DE CULORI
SI FEMEIA ALBASTRA
Motto: "Toti avem dreptul la intoarceri in veninul sperantei"
Fanus Neagu, "A doua carte cu prieteni"
CRIN IMPERIAL
Dansez disperarea pe virfuri,
Scintei senzuale in stele sonore,
Rizi, cit mai departe,
Fugarit din trupul noptii
Care tocmai a trecut,
Iubirea mea,
Navod aruncat in spatiu,
in timp ce ne rostogolim pe pamint
si patul geme de perfectiune.
N-am mai avut pina acum
Curajul sa dispretuiesc,
Clocotesc de victorie si forta
Cind adun tradarile
si le imprastii pe podea,
Tacerea mea,
Un crin imperial in staniol
Oferit cruzimii tale.
RANITUL PARASIT
DE CULORI
L-am vazut ingenunchiat
Pe ranitul parasit de culori,
intindea spre mine brate
incatusate de arsita,
A deschis gura sa tipe
Dar a amutit brusc,
De atunci, tinguie dor
inchegat de vraji,
Prin gropi in care
Nu se da cu aghiasma
Nici de boboteaza.
Femeia albastra
E de fiecare data virgina,
Mai ales cind el isi doarme alaturi
Somnul haituit,
Sub rinjetele de tinichea
Ale celor ce nu mai pot iubi.
PLIMBARE
CU SALVAREA
Chin schingiuit de taina,
Mocnea in salvarea care ma plimba
Prin Orasul cu Poeti,
"Mor", am strigat, "Desclestati-mi miinile!"
"Nu muri!" a implorat Vlad,
"Mai ai de cules flori din vuietul de groaza",
Tradari ascutite in creierul de zapada,
Mi-au dat din nou inima la ciini
Sa o manince,
Lama de cutit imi mingiia din nou,
Erotic, beregata,
Autosfisiere pe patul de viata,
Doctorii isi faceau ca si ninsoarea, meseria:
Perfuzii, oxigen,
Chin schingiuit de taina,
Rana de sine nascuta,
Germinind rasarit,
Se da cu salvarea
in Orasul cu Poeti.
Resita, februarie
DESTIN FOSFORESCENT
Imaginam ura si cruzime
Acolo unde nu era decit
Fosforescent destin,
Ei vorbeau mult,
in fiecare zi pina a doua zi,
(substitut pentru o lupta adevarata
cu semnificatia)
Femei cu fata de guster
Smulg din tine hohote de paiata,
Goliti de propriile vieti
O aratau cu degetul pe femeia albastra,
Singura care stia foarte multa moarte,
Arzind sfisierea cu foc de poveste.
INVINGATORI SINUCIGASI
E destul, imi suiera metalic
Radacinile care tocmai cresc
Din creierul sfirsitului in lanturi,
Femeia albastra
si ranitul parasit de culori
Sunt din aceeasi rasa:
invingatori - sinucigasi.
Doamne, dar sunt o femeie norocoasa,
Chiar daca renuntarea olimpiana
E o mare infringere omeneasca,
Autosfisierea, necesitate profunda,
Pretext pentru a plonja in mister,
Peste saltul mortal
Freamata o lume de senzatii.
FIE-TI JALEA USOARA!
Ranitul sta la masa cu moartea frenetica
Femeia guster e si ea acolo,
Da din cap, ipocrit.
Fie-ti jalea usoara,
in spelunca unde ratarea
Se injecteaza lent,
in timp ce tacerea
Este lumina si foc,
Strivita lasciv, de absenta.
Ma dizolv in dorinta
Precum cuvintele in cerneala,
Port pe trupul gol
Camasa de catifea
A ranitului parasit de culori,
intoarcerea, salvare sau superb esec?
Fie-ti jalea usoara,
Daruirea mea,
Cicatrice pe adincul spaimelor tale.
ARMA ALBA PLIMBINDU-SE
PE STRAZI
Iarna parfumata cu dezertari si dezastre,
Zvircolind in cuptorul zodiei,
Nu, eu nu sunt in puterile lor
De a distruge,
Nici macar cind merg strimb
si spun adevaruri anapoda,
Sunt puterea istovita de suferinta,
Sunt eul tau potential,
Devorindu-ne, plingem inutil,
Tu, pentru ca eu am murit,
Eu pentru ca nu mai esti zeu,
Neinteleapta si fierbinte
ti-am spus ca mi-e frig,
in jalea sarbatorii parasite.
Singura, in lumina si dorinta,
Arma alba plimbindu-se pe strazi.
ESENTA STINSA
Azi m-am lepadat de femeia de ieri,
Am devenit tot ce admir,
Trec prin oglinzi
Tamaduita de dansul fluturilor,
Esenta de alcool si alcov
Stinsa in descintec.
M-am tinut de aer pe strazi,
Durerea ochilor tai penetrind ochii mei,
intr-o noapte ingenunchiata si flaminda.
Cine pierde, cistiga!
Mai ales cind urla adevaruri
Ferecate in taina celui bintuit.
SINUCIGAS DE LA FEL
Sfisietoare, tirzii regrete vei imparti,
Haotic, cu trecatorii,
Acolo unde cauti viata, in subteran.
Voi fi primavara infierbintata de amintiri,
Cind te vei impiedica de figuranti, orbeste
"Suntem sinucigas de la fel",
ti-am scris cindva,
Azi ma intreb:
Oare mi-a scrijelit sufletul
O dragoste in care iubeam
Proiectia mea ideala?
Crima sinceritatii otraveste realitatea,
De care ma dezlipesc lent, dureros.
APROAPE DE CER
Trebuia sa fie neaparat primavara
Beata de timp irosit,
Cind am scris anotimpul de adio,
Am dansat cu lasitatea
Pina m-a pus la pamint,
Mai jos de atit nu se poate,
Viata se-ndoaie sub rinjetul ghilotinei,
"Hei", a strigat mama
Din basmul tipat in somn,
"Tu locuiesti aproape de cer"...
Aici, aproape de cer,
Urca ranitul parasit de culori,
inghite oceanul plins in pahare,
si abia apoi i se face sete,
Sa o striveasca intre patimi
Pe femeia albastra.
Sunt mult prea puternici impreuna,
El stie tot, ca si pestii;
Ea jefuieste urletul pina dincolo de pisc,
Dragoste pina la singe,
Dragoste pina la naucirea lumii,
Dragoste razvratita pe lespezi de asteptare,
Cum credeai ca ne pot lasa sa fim fericiti.
Frumusetea le jicneste oglinzile
si intuitia suprapunerii viguroase
Scrijeleste neputinta.
POEM
DESCHIZINDU-SE
A doua zi ranitul parasit de culori
A venit rizind la mine,
Mingiindu-mi boala,
Lasindu-se stors de adevar,
A intrat pe usa cu o farfurie aburinda
in miini,
O voia a mia oara
Pe femeia albastra pusa la zid,
Sa fie scut pe trup,
impotriva rafalelor,
El, barbatul viscolit de blesteme,
Praseste cuiburi de cuci,
Bintuit de cei care credeau
Ca podeaua pe care danseaza
E viata mea,
Dar nu era decit acest poem,
Care deschizindu-se,
ii inghite brusc.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=177287&data=2005-05-31