cronica cenaclului

Miercuri, 27 noiembrie, la 18h si ceva, a nouasprezecea editie Euridice a cenaclului Uniunii Scriitorilor, condus de Marin Mincu da sa inceapa. Sala Oglinzilor ca plina, desi in prima zi de Targ Geaudeamus, cine-ar fi zis? Pe hol, nelipsitii fumaciosi. In primele randuri, prezenta insolita a profesorului Paul Miclau, a prozatorului Petru Cimpoesu... Criticul-amfitrion anunta la lectura "oaspeti tot atat de seama - precum cei din reuniunea precedenta, se-ntelege(n.m.) - de la Cluj si din Basarabia": poetii Ruxandra Cesereanu si Emilian Galaicu-Paun. Ar fi, asadar, doi. Dar gloria serii, cata este, se va imparti, discret, in felii inegale, la trei. Cine este al treilea? Abia intratul in piele de autor, junele Andrei Peniuc, poet lansat in primavara la Euridice (cu ce tam-tam!) si aflat acum fix in ziua debutului editorial. I-o fi tinand cineva pumnii? - nu stiu. Cert e ca "obiectul" arata bine. Sa fie cu succes!

Conducatorul cenaclului, parca mai cu trac ca-n alte seri, o prezinta pe Ruxandra Cesereanu ca reprezentand "un alt tip de asumare a discursului poetic, intr-o directie mai putin "ortodoxa"" (in prelungirea Angelei Marinescu, nu ni se spune, deocamdata, mura-n gura). Ce mai face Ruxandra Cesereanu, la masa de scris? "Isi traseaza propria poetica, in care subiectul se autolivreaza unei experiente discursive totale". Volume? De referinta: Oceanul schizoidian (1998), Venetia cu vene violete (2002).

Ruxandra Cesereanu, la microfon, inainte de a citi, explica: desi a fost tentata sa aduca aici poeme din cele doua carti care urmeaza sa apara, se produce cu "Scafandra", poem terminat acum o saptamana, inspirat de suferinta unei femei care isi pierde "jumatatea" in urma unui accident.

Lectura Ruxandra Cesereanu, rece, intens-concreta, acuitate constant scanata la limita crizei. Dupa lectura, protocolul profesorului continua cu poetul si criticul Alexandru Matei, poeta Carolina Ilica, poeta Riri Manole... E anuntata aparitia numarului din "Paradigma", dedicat Angelei Marinescu, si a volumului de debut al lui Andrei Peniuc (cum, mai sus, anticipasem).

Prezentare Emilian Galaicu-Paun, "voce poetica din Basarabia, conectata la motoarele poeziei de la Iasi, Cluj, Timisoara". Schepsisul acestui poet? "Fata de alti poeti care se cam grabesc in ceea ce priveste gravitatea discursului lor, Galaicu-Paun ramane atent la valente cvasitraditionale, are curajul de a ramane profund cand unii dintre noi se cantoneaza la nivel ludic". Titluri, destule, intre care Cel batut il duce pe cel nebatut e de exceptie in poezia ultimului deceniu. Se bifeaza si antologia Gestuar, trasa recent la Editura AXA.

Preluand microfonul, poetul basarabean isi descrie "marfa" adusa spre lectura, ca "texte dintr-un volum aflat in lucru" (ciudat, finalmente nu ne-a incredintat pentru foaie decat un singur poem!).

Simona Grazia Dima, la ghesul dlui Mincu, se leapada (cat se poate) de trac, sa constate, prima in ordinea comentariilor, "inrudirea celor doi poeti prin cultura lor deosebita; poate este si o prietenie" (ah, Simona Grazia!). Cesereanu ar scrie o poezie "stranie, ciudata, construindu-si un adevarat univers al ei, o inchisoare a sinelui, de unde scufundarea spre esentele tari ale psihicului, intr-o scenografie savanta, repulsiva de multe ori, spectacol regizat cu arta unei experte; nu datele primare, ci sugestiile fals-simbolice conteaza; exista multe paliere ale scrisului sau, cu trimiteri la imagini jung-iene". Emblema pe fruntea Ruxandrei: "regizoarea unui joc poetic superior".

