Ion Mihai Pacepa a identificat patru repere ale democratizarii Justitiei, la care Romania sta prost: atitudinea fata de crimele comise de regimul comunist, atitudinea fata de proprietatea privata, atitudinea fata de coruptie si atitudinea fata de dreptul la libera exprimare

Sistemul de justitie are trasaturi comuniste

In urma cu cateva saptamani, presedintele SUA, Bill Clinton, a caracterizat China ca fiind un stat care a inceput sa se indeparteze de "domnia fricii", dar in care nu s-a instaurat inca "domnia legii"(1). Romania s-a indepartat acum 10 ani de "domnia fricii" dar, potrivit celor spuse nu de mult de insusi ministrul Justitiei, in procuratura si tribunalele tarii au patruns atat de mult "putregaiul si coruptia incat s-a ajuns in ceasul al doisprezecelea" (2). Presedintele Emil Constantinescu a explicat acum cateva luni (la Oslo) ca aceasta stare de lucruri, precum si lipsa crasa de eficienta a justitiei romane, se datoreaza mentinerii in functii a "vechilor judecatori comunisti, cu mentalitate si coruptie comunista" (3).

Cercurile politice americane interesate in fostele tari comuniste considera ca democratizarea justitiei romane se afla cu cel putin sapte ani in urma celei cehe, maghiare si poloneze, deoarece regimul fostului presedinte Iliescu a facut tot ce i-a stat in puteri ca sa continue traditia de peste 40 de ani a Romaniei comuniste, in care justitia a fost doar un instrument cu ajutorul caruia dictatorul si politia sa politica au incercat sa dea un caracter de legalitate faradelegilor comise. Din aceasta cauza, in viziunea acestor cercuri, sistemul de justitie al Romaniei continua sa aibe si azi trasaturile de baza ale justitiei comuniste. Aceasta dureroasa concluzie se bazeaza pe cateva elemente cardinale care, in viziunea expertilor americani, definesc gradul de democratizare al justitiei din fostele tari comuniste.

Indiferenta fata de victimele comunismului

Un astfel de element este atitudinea justitiei fata de crimele comise de regimul comunist. Din pacate, in ultimii zece ani, justitia romana a manifestat o condamnabila indiferenta fata de victimele comunismului. Nu e de mirare deoarece fostii magistrati comunisti care constituie coloana vertebrala a justitiei Romaniei de azi nu au interesul sa scoata la iveala teroarea Securitatii si a sistemului sau de "justitie" care a lichidat fizic o buna parte a elitei politice, culturale, stiintifice si economice a tarii. De aceea, Romania nu a produs nici azi un raport complet si onest al victimelor odioasei Securitati. Tot de aceea marea majoritate a conducatorilor partidelor politice ale Regatului Romaniei, a proprietarilor economiei sale capitaliste, a fostilor diplomati, ofiteri ai fortelor armate, a preotilor, a "chiaburilor" si a altor zeci de mii de patrioti care au fost executati, trimisi in inchisori si lagare de munca sau au fost privati de cetatenia romana pentru ca s-au opus sovietizarii tarii nu au fost inca reabilitati legal, politic si moral.

Cei trei romani condamnati pentru ca au incercat sa-l lichideze pe Ceausescu nu au fost nici acum reabilitati

Potrivit unui stupefiant articol aparut recent in presa din Bucuresti, unii dintre cei care au actionat impotriva dictaturii comuniste se aflau inca in inchisorile din tara in februarie 1999 sub motiv ca au fost condamnati pentru fapte de drept comun. Articolul nominalizeaza trei persoane (Viorel Roventu, Petrica Nastase si Nicolae Stanciu) ce ar fi facut parte dintr-o "organizatie antitotalitara" impreuna cu cativa profesori universitari (Raul Volcinshi, Simion Pop, Tudor Bugnaru, Mircea Stoica), care in 1983 au initiat un plan pentru asasinarea lui Ceausescu in timpul unei "vizite de lucru" (la CAP Gostinu) dar au fost arestati inainte de a actiona. Cei trei nu au fost acuzati de complot impotriva lui Ceausescu - asta ar fi insemnat recunoasterea legala ca el nu este "cel mai iubit fiu al poporului" - ci au fost condamnati pentru crime de drept comun pe care le-au recunoscut sub teroarea anchetei. Memoriile repetate prin care unul din acesti profesori universitar (Paul Volcinschi) a cerut, dupa 1990, gratierea celor trei incarcerati au fost respinse de fostul presedintele Iliescu (4).

