Imediat dupa eliberare, Miron Cozma si-a anuntat public intentia organizarii viitoarelor mineriade. Nu ar mai fi vorba de expeditiile primitive de trimitere a organizatiilor paramilitare pregatite sa omoare in bataie intelectuali, studenti, tigani, barbosi, "legionari" inventati si alti inamici de clasa, ci de inventarea unui partid "mineresc," proletar. Personajul nu a fost inca judecat pentru mineriadele din 1999, asa ca se gandeste sa intre repede in viata politica, ca sa castige imunitate parlamentara. Nu mai este dispus sa asculte de fostii patroni politici, Ion Iliescu sau Corneliu Vadim Tudor, ci se gandeste sa devina el insusi seful unui partid politic. Daca planurile acestui personaj abominabil vor reusi, vom avea parte de o mineriada continua.
Exista un motiv important pentru care suntem si vom ramane departe de Occident: la baza politicii romanesti se afla ura, resentimentul, invidia. Sunt demne de toata lauda eforturile actualei Administratii de reformare a Justitiei, sunt admirabile initiativele unor organizatii ale societatii civile de a reforma sistemul electoral, sunt necesare eforturile de eliberare a pietei de sub controlul statului, dar acestea vor influenta superficial "starea morala si intelectuala a natiunii". Degradarea moravurilor autohtone a inceput o data cu modernizarea principatelor romanesti, iar regimul comunist a determinat o catastrofa etica, pe care postcomunismul o agraveaza. Regimul democratic nu poate fi consolidat pe un teren mlastinos. Ce legatura are asta cu planurile politice ale lui Miron Cozma?
Exista un rezervor inepuizabil al energiilor antisistem democratic, din care s-au alimentat forte precum PRM, PSM, pana la un moment dat PUNR, grupuscule de extrema dreapta sau stanga etc. Activitatea acestora ar fi imposibila sau complet marginala daca fortele politice normale ar fi fost capabile de reformele politice si economice necesare prosperitatii sociale si ale unui regim al egalitatii, inclusiv in fata legii, al libertatilor individuale. Existenta energiilor antisistem vine din functionarea defectuoasa a sistemului. Dar activitatea organizatiilor antisistem dauneaza sistemului. Este un cerc vicios. Din el se poate iesi doar prin eforturi inteligente si eficiente indreptate catre gasirea punctelor de convergenta ale variabilelor independente cruciale pentru consolidarea democratiei. Crearea unui nou partid "proletar", cu orientare nationala, de catre practicianul masurilor punitive dure contra intelectualitatii critice, a opozitiei partidelor istorice, a presei independente si a guvernarilor de natura democratica, va duce la o noua combinatie intre nationalism si socialism (citeste national-socialism). Cozma nu poate sa conduca decat forte antidemocratice, antiliberale, anticapitaliste, antieuropene, antiamericane, etc. Delirul sau cu privire la reforma Justitiei nu este decat expresia combinatiei dintre euforia eliberarii si impulsurile justitiare. Oamenii de tipul Cozma sunt o amenintare perpetua la adresa democratiei, mai ales cand sunt pusi in libertate (a fost pus in libertate de cate ori vreo coalitie democratica lucra la reformele de consolidare a regimului). Va gasi clienti pentru mineriada sa antidemocratica si anticapitalista, asa cum s-au gasit mii de mineri lasi care au izbit cu lanturi si bate oameni neinarmati si nevinovati.
In principiu, Constitutia garanteaza libertatile individuale de exprimare si de organizare politica. De cate ori se naste insa cate un potential Hitler sau Stalin, suntem pusi in fata unor dileme cruciale: ii dai voie caricaturii de Hitler sau Stalin sa castige puterea, stiind ca daca vine la putere ii va desfiinta pe toti ceilalti, sau il pui in imposibilitatea de a face rau tuturor celorlalti si intregii democratii?
Spre deosebire de perioada capitalismului timpuriu, cand Marx si Engels demonstrau ca doar partidul proletariatului reprezinta alternativa pentru democratie si prosperitate, acum avem o alta perspectiva cu privire la capitalism. Chiar si un teoretician precum Anthony Giddens, considerat un fel de "parinte fondator" al noii social-democratii, recunoaste ca nu exista in plan economic alternativa la capitalism. Rostul unui partid strict "proletar" nu poate fi decat anticapitalist. Or, prioritatea prioritatilor acum in Romania nu este sa lupti impotriva capitalismului care se loveste de obstacolele unui sistem care scapa greu de mostenirea socialismului centralizat, ci pentru capitalism. Din start, este vorba despre un proiect anacronic. Dupa regimul politic al dictaturii proletariatului, din care s-au nascut de fapt si monstruoasele mineriade, a impune acum pe scena politica un partid proletar reprezinta un proiect reactionar, nu democratic. Proletarii merita si ei sa opteze individual, nu sa fie tratati la gramada, ca o masa de manevra.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=178818&data=2005-06-20