Despre Galaicu-Paun retinem (contras): poezie impresionanta, din elemente ale unei existente asumate dureros; izbeste integrarea perfecta a limbii, nivelul ei maxim de vitalitate, in contextul unei Romanii de pretutindeni, stilul foarte direct, epicizarea fara sfiala, impresie de anecdotic, de perceptie empirica, intr-un discurs investit cu reminiscentele unei profunde gandiri in sfera sacrului (ghilimele). Si conchide: "As vrea sa fie atenuat discursivismul".

Dan Mircea Cipariu crede, intre altele, ca Galaicu-Paun "vine dintr-o directie fastuoasa, poezia lui e constructie, o intreaga lume prinsa intr-un melanj ce poate fi spiritualizat". Ambii poeti "lucreaza cu concepte la moda, in cheia unei estetici a negrului, dar toata viziunea duce spre un spatiu luminat".

Pusi Dinulescu ("scriitorul si regizorul", oficiaza criticul-gazda) nu se dezminte: "Vreau sa va spun ca in aceasta seara am ascultat un poet foarte important, Ruxandra Cesereanu", si remarca lejer caracterul spectacular-dramatic al textului: "Va dati seama cum ar fi sunat in interpretarea unei actrite acest poem?", ca sa incheie "rotund", cum altfel decat tot ca la teatru (dambovitean): "Sa facem o temenea, sa ne lasam ochii in jos, la vederea unui soare adevarat".

Mihail Galatanu, putin en retard si la prezenta "soarea", recupereaza rapid lectura textelor, ca sa extraga din poezia Ruxandrei Cesereanu "un filon expresionist foarte drag in Ardeal", dar si "continuitatea traditiei echinoxiste","obsesia negrului, realmente trakliana, (dar altfel decat la Angela Marinescu sau Ioan Es. Pop), intr-un discurs construit fara sa se vada, ceea ce Galaicu-Paun nu tine sa (nu) se vada". Versul memorabil e "privilegiul Ruxandrei", vazuta la urma ca "Electra plangand intr-o centura de castitate". Referinta la cel ce a dat Tanguirea mierlei atrage din partea profesorului panseul serii: "Cand poeti ca Trakl sunt citati prea des, sunt cititi pe deasupra". Despre Galaicu-Paun, acelasi Galatanu: "isi doreste o mare fluidizare a poemului, sa se circule altfel decat in Bucurestiul de azi, si planteaza semne de punctuatie in poem; cei doi autori apartin unor promotii diferite; ecartul e foarte diferit intre directia celor doi". R.C. apartine "unei experiente poetice pe care nu-si doreste s-o innoiasca foarte mult"; la G.-P. "fondul foarte vechi e inclus intr-o forma after-day: de aici actualitatea poetului". Fluidizarea dictiei este a unui "traditionalist care pentru a nu fi amendat recurge la semne de circulatie in poem: il da de gol frecventa regionalismelor". Galatanu inchide memorabil: "dincolo de culoarea simpla a izvorului de unde vine(...), razbate sunetul dezinhibarii".

Andrei Peniuc ii inchide pe cei doi in bucla unei observatii subtile, de "consacrat": "tintind catre zona inimii, Ruxandra Cesereanu ajunge, prinsa in plasa procedeelor, a teatralitatii, regiei etc., la raceala scoartei cerebrale; invers, Galaicu-Paun, prin joc, prin gravitate incoerenta, capata veridicitate, fisureaza codurile limbii de la scoarta cerebrala ajunge la inima".

Stefania Plopeanu recunoaste in protagonisti "doi foarte distinsi poeti"; la Galaicu-Paun, vorbitoarea nu si-a adus lectura la zi dupa Cel batut... Considera ca franciscan efortul poetului "de-a imbratisa o lepra", adoptand la inceputurile sale "o poetica pe care o resimtea straina", si remarca: "Galaicu-Paun se afla in etapa de-a trebui sa imbratiseze o noua lepra". Poetul i se pare "cantonat intr-un intertextualism care isi epuizeaza efectele; are prea multa incredere in gimnastica ideilor pe care o desfasoara cu o stapanire spontana, ce ar putea sa-l tradeze; sunt foarte seducatoare intertextualismele, dintre cele mai distinse, dar...; manuirea fabulosului din Cel batut..., a intertextului flamboaiant, nastrusnic si cult, era inventia sa, un puci stilistic veritabil..." Despre Ruxandra Cesereanu: "I-am citit recent volumul Venetia cu vene violete, provocare deliberata la adresa esteticului poeziei prin adoptarea unei identitati de imprumut; una dintre marcile poeziei R.C. este de a adopta marci, de a le expune; feminitate exacerbata, in linia Angelei Marinescu, dar cu alte efecte, cu stridente teatrale - teatralitatea in cazul femeii fiind singura posibilitate de a exprima autenticitatea; poemul citit e requiem la moartea barbatului, etaland un mod de a scrie cumulativ; exploreaza mult ideea pusa in functiune, fara sa tina cont de scurtcircuitul metaforei/imaginii/formularii memorabile, ci de o propensiune amplificata pana la ultimele consecinte".

