In urma cu 20 de ani, regimurile comuniste s-au prabusit unul dupa altul ca niste piese de domino in Europa Centrala si de Est. Ultimul care a cazut, in urma unei revolutii sangeroase, a fost dictatorul roman Nicolae Ceausescu. Dar comunismul a lasat o mostenire otravita in vastele arhive ale politiei secrete, temuta Securitate, noteaza un comentariu publicat de BBC News, preluat de Agerpres. In interiorul unui intins complex militar de la Popesti-Leordeni, la periferia Bucurestiului, rafturi metalice cenusii sunt intesate cu dosare cenusii groase. Sunt peste doua milioane de dosare pe 20 de km de rafturi. Germina Nagat o numeste ''biblioteca raului''. In calitate de director al Directiei de Investigatii din cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), Nagat isi petrece mult timp cercetand cu atentie dosarele. ''Poti gasi de toate. Este o poveste a vinovatiei umane, a slabiciunii umane si uneori a curajului'', spune ea. Ioana Voicu Arnautoiu a gasit aici o incredibila poveste de rezistenta. Violonista, ea s-a nascut intr-o pestera din muntii Carpati. Parintii ei erau partizani, facand parte dintr-un mic grup disperat care a rezistat acapararii comuniste a puterii in anii 1950. Au rezistat noua ani - supravietuind uneori doar cu scoarta de copac fiarta - inainte de a fi capturati de Securitate. Acum, propriile inregistrari ale Securitatii sunt cele care dezvaluie povestea familiei Ioanei, in 85 de dosare groase si o colectie de fotografii in alb-negru. Tatal ei a fost executat iar mama ei a murit ulterior in inchisoare. Ioana a fost crutata. In varsta de doi ani a fost dusa la un orfelinat si adoptata de o familie iubitoare. Ea a crescut fara sa stie cu adevarat cine era - pana cand comunismul s-a prabusit iar arhivele au fost deschise. Povestea ei ar putea parea incredibila - daca Securitatea nu ar fi arhivat totul atat de amanuntit. Intr-un fel, si mai incredibile sunt inregistrarile celor care nu au opus rezistenta activa. Aproape orice poate fi un motiv pentru a deschide un dosar, a explicat Germina Nagat: ''Persoanele care aveau rude in strainatate; persoanele care obisnuiau sa spuna bancuri; persoanele interesate de studiul limbilor straine''. In anii 1980, aproximativ unul din 30 de romani era informator al Securitatii, printre care si un copil de 10 ani. Unii au facut-o din convingere, altii au fost santajati. Majoritatii li se oferea ceva - o oportunitate rara de a calatori in strainatate sau perspective de cariera mai bune. ''La fel ca multi romani, si eu am avut un dosar. In 1983, un ofiter de securitate a incercat sa ma determine sa spionez persoane, in schimbul unui pasaport pentru strainatate si al medicamentelor pentru tatal meu bolnav de cancer. Am spus nu. Cand am cerut sa vad acel dosar in urma cu cinci ani, mi s-a spus ca nu este de gasit'', povesteste semnatara articolului, Oana Lungescu. Grosul arhivelor a fost transferat catre CNSAS inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, in 2007. Recent, dosarul jurnalistei a reaparut. ''A fost ceva agitatie atunci cand m-am dus la sediul CNSAS pentru a-l citi'', relateaza ea. Prima surpriza a fost ca nu era vorba de un singur volum ci de doua volume si a inceput mai devreme decat a crezut - aproximativ in anii studentiei la engleza si spaniola la Universitatea Bucuresti. Intr-un raport datat aprilie 1983, un capitan de Securitate a scris ca ea a refuzat sa semneze un angajament scris pentru a fi informator. Pagina urmatoare marcata ''Strict Secret'' a fost semnata de superiorul lui. In dosar se afla si o lista de masuri de luat pentru supravegherea ei, printre care si ascultarea telefonului si interceptarea scrisorilor. A recunoscut scrisul de mana marunt al tatalui ei intr-o scrisoare adresata unui prieten din strainatate, despre care nu a stiut niciodata ca ar fi trimis-o. Era fotocopiata adecvat alaturi de ambele fete ale plicului. Dosarul contine multe din propriile ei scrisori. Unele pasaje erau subliniate cu albastru sau rosu de Securitate. Semnatara articolului noteaza ca al doilea volum este mai mult decat socant. El contine 138 de pagini cu transcrierea apelurilor telefonice, printre care cele cu mama si cu prietenul sau, in principal despre sanatatea tatalui si de apropiata lui moarte. Toate aceste convorbiri au revenit in mintea jurnalistei pe masura ce citea zeci si zeci de transcrieri, toate scrise de mana de ceea ce se dovedeste a fi o intreaga armata de scribi ai Securitatii. Dosarul se sfarseste in decembrie 1985, la cateva luni dupa ce a obtinut permisiunea de a parasi Romania, incepand sa lucreze la BBC's Romanian Service din Londra. Asa cum arata arhivele, un alt brat al Securitatii a continuat sa o monitorizeze pe Lungescu, alaturi de multi alti exilati care lucrau pentru posturi de radio straine, pana in ultimele zile ale lui 1989. Vederea dosarului este eliberatoare in cele din urma, dar este profund tulburatoare, este de parere jurnalista. Atat de multi straini i-au fotocopiat scrisorile si au transcris convorbirile telefonice - si pentru ce? se intreaba ea. Deschiderea dosarelor este tulburatoare si pentru altii. ''Aceste dosare nu sunt ale mele sau ale voastre, ele apartin statului'', a afirmat Dumitru Burlan, un ofiter de securitate la pensie, care a fost seful pazei lui Ceausescu. ''Daca Ceausescu s-ar ridica din mormant, si-ar trage el insusi un glont in cap'', mai spune el. La CNSAS, Germina Nagat crede ca aceste secrete intunecate trebuie dezvaluite. Ea si colegii ei isi dau seama ca unii dintre cei care au colaborat cu fosta politie secreta sunt acum inalti judecatori, politicieni si functionari de prima marime. ''Ei au o agenda ascunsa - rezistenta la reforme'', spune Nagat. ''Incalcarea drepturilor omului si civice in fiecare zi, aceasta a fost functia lor, iar acum trebuie sa faca exact contrariul'', precizeaza ea. ''Cum poti face acest lucru? Mai poti fi o balerina dupa ce ai fost un elefant!'' Tribunale romanesti investigheaza circa 700 de cazuri de presupusi colaboratori cu Securitatea aflati in functii inalte. Pana acum judecatorii s-au pronuntat insa numai in trei cazuri. Este posibil sa mai existe multi elefanti din era comunista ce calca in picioare democratia neexperimentata a Romaniei, incheie semnatara articolului.

Z.O.