Este foarte posibil ca aceasta oribila situatie descoperita de presa sa fie reala deoarece, dupa ce a decretat ca Romania nu mai are prizonieri politici, Ceausescu a folosit frecvent tactica de a condamna dizidentii anticomunisti pentru "crime" de drept comun. Este semnificativ ca justitia Romaniei post-Ceausescu nu a scos la iveala nici azi aceasta "tactica" criminala a regimului comunist. Este de asemenea semnificativ ca la doua zile dupa aparitia acestui articol biroul de presa al Ministerului Justitiei a anuntat ca s-a declansat actiunea pentru gratierea a doi dintre cei incarcerati (Viorel Roventu si Nicolae Stanciu) si ca cel de al treilea (Petrica Nastase) a fost eliberat in 1998, dupa executarea a 15 ani de munca silnica (5). Este si mai semnificativ ca la 13 martie 1999 ambii au fost gratiati prin decrete individuale semnate de presedintele Emil Constantinescu (6). Din pacate insa, justitia tarii nu le-a anulat sentintele si nu i-a reabilitat legal, politic si moral.

Pana si Rusia i-a reabilitat pe cei care au ajutat guvernele occidentale sa darame comunismul

Atitudinea indiferenta, si uneori ostila, a justitiei Romaniei post-Ceausescu fata de victimele comunismului a mers atat de departe incat ea mentine si azi un important numar de condamnari la moarte pronuntate impotriva celor care au "tradat" comunismul, desi in Romania nu mai exista pedeapsa cu moartea. Articolele publicate recent in presa din tara (7) si din SUA (8), de exemplu, contin numele a numerosi cetateni americani care continua sa fie pe listele persoanelor urmarite activ de autoritatile romane deoarece condamnarile lor ca "tradatori" pentru ca au avut curajul sa ajute lupta Guvernului SUA impotriva comunismului nu au fost inca declarate neintemeiate si nu au fost anulate. Aceasta face ca Romania sa fie acum singura tara din fostul bloc sovietic in care cei care au ajutat lupta SUA si NATO impotriva comunismului nu au fost reabilitati legal, politic si moral. Pana si Boris Eltin a facut acest pas. La 26 decembrie 1991, a doua zi dupa ce a devenit presedintele Rusiei, el a inceput sa reabiliteze "prizonierii de constiinta", cum i-a numit el pe cei condamnati de regimul sovietic pentru ca au ajutat guvernele occidentale sa darame comunismul sovietic. Din informatiile presei americane rezulta ca ultimul "prizonier de constiinta" (Boris Yutsin) a fost reabilitat in februarie 1992. (9)

Restituirea proprietatilor nationalizate nu a fost rezolvata

Un alt reper al gradului de democratizare al justitiei din tarile fostului bloc sovietic este atitudinea acesteia fata de proprietatea privata. Primul test major al justitiei din Romania post-Ceausescu a avut loc in ianuarie 1995, cand Procurorul General al Romaniei (Vasile Manea Dragulin) a cerut Curtii Supreme de Justitie (CSJ) sa interzica tribunalelor tarii dreptul de a judeca actiunile in revendicare a proprietatilor nationalizate de regimul comunist. O luna mai tarziu, CSJ a decis (Hotararea nr. 1/2.02.1995) ca Decretul nr. 92/1950 prin care comunistii au nationalizat aceste proprietati este constitutional si a anulat, in consecinta, dreptul legal al instantelor judecatoresti de a retroceda proprietarilor de drept casele ce le-au fost nationalizate (10). In urma valvei internationale starnita de aceasta decizie de tip comunist a iesit la iveala ca atat Procurorul General al Romaniei cat si cei 21 de judecatori ai CSJ care au aprobat hotararea au detinut importante functii in justitia regimului comunist, care in intreaga sa existenta a aparat numai proprietatea de stat, si ca unii locuiau acum in case nationalizate pe care le-au cumparat. Presedintele CSJ Gheorghe Uglean, de exemplu, a carui teza de doctorat fusese "Congresul al XIV-lea al PCR", avea o sotie care a fost prim-secretar PCR la Craiova si era acum proprietar a trei vile, dintre care una in centrul Capitalei; judecatorul Marin Popa fusese membru al Tribunalului Suprem al regimului comunist, Benedict Sarbu fusese secretar de partid al Tribunalului Militar Bucuresti; Maria Rosu fusese presedinta Sectiei Civile din Tribunalul Militar Bucuresti; Vasile Boroi fusese secretar al comitetului PCR Ialomita (11). La 20 iunie 1998, presedintele Emil Constantinescu l-a numit in fruntea CSJ pe Sorin Moisescu, care este posesor al titlului "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989" (12). Din nefericire insa, Romania continua sa fie si azi printre foarte putinele foste tari comuniste in care restituirea proprietatilor nationalizate nu a fost inca rezolvata. "Restituirea proprietatilor ramane o problema majora de politica interna in Romania", unde "cererile pentru inapoierea proprietatilor private sunt confruntate cu o situatie haotica in curtile de judecata", a spus, la 25 martie 1999, Stuart Eizenstat, subsecretarul de stat al SUA pentru probleme economice, intr-un interviu acordat postului de radio Vocea Americii (13). "Romania are nevoie de legi cat mai complete si nediscriminatorii, precum si de proceduri pentru restituirea proprietatilor individuale si comunitare", a declarat acelasi demnitar american la sfarsitul lunii martie 1999 in fata Comisiei de Securitate si Cooperare in Europa a Congresului SUA" (14).