In evaluarea celor doi, Mircea Carstea introduce criteriul: "poetul devine prin poezia sa, isi joaca devenirea interioara prin ceea ce face scriind", si transeaza: la Cesereanu ("femeie foarte culta"), ingineria poemului e foarte bine condusa, iar la Galaicu-Paun: "El (isi) joaca mai profund destinul prin ceea ce face; poezia lui e dovada ca limba romana exista; are curajul sa pronunte cuvintele mai profunde, cu respiratia misticului".

Octavian Soviany, abrupt: "Cei doi autori seamana si nu seamana; seamana, ca nici unul dintre ei nu se poate rosti direct; se deosebesc, ca R.C. scrie o poezie care se constituie ca dans teatral, ca spectacol cu masti, iar G.-P. e bantuit de demonul textului". Si contiuna: "Ca aparenta, R.C. este capcauna (in sens de mega-femeie, femeie-forta, arhetip feminin introdus de Angela Marinescu), numai in aparenta, in realitate e mult mai perversa decat capcaunele pur-sange, jocul cu masti fiind mult mai abstract decat la celelalte capcaune; eticheta acestei poezii: barocul".

La G.-P. "jocul intertextual a inceput sa oboseasca, chiar daca e inca mai grav si cu miza mai profunda decat la congeneri; interesanta relatia text-istorie; se ajunge la fantomatizarea istoriei".

Paul Vinicius, "mici sublinieri": la R.C., "stare provocata, coabiteaza doua stiluri de metafora total neadecvate"; "G.-P. nu s-a cantonat intr-un drum fara iesire; am asteptat un vers de forta si nu l-am gasit".

Razvan Tupa opineaza: "volumul Cel batut... i-a adus lui G.-P. imaginea de poet tanar care vine; si-a aprofundat directia mistica in poezie; functioneaza o inginerie concreta de desfacut sintaxa". La R.C., "textul este in permanenta construit si cautat de o stare de limita, ca sa frapeze, prin imagini directionate spre o perceptie imediata".

Adriana Gheorghe: "Ma refer la acele stridente ale Ruxandrei Cesereanu: mi-o doream si mai stridenta, excesiva, de o gravitate mai mare; exista un soi de esteti care misuna azi, innebuniti de cuvinte, care lasa urme; R.C. m-a prins in mreje de la distanta; propune un stil excesiv baroc; la Galaicu-Paun ar fi de sesizat discrepanta foarte mare intre trairile teribile si rezultatul din pagina, care nu ma impresioneaza; ma intereseaza prima parte, ceea ce percep, dar nu literatura propriu-zisa".

Marin Mincu, dupa constatarea "Am iesit cu bine si din acest trac", invita la concluzii pe cei doi poeti. Ruxandra Cesereanu, deloc capcauna: "Textul o data scris, poate sa placa sau nu, autorul e sac de box; "Scafandra" nu e un poem cerebral, am asistat la suferinta acelei femei; va invit la Targul de Carte, la lansarea romanului meu Tricephalos" (o amintire, speram frumoasa, la ora aparitiei acestor randuri).

Emilian Galaicu-Paun, defel fantomatizat de istoria acestei seri: "Am facut un mic experiment am citit o singura bucatica, s-o testez, incercare de convertire a textului in trup din trupul meu; a fost foarte interesant", si inchide cu deschiderea: "Daca dl Mincu ar invita si alti colegi de la Chisinau..."

Marin Mincu: "Am vorbit deja cu dl Mihai Cimpoi, pentru a pune la cale un program de asemenea invitatii". Protagonistii urmatoarei editii, a douazecea? Mihail Galatanu si Dan Mircea Cipariu.

Ziua cu bine!

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=105906&data=2002-12-02