Liviu Apetroaie (n. 1974) a absolvit Facultatea de Filosofie a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. Debuteaza cu volumul Alegorii sub papirus (editura Junimea, 2000) pentru care primeste trei premii (Premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Iasi, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova si Premiul "Roland Gasparic"). Ii apare un al doilea volum, Geometria desertului in anul 2002 tot la editura Junimea. Fata de maniera visceral-existantiala a celori mai multi poeti tineri ce au citit in cenaclul "Euridice", Liviu Apetroaie vine cu o formula proprie in care se identifica un filon metafizic specific discursului neomodernist. Textele citite metaforizeaza "constatari abstracte", luind deseori o turnura aforistica de o anumita uscaciune conceptuala. Cum spune poetul insusi, pare ca lipseste "viata personala" ce a fost absorbita in dira scripturala, purgata de adierea afectiva. Dincolo de aceasta prima impresie, Liviu Apetroaie are suficienta personalitate si nu ne indoim ca el reprezinta o voce originala in contextul heteroclit al ultimei promotii poetice.
Nici eu si nimeni nu stie
cum am inteles sa birui anii
intr-un labirint la vedere
pe care nici nu trebuia sa-l strabat
cita vreme deasupra stralucea
un soare oarecare
Mi-a fost dat sa voiesc
trecerea labirintului
prin complicarea lui
Doar banalitatea mea
a putut sa iubeasca
din vremi in timpuri cite ceva
Zahiri si magi adevarati mi-au cerut
cele o mie de chipuri
si inca unul
ca sa-mi arate capatul
si-am cugetat
tot intelesul lor se facea o amagire.
Crezui atunci ca nefiinta asteapta
la marginea adinca a ultimei strazi.
Nu erau decit niste vedenii
tragind cu miinile aspre
de o risipire ca o stea.
Si continuind sa tot fie
infiorator de nesfirsit
MAGICA INTRISTARE
Recitind vechile tratate de stilistica a moralei
Te intrebi:
Cine s-ar mai sinucide public
Rasturnind in metafizica
O gura de cucuta
Asa cum ar fi cuprins de concupiscenta
Unui butoi cu vin?
Cine si-ar mai trage sabia pe sub idei
Cum ar mingiia grumazul nimfei?
Mai este pe undeva omul care se sterge
De singele din palma
Ori care prinde neodihnita sageata
Cu inima?
Poemul acesta se scrie
Pentru nasterea unor morti viitoare
il veti citi in fiecare dimineata
LUSTRUITORUL DE OGLINZI
O necunoscuta amintire
ii vorbea cu o necunoscuta limba
Despre cum ar fi sa il vada altcineva
Atunci cind iesea din vis
Cutreierind mereu cimpiile
Se obisnuise cu iarba uscata
si tot ce vedea era singele abrupt
Al talpilor
Cind vedea prea mult singe
stia ca e seara
Iar cind singele se facea de piatra
Era o alta dimineata a calatoriei.
Dar nu se privise niciodata.
Cindva, in drumul sau
il insotise o pasare
Nevazuta
Nu stia ca nu e singur.
Intr-o zi pasarea cazu pe nesfirsit
Iar el o lovi prefacind-o in cadere
si cam asta fusese tot ceea ce se intimplase
Pe nesfirsit
Mai raminea doar necunoscuta amintire
Cu necunoscuta ei limba
Vorbindu-i fel de fel de singerari.
S-a intimplat cindva ca a ramas fara cimpuri
Dar si-a amintit ca avea cu el un ceas
Fara cadrane
Avansindu-si orele dupa sentimente
Secundarul era doar o impresie
Iar capacul o oglinda
Amintirea neinteleasa
Care-l albi odata cu singele
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=135353&data=2003-12-22