poeme
asteptare
astept mereu in camera mea
un dumnezeu ce nu mai vine
il astept si-l desenez
in joaca
asa cum cred eu ca ar fi
un tip cu joben si mustati
descins din paris in camera mea
astept un dumnezeu
cum astepti o iubita
si tot ca ea si el intirzie
poate se dichiseste
poate-si pune lornionul
ori poate-si caneste mustata
astept un dumnezeu din alt veac
nici nu stiu daca va fi in stare
sa se adapteze lumii noastre postmoderne
ori daca oglinda si camera mea
vor fi suficient de mari
pentru mustata lui uriasa
cum numai un dumnezeu intimplator
si timid poate avea
sufletul meu este
sufletul meu e un obiect casnic
lampa de birou stiloul de scris
cratita gospodinei, de pe aragaz
in asteptarea miinilor folositoare
sufletul meu e felia de piine
ce i-a cazut copilului pe jos
cu untul pe podea si acum el plinge
disperat dupa ea
sufletul meu este ciinele ud
care latra stingher pe afara
sufletul meu e soarecele ce rontaie
cu teama in hambar asteptind
sa-l inhate pisica
sufletul meu e omul plingind
singur pe-o banca
sufletul meu e strigatul furios
aruncat spre cer de un poet fara destin
sufletul meu e rugaciunea
ce singura in biserica sta
linga o luminare aprinsa
poate de sufletul meu
pedeapsa
bolnavul din apartamentul meu
mi-a luat chipul si actele de identitate
si acum se lauda cu ele tuturor
se afiseaza pe la ferestre
sa creada lumea ca-i un cuceritor
bolnavul din apartamentul meu citeste
si scrie de parca asta l-ar putea salva
e inutil anonim intr-un apartament
visul tocmai a murit
bolnavul din apartamentul meu nu stie
ca vecinul de la trei
l-a pirit lui dumnezeu
ca iubeste ca scrie
bolnavul din apartamentul meu nu stie nici
ca dumnezeu l-a condamnat
sa intre intr-o carte
chiar daca el nu a aflat
intre paginile ei deja se zbate
cautind o voce
in cartier s-a inserat
betivul pleaca la imbatat
si hotul pleaca la furat
sa-si scrie versul poetul e abstinent
si-n cartierul asta dumnezeu
demult e absent
in cartierul plin de oameni
poetul e singur ca-n desert
in casele bine inchise sint jocuri de razboi
jucate lenes in doi
incet incet in cerul de pe strada mea
se scrie un text
cu ploaia el va cadea
pe strada murdara de mucava
sub asfalt cei ce n-au fost viseaza
la poetul ce construieste imperii de ceata
cutitul - pus de nu stiu cine - la git mi-a ramas
cu el acolo imi caut o voce imi caut un glas
poveste din oras
se-auzea cind la intervale cadea linga noi
un diavol un drac
facea pleosc si intra in asfalt
noi ne beam berea
nu ne interesa nu luam in seama
berea era rece inspumata
dar parca avea asa un usor gust de drac
o beam nu luam in seama
duceam mai departe birfa noastra banala
din timp in timp se-auzea pleosc
mai cadea un drac in asfalt
nu ne miram ne beam berea birfeam
de ce sa ne miram
in orasul nostru dracii
se cultiva in orice gradina
se coc si din copaci uneori cad prea devreme
in orasul nostru dracii au rol important
atitia se imbogatesc de pe urma lor
incit nu-i nici o paguba
ca - nu stiu din ce pricina -
citiva dintre ei au intrat
cind beam berea - linga noi - in asfalt
bine ca berea era rece din belsug si inspumata
ar fi fost o nenorocire de nu era asa
ne-am fi revoltat am fi facut scandal
dupa ce scriu o poezie
dupa ce scriu o poezie
ma simt asa mai greu
de parca as fi ridicat coltul
hainei lui dumnezeu
dupa ce scriu o poezie ma simt asa
un pic strain
de parca as avea alt nume
dupa ce scriu o poezie
imi permit sa trag aerul mai tare-n piept
si sa tip - un tipat ce se aude si la dumnezeu
dupa ce scriu o poezie
pot sa fiu salbatic sa cistig razboaie
din lumina fac atunci un cerc
si mi-l pun pe cap
ca orice invingator
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=128635&data=2003-09-29