri.

l Centrul National al Dansului Bucuresti a fost marul discordiei anul trecut. Aparut in urma unor presiuni indelungate asupra succesivilor ministri ai Culturii (Razvan Theodorescu e cel care a semnat, la final de mandat, infiintarea lui), cu un puternic sprijin extern care a dus la prima organizare a unei intalniri a retelei Theorem la Bucuresti, CNDB a functionat fara buget structural si cu o conducere interimara pana in decembrie 2005, cand concursul pentru postul de director a lansat un vartej de acuzatii, dupa o amanare, modificari ale cerintelor de inscriere si zvonuri ca se incearca impunerea unui anume director. Intr-un final, candidatul "aripii tinere" a dansului contemporan, coregraful Mihai Mihalcea, a fost declarat castigator. In 2006, CNDB va primi fonduri pentru amenajari si productie, isi va completa schema de personal (13 angajati) si va incepe sa-si puna in practica programele.

l Pe 29 decembrie s-a incheiat depunerea de dosare pentru prima sesiune de finantare prin Fondul Cultural National. Administratia Fondului a inceput sa functioneze in 2005, dupa concursul care a adus-o in functia de director pe Andreea Grecu, unul din putinii manageri culturali cu experienta internationala din Romania, si dupa numirea Consiliului, ai carui membri au fost propusi de operatorii culturali (alegerea finala a apartinut, totusi, Ministerului Culturii, si s-a dovedit destul de conservatoare). Rezultatele acestei prime sesiuni vor fi facute publice destul de curand si vor arata in ce masura acest nou tip de finantare culturala e mai functional, in Romania, decat cel anterior. Deocamdata, finantarea scazuta a insasi administratiei Fondului, cu restrictiile sale bugetare, pare a fi o problema in functionarea sa, cu atat mai mult, cu cat organizatiile non-guvernamentale, care vad in orice reprezentant al statului un dusman natural, exercita o presiune majora asupra AFCN.

Intre timp, pregatirile pentru "Sibiu, Capitala Culturala Europeana" in 2007 continua, centrul orasului e in plina restaurare (rezultand in noroaie vesnica iarna asta), iar Filarmonica sibiana tocmai a fost dotata cu un pian extrem de performant. Distrusa de un incendiu in ianuarie 2005, Opereta va capata un nou sediu, in fosta sala a Senatului, la care vor incepe anul acesta lucrari de transformare radicala. Institutul Cultural Roman tocmai si-a capatat doi noi directori pentru Centrul Cultural de la Paris (Radu Portocala, secondat de Magda Carneci) si New York (Corina Suteu), si a infiintat unul nou la Madrid (condus de fostul comisar de presa al Institutului Cervantes la Bucuresti, Horia Barna). 2006 este si Anul Francofoniei (anticipat anul trecut de evenimentul bucurestean al expozitiei "Umbre si lumini. 400 de ani de pictura franceza"), al carui summit va avea loc in capitala Romaniei. Va fi un an interesant pentru viata culturala de la noi.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=190937&data=2006-01-04