Bolboroselile lui Iliescu despre posibilitatea unei propuneri pentru gratierea lui Miron Cozma da dreptate celor care spun ca fostul nomenclaturist comunist nu s-a schimbat, din 1965 incoace. Probabil, de pe luna. In ciuda enormei nemultumiri populare cu privire la actuala stare de lucruri, - eronat pusa pe seama institutiilor democratiei, iar nu a incompetentei si coruptiei actorilor politici, - propunerea perfida a lui Iliescu ar putea sa duca inca o data la prostirea electoratului, fara ca acesta sa-si dea seama ce se petrece. Actualului sef al statului i-a convenit cand intelectualii independenti, presa si militantii civici au indemnat electoratul sa nu voteze cu senatorul Tudor, ci cu senatorul Iliescu, in turul doi al alegerilor din 2000. Poate ca ar trebui sa asculte si acum, cand este pe cale sa comita una dintre cele mai mari erori politice ale carierei sale, comparabile cu abominabilele erori anterioare alegerilor din 1996, pentru care a si fost aspru sanctionat, pierzand in fata lui Constantinescu. Dupa septembrie 1991, am crezut ca nu mai sunt posibile mineriade in Romania. Convingerea a fost infirmata in 1998, cand asa-zisa justitie independenta l-a eliberat pe infractorul Miron Cozma. A fost eliberat, cu toate ca era judecat pentru lovitura de stat care a condus la doborarea Cabinetului Petre Roman. A urmat mineriada din ianuarie 1999, cand nu a fost doar o tentativa de lovitura de stat, ci o incercare de a dobori regimul democratic. Dupa ce minerii au fost opriti in ultima clipa, inaintea intrarii in starea de urgenta si a interventiei fortelor armate, a urmat pronuntarea justitiei pentru mineriada din septembrie 1991. In ciuda informatiilor eronate publicate pe anumite canale mediatice, in februarie 1999 Cozma nu a fost condamnat pentru mineriada din ianuarie 1999, ci pentru aceea din septembrie 1991. A primit 18 ani de inchisoare, iar impresia unora a fost ca justitia a fost din nou influentata, de data aceea de catre partea opusa a esichierului politic, sub impresia evenimentelor care tocmai se produsesera. In loc sa mearga la inchisoare, ca orice cetatean care se supune legilor, de la Socrate incoace, Cozma a pornit o noua mineriada. Noroc cu noul ministru de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, si cu interventia profesionista a trupelor speciale, care l-au arestat pe infractor si le-au tras si celorlalti teroristi civici care il insoteau o mama de bataie pe care n-o vor uita pana la viitoarea mineriada.

Daca va fi eliberat, Cozma este atat de incontrolabil, incat se va ajunge la noi mineriade sau chiar la razboi civil. Poate ca asta se si urmareste, daca viitorul presedinte al Romaniei se va numi Stolojan sau Basescu sau oricine altcineva care nu a iesit din mantaua lui Iliescu. Acesta uita prea usor ca in timpul mineriadelor din 1999, Cozma era unul dintre liderii PRM. Pe timpul guvernarii coalitiei din 1996-2000 si a presedintelui Constantinescu, partidele care au sustinut mineriadele si regimul nationalist al lui Milosevici au fost PDSR (cu Iliescu in frunte) si PRM. Cand s-a vazut ca minerii urmaresc doborarea regimului si a puterii alese, PDSR a facut pasul inapoi. Inainte de alegerile din 2000, atat Iliescu, cat si Nastase au facut spasiti vizite in SUA, promitand ca daca vor fi alesi vor deveni sustinatori ai NATO. S-au tinut de cuvant. PDSR a facut al doilea pas inapoi. Acum, Iliescu vrea sa faca un nou pas inainte. Ramane consecvent tacticii leniniste "un pas inainte, doi pasi inapoi."

Una dintre necunoscutele ecuatiei Cozma-PRM este elementul incontrolabil al mineriadelor, care a avut componente interne si externe. (Anticipez din rezultatele cercetarii cartii despre mineriade, pe care o scriu impreuna cu ziaristul Cornel Ivanciuc). De cate ori am stat de vorba cu fosti fesenisti, pedeseristi sau oameni din serviciile secrete cu privire la mineriadele din februarie, iunie 1990, septembrie 1991, din 1999, ei mi-au spus ca au fost elemente care le-au scapat de sub control pana si lui Iliescu si fostilor securisti. De pilda, dupa "demisionarea" Cabinetului Roman, minerii s-au dus la Cotroceni si au cerut demisia presedintelui Iliescu. In afara de cei care ii atatau s-au ratacit pe acolo si personaje naive, militanti din societatea civila. Am luat in considerare argumentul elementelor incontrolabile cu detasare, ca pe o ipoteza. Tocmai de aceea, in cererea de cercetare depusa la CNSAS (o data cu cererea pentru dosarul propriu de urmarire informativa) am cerut documentele care exista cu privire la retelele Securitatii, ale NKVD (KGB), GRU din Valea Jiului in perioada 1948-1989.

O parte a populatiei din aceasta tara cu profunde mosteniri comuniste a simpatizat cu minerii lui Cozma, atat in iunie 1990, cand studentimea, intelectualii, romii, etc. erau bestial batuti pe strazile Bucurestiului, iar proletarii si gospodinele aplaudau cum o fac si acum la "Surprize, surprize," cat si in 1999, cand era sa se prabuseasca democratia. Dupa cum a simpatizat cu regimul semifascist-semicomunist al lui Milosevici, cand NATO a intervenit pentru a stopa crimele in masa din Kosovo. O parte importanta a resorturilor psihologice ale pierderii popularitatii partidelor CDR si coalitiei, iar in particular ale presedintelui Constantinescu, a fost legata de acest fond antidemocrativ, anticivic al societatii noastre civice. Sunt ascultatorii de manele si consumatorii de divertisment idiot, imoral, decadent. Sunt tolerantii fata de coruptie, violenta si mizeria din jurul nostru.

Iliescu nu va obtine diminuarea presiunii PRM asupra PSD prin eliberarea lui Cozma. Aceasta va avea efectul contrar. Cozma trebuie judecat si pentru mineriadele din 1999, ca si pentru cea din iunie 1990. Calculele minimale arata ca ar trebui sa mai stea vreun secol in inchisoare. Cu Miron Cozma liber, PRM ar obtine un avantaj politic si electoral enorm in ochii partii substantiale din electorat care s-a radicalizat, ca si in perceptia celor nehotarati. Iar daca alegerile vor iesi iar in favoarea cui nu trebuie, ca si in 1996, vom avea noi mineriade. Daca Iliescu este animat de dorinta de a invalida tot ceea ce s-a facut in perioada 1996-2000, in particular de catre fostul presedinte Constantinescu, el nu va lovi prin aceasta gratiere in partidele opozitiei democratice, ci in propriul partid, iar de castigat nu va avea decat PRM. In final, dati-mi voie sa reformulez o ipoteza (sugerata de o sursa din medii informate) sub forma unei intrebari: i s-a cerut cuiva lui Iliescu (sau celor din anturaj) la Moscova, cu ocazia semnarii Tratatului Romania-Rusia, sa il elibereze pe Miron Cozma? Daca da - desi ma indoiesc ca va avea cineva curajul sa raspunda - de catre care factiune din cele care isi disputa puterea la Kremlin? Desigur, acestea sunt doar ipoteze, pe care oricine le poate face in Romania, de cand s-a obtinut dreptul la libertatea cuvantului, in decembrie 1989. Crede cineva contrariul?

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=123003&data=2003-07-21