In vreme ce in PSD se tot anunta liste de pretendenti - Adrian Nastase, Miron Mitrea, Victor Ponta, Cristian Diaconescu, Liviu Dragnea - la postul de presedinte ocupat acum de Mircea Geoana, caruia i-a daunat grav ''flacara violeta'' a lui Traian Basescu, nici in PD-L lucrurile nu sunt tocmai mov. Doi dintre pedelistii mai tineri fideli lui Traian Basescu, Cristian Preda (fost consilier prezidential al lui Basescu) si Sever Voinescu (fost purtator de cuvant al candidatului Basescu), au atacat mai intai candidatura lui Honorius Prigoana din partea PDL. Ei au vorbit de oligarhii din PD-L, in timp ce ''draga Stolo'' avertiza ca PD-L risca sa devina partid - stat. Luni, pe blogul personal, Voinescu a reluat ofensiva, notand ca are impresia ca bate un vant de schimbare pe scena politica, drept pentru care recomanda rugaciunea pentru serenitata a Sfantul Francisc. Cum in P.S. ii dedica special articolul ''prietenului intru idei�Cristian Preda'' acesta i-a raspuns invocandu-l pe Tocqueville si recomandand inarmare nu doar cu ''serenitate'', ci si una mai pragmatica, cu ''pumnale si pistoale''. Celor doi lupi tineri li se alatura in lupta Stolojan intru diminuarea puterii in PD-L a aripii Blaga, Berceanu si Videanu, in vreme ce, la o adica, nici Elena Udrea nu s-ar vedea ramasa doar secretar executiv al partidului. In ast' timp, Crin Antonescu recomanda liberalilor sa ramana in opozitie si sa devina un partid de locul intai, in vreme ce unii lideri nu ar prea avea rabdare sa stea departe de putere. In orice caz, chiar daca nu sunt alegeri parlamentare, europarlamentare, locale sau prezidentiale, si 2010 tot un fel de an electoral este - cel al alegerilor interne din partide. Sever Voinescu: La sfarsitul acestui ciclu electoral scena noastra politica va arata altfel "Nu stiu ce cred altii, dar eu am impresia ca bate un vint de schimbare in politica noastra. Toate partidele importante par sa fi ajuns la ceasul unui necesar <<aggiornamento>>. Cred ca la sfirsitul acestui ciclu electoral scena noastra politica va arata altfel - vor fi alte personaje, cu alte partituri, cu alte comportamente si, fatalmente, o alta regie.�Ar fi bine daca toti cei�care vor sa participe la aceasta schimbare, ar�rosti in sinea lor cit de des se poate aceasta�mica rugaciune a�Sfintului Francisc din Assisi" scrie Sever Voinescu pe blogul sau "Doamne, Da-mi serenitatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba�lucrurile pe care le�pot schimba si intelepciunea de a stii diferenta dintre ele. Interesant este ca aceasta rugaciune apare prin carti drept "Rugaciune pentru serenitate". Sa ascultam ce spun cei care chiar au schimbat lumea: cind pleci pe drumul marilor schimbari, serenitatea este esentiala!'' ''PS Aceasta postare se dedica, in special,�prietenului intru idei�Cristian Preda'' isi incheie Sever Voinescu textul. Cristian Preda si pumnalele lui Tocqueville Cristian Preda ii raspunde lui Sever Voinescu cu post despre concordie: "E vorba, de fapt, despre sarbatoarea Concordiei, asa cum s-a tinut aceasta pe 21 mai 1848 pe Champ de Mars, in descrierea lui Tocqueville: "Se aflau acolo cel putin trei sute de tinere imbracate in costumul lor virginal intr-un mod atat de viril incat ai fi zis ca erau baieti imbracati in fete. Fiecare dintre fete primise un buchet mare de flori, pe care ni-l aruncau in mod galant atunci cand treceau prin fata noastra. Cum bratele lor erau foarte puternice, fiind obisnuite, din cate mi-am dat seama, mai degraba sa sape decat sa imprastie flori, buchetele ne cadeau in cap ca o grindina deasa si neplacuta. O tanara mai inalta s-a desprins de tovarasele ei si, oprindu-se in fata lui Lamartine, a recitat un imn in cinstea lui. Incet-incet, ea s-a insufletit atat de tare incat chipul ei a devenit inspaimantator, iar trupul i s-a contorsionat intr-un mod groaznic. Niciodata entuziasmul nu mi s-a parut mai apropiat de epilepsie. Atunci cand a terminat de recitat, poporul a vrut ca Lamartine s-o sarute, asa ca fata i-a intins un obraz inundat de sudoare, pe care el l-a sarutat, destul de ezitant, cu varful buzelor". Sa mai adaug ca, de teama de a fi impuscat, Tocqueville mersese la sarbatoarea Concordiei inarmat: "In fiecare buzunar imi pusesem cate un pistol si, discutand cu colegii mei, am aflat ca si ei se inarmasera cu discretie: unul isi luase o sabie, altul un pumnal, aproape toti aveau un mijloc de aparare".

C. Stoleru, G. Coman