In anul 2004, la Editura Academiei Nationale de Informatii, a aparut volumul "Lungul drum al serviciilor secrete catre democratie" sub semnatura lui Alexandru-Radu Timofte, directorul SRI. Am gasit in carte informatii interesante, dar si idei atat de ciudate incat par a fi glume. De genul: "episodul biblic relateaza cat de vechi este principiul serviciilor secrete israeliene, "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte"", sau "activitatile de spionaj ... au fost codificate in religia morala crestina, fiind date ca pilde de invatatura". Iata insa ce poate gasi cititorul la pagina 108:
"Geneva, septembrie 1990
Sub protectia unei maxime discretii Gorbaciov si Kohl au convenit:
1) U.R.S.S. sa nu se opuna divizarii Cehoslovaciei; 2) Republica Ceha va deveni parte a sferei de influenta economica a Germaniei, cu scopul posibil de incorporare politica a regiunii in urmatorii 12-15 ani in Germania; 3) Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influentei in Europa de Est; 4) Ungariei i se va permite urmarirea scopului de a-si recastiga teritoriile pierdute dupa primul razboi mondial prin Tratatul de la Trianon (1920); 5) Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vietii mai ridicat decat cel din Slovacia, facand astfel mai atractiva ideea unificarii Slovaciei cu Ungaria; 6) U.R.S.S. sa nu ridice obiectii la divizarea Iugoslaviei si sa fie de acord cu intrarea Croatiei si Sloveniei in sfera de interese economice a Germaniei, precum si sa sustina unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, daca nationalistii ucrainieni ar desfasura "activitati distructive"; 7) in afara de compensatia economica pentru pierderile suferite, Germania se angajeaza sa "nu fie activa" in chestiuni privind Ucraina si statele baltice si sa nu le considere parte a sferei de influenta economica a Germaniei". (Sublinierile apartin originalului.)
In volumul lui Radu Timofte, toate celelalte texte extrase din documente au o referinta. Textul citat mai sus vine parca din neant. Vreun material obtinut prin mijloace speciale, aflat intr-o arhiva foarte bine pazita!? Oare ce fel de proba sa fi intrat in mana serviciilor? La o discutie de "maxima discretie", la un asemenea nivel, nu putea avea acces nimeni. Sa zicem ca despre discutia Gorbaciov-Kohl s-o fi vorbit la un moment dat, nu stim in ce context. Oricum, informatia nu putea veni decat pe o cale indirecta. La a saptea mana. Ce probeaza atunci ca "notita" nu era o fabulatie? Ori mai rau, o intoxicare, stimularea paranoii geopolitice a unora?
Indoielile privind accesul la "discretele" intelegeri Gorbaciov-Kohl nu reprezinta nimic fata de caracterul aiuristic a planurilor politico-strategice care apar la pagina 108.
Cum puteau cei doi lideri, in septembrie 1990, sa aiba in vedere ruperea Cehoslovaciei? Cand aceasta a avut loc - la 1 ianuarie 1993 -, ea a rezultat in urma unui referendum. Nu se stia ca se va ajunge la el, iar rezultatul putea fi contrar. Isi poate imagina cineva o Ungarie tentata sa se unifice cu Slovacia? S-ar aduce alaturi o jumatate de milion de maghiari, dar si cinci milioane de slovaci. Daca ar capata si teritoriile pierdute la Trianon, Ungaria (astazi, de circa 10 milioane) ar deveni un stat cu o populatie maghiara in pericol sa devina minoritara in raport cu romanii si slovacii luati impreuna. Si de unde pana unde, intr-o convorbire discreta, mentionarea anului Trianonului, 1920? Aceste ciudatenii devin dramatice cand descriu viziunea lui Helmuth Kohl asupra temelor internationale. Este adevarat ca Germania si Italia au recunoscut primele independenta Sloveniei si Croatiei. Dar asta s-a intamplat in 1991, dupa izbucnirea conflictului armat, in urma declararii independentei de catre cele doua state. In 1990, evenimentele erau greu de prevazut, cu atat mai putin ar fi putut face obiectul unei strategii nationale.
Ideea anexarii Republicii Cehe le intrece pe toate. Kohl era covarsit de rezolvarea implicatiilor marelui eveniment, al unificarii Germaniei, care a fost declarata la 3 octombrie 1990. Mesajul unei Germanii cu intentii anexioniste era ultimul gand pe care si l-ar fi putut exprima un om politic german. Mai ales in septembrie 1990, inainte de unificarea tarii si inainte de confirmarea, la 15 martie 1991 (!), de catre cele patru Mari Puteri. Cine intelege cat de cat ce inseamna relatiile internationale realizeaza ca referirea la un proiect de tip "Germania Mare", in gura primului-ministru, este o aberatie.
Apoi, cum putea Gorbaciov sa vorbeasca in 1990 despre Ucraina si despre statele baltice ca despre state independente? Adica, Gorbaciov isi imagina ca Eltan urma sa-l dea jos peste un an, iar U.R.S.S. se va dezintegra, republicile socialiste devenind de sine statatoare? Orice nota privind o discutie discreta dintre Gorbaciov si Kohl trebuie privita cu maxima suspiciune, indiferent de continut. Cu atat mai mult, cum poate directorul SRI sa preia si sa lanseze o nota cu un continutul fantasmagoric? Explicatia se vede din scrierea in bold: publicitarea "documentului" era motivata de cele trei referiri la intentiile anexioniste ale Ungariei, dintre care una ar viza Romania.
Fiind semnat de Radu Timofte si publicat sub egida Academiei Nationale de Informatii, volumul "Lungul drum al serviciilor secrete catre democratie" va fi trecut in bibliografia obligatorie a ofiterilor SRI. Cum cresc ei, daca primesc "probe" aiuritoare despre inamicul care ameninta tara? Romania, pusa in pericol de alianta dintre Ungaria, Germania si Rusia!? Buna educatie, in spiritul anilor '70-'80, din vremea luptei pentru autohtonism si autarhie. Care sa fie rostul unei astfel de sugestii, la doi ani de la intrarea Romaniei in NATO? Montajul din volumul citat pare atat de gratuit, astazi, incat te intrebi: sa fie cu adevarat o intentie? Sa fie o intoxicare care nu a beneficiat de o minima critica intelectuala? Mare surpriza, mai mare decat mi-as fi imaginat.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=158629&data=2004-09-30