Nici cazurile de coruptie bine instrumentate nu au sanse reale de finalizare juridica

Atitudinea fata de coruptie, un fenomen tipic perioadei de tranzitie de la comunism la democratie, este o alta unitate de masura a gradului de democratizare a justitiei. Romania si Rusia sunt considerate in SUA drept singurele tari din fostul bloc sovietic a caror justitie nu a intreprins nici o masura eficienta pentru a curma fenomentul coruptiei, care dupa colapsul comunismului a generat aproape instantaneu suprastructuri privilegiate de milionari si miliardari. In cei sapte ani ai regimului Iliescu, justitia romana nu a instrumentat nici un caz major de coruptie, desi acest fenomen devenise atat de extins incat in primele luni ale mandatului sau presedintele Emil Constantinescu a fost nevoit sa constituie Consiliul National de Actiune Impotrvia Coruptiei si Crimei Organizate (CNAICCO). Din nefericire, se pare ca cruciada sa impotriva coruptiei se loveste in coninuare de rezistenta magistratilor cripto-comunisti care, potrivit relatarilor din presa romana, folosesc si azi tactica taraganarii pentru a nu finaliza dosarele cazurilor de crime economico-financiare ce le-au fost inaintate si, mai ales, pentru a nu recupera "miile de miliarde supte din Credit Bank, Dacia Felix, BRD sau Bancorex" (15). Tot potrivit relatarilor presei, nici chiar cazurile temeinic documentate de Brigada de Combatere a Crimei Organizate si Coruptiei din IGP, ca de exemplu cel in care sunt inculpati "o serie de antreprenori care au deturnat investitii guvernamentale pentru a construi palatul lui Virgil Magureanu din Giurtelecul Hododului" (dosar penal nr. 102.937/11.11.1998), nu au sanse reale de finalizare juridica (16).

Recent s-a anuntat desfiintarea CNAICCO si inlocuirea sa cu un "Comitet National Anticoruptie" subordonat primului ministru. Presa romana se teme insa, pe buna dreptate, ca noua institutie va avea aceeasi soarta, deoarece "Mare parte a coruptilor se gasesc exact printre cei ce au de aplicat legea. Cine are cele mai faloase vile din tara asta? Cine se ascunde in spatele geamurilor fumurii ale BMW-urilor? Cine face ciur frontierele, trecand pe sub nasul vamesilor sute de masini fara sa plateasca taxe? Raspunsul il stim, din pacate, cu totii: politisti, judecatori, procurori" (17).

Libertatea de exprimare a ziaristilor este limitata prin sentintele abuzive

In sfarsit, un alt element de masura a democratizarii justitiei din fostele tari ale blocului sovietic este atitudinea acesteia fata de dreptul la libera exprimare. La sfarsitul anului 1998, Institutul International al Presei (IPI) a prezentat Romania (alaturi de Bulgaria si Croatia) drept o tara "in care libertatea de exprimare a ziaristilor este limitata prin sentintele abuzive ale instantelor judecatoresti" (18), care s-au bazat pe articolul 238 din Codul Penal roman ce incrimineaza "ofensa adusa autoritatii" si constituie arma de baza a cripto-comunistilor pentru "pedepsirea" ziaristilor care comit crima de lèse majesté. Acest articol isi are radacinile in Codul Criminal elaborat in 1845 de tarul Nicolae I, care a institutionalizat "crima politica" in Rusia prevazand "penalitati draconice impotriva persoanelor ce scriu ori raspandesc materiale scrise sau tiparite care lezeaza Autoritatea Suverana sau personalitatea Suveranului" (19). In nici o democratie parlamentara occidentala nu exista o asemenea lege feudala.

