Presedintele comunitatii etnicilor musulmani din Bosnia, Zeljko Komsic, a confirmat zvonurile conform carora documentul oficial al acordului de pace de la Dayton, care a dus la incheierea razboiului din Bosnia, lipseste din arhivele presedintiei de la Sarajevo, scrie joi AP. "Am stabilit ca nu avem documentul original al acordului de la Dayton in arhivele prezidentiale", a spus Komsic, reprezentantul bosniac in cadrul presedintiei tricefale - sarbe, croate si musulmane - de la Sarajevo. Conferinta de pace de la Dayton, desfasurata in statul american Ohio, a pus capat razboiului bosniac din perioada 1992-1995, iar documentele convenite au fost semnate oficial in Paris. Fiecare dintre partile implicate in negocierea acestor acorduri - cea a entitatii sarbe (reprezentata la vremea respectiva de defunctul presedinte iugoslav Slobodan Milosevic), cea croata si cea a bosniacilor musulmani - au primit cate un exemplar din document, insa presedintia bosniaca l-a ratacit pe al sau. Printre liderii internationali care au participat la ceremonia de semnare s-au numarat Secretarul General ONU Boutros Boutros-Ghali, Secretarul General NATO Javier Solana, presedintele SUA Bill Clinton, presedintele francez Jacques Chirac, premierul britanic John Major, cancelarul german Helmut Kohl si premierul rus Viktor Cernomardin. UE a fost reprezentata de fostul premier suedez si co-presedinte al Conferintei de Pace de la Dayton, Carl Bildt. Acordul de la Dayton are 11 anexe acoperind aspectele militare, politice si civile ale acordului de pace, precum si ale stabilitatii regionale. Noi state aparute pe harta lumii Acordul a creat Bosnia-Hertegovina ca un stat suveran format din doua entitati autonome in mare masura -- o federatie musulman-croata, numita Federatia BH, si un stat ceva mai mic, condus de sarbii bosniaci, numit Republica Srpska. Granitele internationale si inter-entitate ale tarii au fost de asemenea stabilite. Constitutia BH a fost inclusa in DPA, ca Anexa 4. Episodul Dayton a obligat BH, Croatia si ceea ce mai ramasese din Republica Federativa Iugoslavia sa isi respecte pe deplin reciproc suveranitatea si sa isi rezolve disputele prin mijloace pasnice. Prin semnarea Acordului, partile si-au luat de asemenea angajamentul de a respecta Drepturile Omului si drepturile refugiatilor si ale persoanelor dezradacinate. De asemenea au cazut de acord sa coopereze pe deplin cu toate entitatile si organizatiile relevante in implementarea acordului de pace si investigarea si pedepsirea crimelor de razboi si a altor incalcari ale legii umanitare internationale. Dimensiunea militara La o zi dupa semnarea oficiala a Acordului de la Dayton la Paris, Consiliul de Securitate al ONU a emis Rezolutia 1031, care dadea NATO mandatul de a implementa aspectele militare ale Acordului. Pe 20 decembrie 1995, o forta multinationala aflata sub conducerea NATO, numarand 60.000 de soldati, numita Forta de Implementare (IFOR) a fost trimisa in BH ca parte a celei mai mari operatiuni militare a Aliantei, numita Operatiunea Efort Comun. IFOR, careia i s-a acordat un mandat de un an, a fost inlocuita in 1996 de o Forta de Stabilizare (SFOR). Numarand initial aproximativ 32.000 de soldati, SFOR a fost redusa in timp pana la 7.000 de soldati in decembrie 2004, cand misiunea de implementare a aspectelor militare a fost transmisa unei forte conduse de UE, EUFOR.

Madalin NECSUTU