Eh, nu chiar toata lumea e fericita ca ne-am protapit pe drumul de costise ce duce la... Bruxelles. Unul a zis-o de la obraz, "aderare in carje", Tonul triumfalist, exaltat, a cuprins suflarea noastra politica. In sfarsit vede si ea o realizare, dupa atatea jocuri pierdute. Au fost/sunt ani dominati de mafii arabe, rusesti si, slava Domnului, romanesti. De mineriade, de deziluzii cederiste, de Gica contra, manglitori si idioti sadea. Dar sa nu ne-o luam in cap prea tare. "A fost un vot politic", a pus lucrurile la punct Pierre Moscovici. Dus rece. Asta vrea sa insemne, nu va infoiati precum curcanii, ca aveti destule probleme. In toata bucuria populara unii s-au si suparat. Spaga in Romania, scria un jurnalist mai afurisit, merge la fel ca in Senegal si Republica Dominicana. Noi credeam ca patentul e strict balcanic. Patriotismul nostru a fost vexat. Cum adica? Altii sunt mai tari ca noi, la evaziune fiscala, bani negri, comisioane, TVA-uri, spagi? Destui s-au innegurat la gandul ca in respectivele republici se iau si se dau mai multi euroi/parai decat la Bucuresti. Invidiosii vor mari potul, mai ales ca deja se vede Europa prin binoclu si pretentiile cresc. Nici pe acest plan simandicos nu suntem prea pregatiti.
De mila de sila, Occidentul ne baga cu forta in casa, nu ne mai lasa sa ne zbenguim pe afara. Nici nu are incotro, pentru ca vrea sa rivalizeze cu USA si China, locomotivele economice in acest secol. Documentul Lisabona pe multi nu ii lasa sa traiasca sau sa moara. Trebuie sa ajungem din urma capitalismul salbatec, pur si natural si transoceanic. Dar si sa baram calea alora cu ochii oblici care ameninta sa transforme planeta intr-un Chinatown. La asa primejdie, neaparat Romania trebuie sa faca la granita de est a batranului continent un zid. Stii, ala din manualele de istorie, cand romanul erou, paunasul codrilor, apara cu pieptu-i de arama, cu cele sapte inimi, crestinatatea. Noua ne plac misiunile grave ale istoriei. Tocmai cand dadeam drumul la onor, auzim de prin straini cum ca parlamentul european, votand pro Romania la Strasbourg face un "import de infractionalitate". Pai ce credeau? Dupa romance frumoase, manglitori si acordeonisti prin metrouri, dupa gangsteri, yoghini, lideri regionali, retele de spargatori, ce ar fi vrut sa le trimitem? Expertiza noastra in coruptie! Sa ii invatam cum un politician e un mafiot si invers. Cum poti sa iti rupi gatul intorcand capul dupa jeepurile ultimul tip care circula prin Bucuresti. Mai multe decat la Bruxelles. Chiar daca tara e saraca.
Una peste alta, toate bune, dar as fi mai atent la criticile care ni s-au adus decat la voturile favorabile. Ingrijorarile, scepticismul, refuzul sunt mai mai pretioase ca material didactic. Vocile critice, adica. Daca le scapam din vedere, s-ar putea sa nu trecem examenul din noiembrie. Tipii ne monitorizeaza la sange. Satisfactia guvernantilor ca si oooof-ul de usurare le inteleg. Dar prudenta fata de alchimia de la Strasbourg e mai sanatoasa. Ca sa nu zic rusinoasa,dar buna. Nu vad de ce nu am rosi putin in obraji. Mai mult au vrut europenii decat putem noi sa ducem. Roseata e un avantaj, da si bine in pictoriale. Cu poze gigea in care apar liderii nostri politici in atitudini martiale. Ei uita bineinteles: clauza de salvgardare sta ca lama unei ghilotine pe gatul nostru. Am lancezit 15 ani, apoi am negociat prost. Ne-am bucurat copilareste in decembrie cand s-a incheiat tevatura. Acum trebuie sa platim. Scoatem paralele din buzunare, ne sumetim la exercitiul de figuri obligatorii. Intram intr-o perioada extrem de critica. Conditiile sunt dure, calendarul strict. "Hidra reactiunii scoate capul...". Guvernul nu are incotro, va face sluj si va indeplini "intocmai si la timp" tot ce i se cere. Altfel, vocea parlamentarului austriac care a zis, franc, ca ar fi o "absurditate" ca Romania sa fie primita, va gasi multi musterii&adepti. Europa se va termina tot undeva la granita noastra de vest. Macar un an, pana in 2008. Sa mai prindem in greutate. "Atata paguba"... comenta hatru ieri la piata Matache Macelaru un taran verde, transformat in filosof si moralist.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=174141&data=2005-04-16