In Romania s-a ajuns chiar la infiintarea unei asociatii a victimelor magistratilor

Situatia justitiei in Romania de azi a devenit atat de dezastruoasa incat recent a fost creata la Bucuresti Asociatia Victimelor Magistratilor din Romania (AVMR), care la 28 februarie 1999 a pichetat sediul Tribunalului Bucuresti in semn de protest fata de "sirul de ilegalitati infaptuite de catre judecatori, precum si de catre magistrati". Este semnificativ ca cererile de inregistrare legala a acestei asociatii facute de conducerea AVMR au fost "sortite esecului la nivelul instantelor inferioare", din care cauza membrii acestei asociatii au hotarat sa se adreseze acum Curtii Supreme de Justitie. "AVMR nu vizeaza imixtiunea in sfera puterii judecatoresti, ci consolidarea si extinerea in profunzime a rolului activ al acesteia", au declarat reprezentantii AVMR care au redactat apelul (20).

La progresele reformei, americanii incadreaza Romania dupa Bosnia, Albania si Bulgaria

In Washington circula acum din ce in ce mai multe glume care ironizeaza incapacitatea clasei politice romane de a democratiza justitia si de a rezolva celelalte probleme fundamentale ale trecerii tarii de la comunism la democratie si economie privata de piata. Potrivit uneia din aceste glume, Romania ar avea doua cai pentru a iesi din stagnarea in care se gaseste: o cale naturala, si una miraculoasa. O posibilitate ar fi ca ingeri coborati din ceruri sa privatizeze economia tarii, sa-i reformeze justitia, si sa-i creeze un sistem de guvernamant bazat pe diviziunea reala a puterii de stat. Aceasta ar fi calea naturala. Minunea ar fi daca aceste probleme ar fi rezolvate de clasa politica a Romaniei. Pentru americanii de origine romana care iubesc plaiurile in care s-au nascut este dureros sa auda asemenea "glume". Este de asemenea dureroasa hilaritatea starnita aici de diverse declaratii ale unor conducatori ai Romaniei, ca de exemplu cea a fostului presedinte Iliescu, care, in martie 1990, a cerut Occidentului sa nu-i mai dea lectii de democratie. Tot atat de dureroase sunt si ironiile unor experti americani, ca de exemplu cele ale fostului ministru al Apararii, William Perry, care in martie 1999 a dat de inteles participantilor la conferinta internationala pentru extinderea NATO ca clasa politica a Romaniei nu stie "nici macar de ce boli" sufera tara, necum sa cunoasca "terapia potrivita" pentru a le vindeca (21). Este insa de-a dreptul ingrijorator pentru noi cand astfel de critici sunt exprimate de conducatorii actuali ai SUA, ca de exemplu secretarul de stat Madeleine Albright care, intr-o informare asupra politicii externe a SUA, prezentata Senatului american in martie 1999 a clasificat progresele Romaniei in domeniul democratiei si reformei dupa Bosnia, Albania si Bulgaria (22).

Declaratia pro-NATO a presedintelui trebuie urmata de fapte

La 17 aprilie 1999, presedintele Emil Constantinescu a adresat un pasionat apel cetatenilor tarii, in care ne da sperante ca problemele fundamentale ale trecerii de la comunism la democratie vor fi, in sfarsit, tratate cu seriozitate si in Romania. In acest apel, el a condamnat politica duplicitara fata de Occident a guvernelor romane de pana acum si a anuntat solemn ca regimul sau opteaza ferm pentru NATO si Uniunea Europene. "Pentru tara noastra nu exista si nu pot exista alte optiuni strategice, nici cai de mijloc, nici neutralitati fara continut. Am ales pentru Romania acest drum al fermitatii pentru ca, in istoria ei, Romania a suferit prea mult din cauza pozitiilor echivoce ale conducatorilor sai, din cauza ezitarilor si a schimbarilor de directie in functie de imprejurari". Salut cu caldura aceasta istorica optiune - care, sunt convins, va fi primita cu aplauze de toti americanii de origine romana. Ea defineste, in sfarsit, clar si fara ambiguitate, locul Romaniei in lume. Si viitorul ei. Aceasta declaratie solemna, facuta intr-unul din cele mai dramatice momente ale istoriei postdecembriste a tarii, trebuie insa urmata acum de fapte. Guvernele tarilor NATO si ale Uniunii Europene, care nu-si bazeaza deciziile pe promisiuni si discursuri, vor accepta integrarea Romaniei numai atunci cand vor detine dovezi care sa ateste ca in tara s-a instaurat cu adevarat democratia, economia privata de piata si "domnia legii" care sa-i asigure libertate individuala, stabilitate sociala, prosperitate economica si siguranta individuala. Iar marile concerne occidentale vor incepe sa investeasca masiv in Romania numai cand vor fi convinse ca legile tarii si sistemul ei de justitie le vor proteja atat proprietatile cat si libertatea de actiune. De aceea sper ca apelul presedintelui Constantinescu va determina intreaga clasa politica a Romaniei, inclusiv reprezentantii ei in Guvern, Parlament si Justitie, sa se priveasca nu numai in propria oglinda, ci si in cea a istoriei. Si sa savarseasca apoi minunea.

