Nu e o noutate faptul ca o natiune vest-europeana - astazi francezii - dau cu Europa de pamant. S-a mai intamplat asa ceva in 1992, cand 53% dintre danezi au respins Tratatul de la Maastricht, prin care Comunitatea Europeana se transforma in Uniunea Europeana. Si atunci au existat tot felul de explicatii: criza economica bantuia batranul continent, existau tensiuni care afectau sistemul monetar european, impotenta europeana in rezolvarea crizei iugoslave. Votul danez a lansat un val de euroscepticism, iar in Franta Tratatul de la Maastricht a trecut la referendum cu doar 51,4 procente. Au fost declansate negocieri cu Danemarca, rezultand un protocol special care contine "clauza optiunii de iesire": Guvernul de la Copenhaga poate sa nu se supuna directivelor europene in ceea ce priveste uniunea monetara si in problemele de aparare. Danezii nu au vrut sa renunte la controlul asupra finantelor si apararii si nu au sustinut conceptul de "delegare a suveranitatii". Pe 23 mai 1993 danezii au votat din nou Tratatul de la Maastricht, care a obtinut 53,8% voturi pozitive. La referendumul privind moneda unica europeana din 28 septembrie 2003 danezii au recidivat: 53% dintre ei au refuzat sa adere la euro.
Votul negativ al francezilor a cutremurat Europa deoarece Franta este unul dintre membrii fondatori ai Europei unite. Insa si Parisul va aplica pana la urma una din solutiile deja experimentate de Copenhaga. Referendumul ar putea fi repetat pana cand va iesi bine. Sau Parisul ar putea negocia o "clauza". Oricum sunt larg raspandite "clauzele", fie pentru membri, fie pentru candidati. In orice caz, daca la doi ani de la semnarea Constitutiei Europene aceasta nu este ratificata de o cincime dintre membrii Uniunii, Consiliul European va lua in discutie aceasta problema si va lua si o decizie. Ce va discuta si ce decizie va lua nu se stie exact.
Problema este modul in care sunt luate deciziile majore in statele europene.
Referendumul constituie cea mai democratica forma de consultare a cetatenilor, iar delegarea unor decizii majore privind viitorul continentului catre tot felul de comitete si comitii superioare nu este o solutie valabila. Doar Danemarca, Franta, Irlanda, Portugalia si Marea Britanie organizeaza referendumuri pentru Constitutia Europeana. Cipru si Estonia au eliminat referendumul pentru Constitutia Europeana, in Cehia si Polonia ar putea exista consultarea cetatenilor, insa pana acum nu a fost luata nici o decizie. Spania, Olanda si Luxemburg vor sustine doar referendumuri consultative, decizia fiind luata de parlamente. In rest, in Austria, Belgia, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia si Suedia decizia finala privind Constitutia Europeana va fi luata de parlamentele nationale. Romania vrea, de asemenea, sa se foloseasca de tactica parlamentarista. Practic, cateva mii de oameni vor decide viitorul continentului. In ciuda legitimitatii primite de parlamentarii din Europa prin alegeri, o decizie de amploarea Constitutiei Europene, care afecteaza sute de milioane de cetateni, nu poate fi luata insa doar de cateva mii de oameni. Din acest punct de vedere, votul francez este deosebit de semnificativ, reprezentand democratia la puterea maxima: in ciuda faptului ca parlamentarii de la Paris sustin tratatul constitutional, cetatenii Frantei, aceiasi care i-au ales pe respectivii parlamentari, nu au incredere in viitorul formulat in Constitutia Europeana.
Nici in Romania consultarea cetatenilor nu pare sa fie o pasiune a oamenilor politici. Referendumul privind aderarea la Uniunea Europeana a fost smuls din mainile romanilor prin modificarile aduse Constitutiei in 2003. Intreaga campanie de atunci a evitat acest subiect, problema centrala era pusa de maniera urmatoare: mergeti si votati ca sa nu va mai mearga feciorii la oaste. Adevaratele probleme au fost eludate.
Acum este ramasa in aer problema celor 35 de parlamentari europeni pe care ii va trimite Romania la Bruxelles. O mare porcarie se intrezareste. Se spune ca observatorii care vor fi trimisi sau nu in toamna aceasta la legislativul comunitar vor avea cele mai mari sanse de a fi alesi. Alesi printr-un sistem algoritmic parlamentar, nu prin vot national. Nu exista nici o initiativa legislativa, nici o reglementare pentru alegeri europene in Romania. Votul cat mai rar al cetatenilor face bine politicienilor. Ii alegi o data si de rest se ocupa ei. Se voteaza in parlamentul comunitar, voteaza aderarea, voteaza Constitutia Europeana. Se ocupa ei de toate deciziile majore, care Ii vor afecta pe cetateni zeci de ani de acum inainte. Votul francezilor este cel mai clar exemplu posibil: parerile "alesilor" nu coincid intotdeauna cu cele ale cetatenilor.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=177296&data=2005-05-31