1. Elizabeth Becker, "In a stiff rebucke, U.S. accuses China of abusing rights, "The New York Times", 27 februarie 1999, p. 1

2. Corina Dragotescu, "De la "judecatori comunisti" la "independenta justitiei" , Adevarul, 20 februarie 1999, editia Internet (a2710-02)

3. Corina Dragotescu, "Singuratatea magistratului", Adevarul, 23 februarie 1999, editia Internet (a2711)

4. Razvan Mateescu, "Romania mai are inca detinuti politici condamnati de Ceausescu", ZIUA, 2 februarie 1999, editia Internet

5. Razvan Mateescu, "Presedintele e gata sa-i gratieze pe cei care au incercat sa-l lichideze pe Ceausescu", ZIUA, 24 februarie 1999, p. 2, editia Internet

6. Adrian Artene, "Presedintele i-a gratiat pe detinutii politici care au vrut sa-l asasineze pe Ceausescu", ZIUA, 14 martie 999, p. 2, editia Internet (ro/docs/pag.2.html)

7. Constantin Dumitrescu, "La un deceniu dupa revolutie autoritatile romane tot mai cauta", Romania libera, 6 ianuarie 1999, p.2.

8. Cornel Dumitrescu, "O lista pentru Harnagea", Lumea Libera, 30 ianuarie 1999. p. 1

9. Serge Schmemann, "A Gulag Breeds Rage, Yes, but also Serenity" (Gulag-ul genereaza manie, da, dar si seninatate), The New York Times, 12 martie 1992, p.8A

10. Razvan Savaliuc, "Putregaiul de la varful Justitiei: 21 de judecatori ai celei mai inalte instante din Romania au votat pentru blocarea accesului la Justitie al proprietarilor care au vrut sa-si recupereze casele confiscate de comunisti, ZIUA, 24 mai 1998, editia Internet, uncovering section

11. Ibidem

12. "Sorin Moisescu este viitorul presedinte al CSJ", ZIUA, 2 iunie 1998, p. 2 ed. Internet (06/980603.html).

13. "Restituirea proprietatilor ramane o problema in Romania", Monitorul national, 27 martie 1999, editia Internet

14 Sorin Pasarin, "In Congresul SUA s-a discutat despre restituirea proprietatilor furate de comunisti", ZIUA, 30 martie 1999, p. 3 (editia Internet)

15. Adrian Ursu, "A murit CNAICCO", Adevarul, 24 februarie 1999, editia Internet (a2714-01 html)

16. Razvan Savaliuc, "Peste 100 de muncitori au trudit la doi ani la Conacul "Sarpelui cu ochelari"", ZIUA, 3 decembrie 1998, editia Internet (2/1998-12/981202. Html)

17. Adrian Ursu, op. cit.

18. Adrian Artene, "Institutul International de Presa critica atitudinea Puterii fata de ziaristi: sunt vizate incarcerarea si amenzile usturatoare pentru articole la adresa conducatorilor", ZIUA, 10 februarie 1999, (editia Internet)

19. Richard Pipes, Russia under the Old Regime (Harmondsworth; Penguin, 1974), p. 294

20. Adrian Artene, "Asociatia victimelor magistratilor a pichetat Tribunalul Bucuresti", ZIUA, 1 martie 1999

21. Adrian Severin, "Mineriada noastra cea de toate zilele", ZIUA, 7 martie 1999, editorial, editia Internet

22. Idem.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=23840&data=1999-04-22