Redactia ZIUA si-a dorit sa-i ofere presedintelui Traian Basescu cateva "dovezi stiintifice" - si va invitam si pe dumneavoastra sa-l ajutati - in plus fata de concluziile Raportului Tismaneanu. Controversatul document pe baza caruia seful statului va cere condamnarea comunismului in Parlament are 660 de pagini si a fost redactat in decurs sase luni. Chiar inainte de a fi supus atentiei opiniei publice, raportul a starnit un intens val de critici. Ion Iliescu, principalul nominalizat in acest document, a anun�at ca nu se va prezenta la sedin�a, calificand raportul, intr-o emisiune difuzata aseara de postul TV Antena 3, drept "o facatura politica, partizana si primitiva, care pune la gramada si judeca oameni". Cu toate ca anuntase contrariul, membrii PSD au decis, in aceasta dimineata, ca vor asista la citirea documentului. Romanii afla astazi pozitia oficiala a statului cu privire la comunism, la exact 17 ani de la Revolutia din decembrie 1989, a carei comemorare are loc la Timisoara. Pe langa numele fostului presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, cele ale lui Corneliu Vadim Tudor si Adrian Paunescu, in prezent senatori, sunt doar cateva dintre nominalizarile legate de reponsabilii pentru faurirea preceptelor ideologice si propaganda comunista, asa cum sunt calificate in raportul comisiei. Toti trei au anun�at ca intentioneaza sa boicoteze momentul lecturarii documentului. Raportul intocmit de Comisia Tismaneanu condamna comunismul in ansamblul sau, pe intreaga perioada - de la momentul instalarii sale in Romania pana in decembrie 1989, si cuprinde o lista a responsabilita�ilor politice pentru propagarea si men�inerea sistemului declarat ilegitim. De asemenea, raportul cuprinde lista victimelor comunismului, nume ale politicienilor si ale disiden�ilor care au pierit sau ale caror destine au fost multilate pentru ca s-au ridicat impotriva terorii. Pentru a marca solemnitatea momentului, presedintele Basescu i-a invitat pe Vaclav Havel si Lech Walensa, Adam Michnik si Jeliu Jelev, conform NewsIn.De asemenea, si Regele Mihai, un simbol al luptei impotriva comunismului, vine astazi in Parlament. In pragul prezentarii oficiale a Raportului intocmit de comisia condusa de Vladimir Tismaneanu, redactia ZIUA-online vine in intampinarea demersului, tinand sa aduca presedintelui Basescu marturii suplimentare cu privire la regimul comunist, si la felul cum redactorii ZIUA au trait aceasta experienta. Gabi Moroianu, redactor Departamentul Economic: "Nu-mi ies din minte cuvintele unei pustoaice de 16 -17 ani, adica nascuta dupa 1989, care, intrebata daca stie ce eveniment a avut loc in 1989 in Timisoara, a raspuns ca, daca isi aduce bine aminte din carti, a avut loc al doilea Razboi Mondial. Pe moment, m-a pufnit rasul, intrebandu-ma daca se referea la un razboi mondial - faza pe municipiu, pentru ca, macar cuvantul "mondial" ar fi trebuit sa-i dea de gandit. In urmatorul moment, insa, mi-am revenit si am realizat ca daca pe acesti copii/tineri nu-i invata nimeni, nu le spune nimeni ce a insemnat perioada comunista si toate ororile ce s-au intamplat atunci, riscam ca acea perioada sa se repete. Nu pot sa uit lipsurile, cozile... Imi amintesc cum stateam cate o noapte, la propriu, la coada pentru un amarat de pui". Luminita Moroianu, redactor Departamentul Economic: "Eu sunt "Decretel". Amintirile mele despre perioada amintita se leaga de salamul cu soia de pe piata, care era servit pe post de carne. Imi amintesc ca, la un moment dat, chiar m-am imbolnavit de stomac din cauza calitatii produselor. Lucrul bun legat de acei ani era programul Tv de doua ore, motiv pentru care, eu si generatie mea, avem o puternica placere de a citi, singura distractie la dispozitie in vremea respectiva. La scoala, impunerea uniformei era o masura buna, pentru ca nu complexa copiii si nici cadrele didactice. Iar dascalii aveau respect fata de meseria lor. Astazi cred ca nu se mai respecta pe sine. Niciodata nu mi-am pus problema materiilor pe care ar trebui sa le invat, pentru ca fiecare mi s-a parut utila. Ponderea era proasta. N-am sa uit niciodata trimestrul al treilea din clasa a XII-a, cand din 11 saptamani de scoala 6 reprezentau scoala pura si 5 erau de practica. Si, deci, materia de 11 saptamani trebuia sa o inveti in sase, nu aveai scutire. Patria m-a vrut frezor la Turbomecanica, loc unde sarbatorile religioase, in special Pastele, erau celebrate in fabrica. Ca sa fie siguri ca nu plecam, sefii ne puneau paza la poarta - un soldat cu caine. Interesant e ca, in T90, unul dintre directorii fabricii manifesta in Piata Universitatii, purtand scris pe piept "Colonel Golan"". George Damian, redactor Departament Externe: "Imi aduc aminte cu placere de ciocolata chinezeasca in ambalaj rosu, de bomboanele cubaneze si vietnameze. Banane, vedeam o data pe an, portocale, la fel, iar mandarine, o data la 12 ani... Imi aduc aminte de Cico si de Brifcor.Cu neplacere imi amintesc de guma de mestecat "Gumela", de faptul ca invatatoarea mi-a confiscat cravata de pionier, dupa ce mi-am batut un coleg, sau de momentele cand m-a pus sa sar coarda. Si de practica agricola la cules de cartofi, din Depresiunea Brasovului.Tot cu placere imi aduc aminte ca mancam muschi de vita, taiat pe ascuns, in padure, de taranii din Magura si Poiana Marului, din Brasov, si pe care-l vindeau pe sub mana, la cunoscuti, laolalta cu lapte si smantana. Tin sa le multumesc, pe aceasta cale, pentru ca, in baza comertului de stat, as fi suferit de rahitism, impreuna cu cei doi frati ai mei". Mihai Palsu, redactor sef adjunct: " Amintirile mele despre acele vremuri se leaga in primul rand de lipsa laptelui pentru copii. Ca trebuia sa te trezesti la unu noaptea si sa stai la coada pana la 6 dimineata pentru un litru de lapte, in conditiile in care erau, in functie de zile, numai 40 sau 60 de litri. Daca pierdeai randul, sau nu apucai o parte din ratie, ramaneai fara mancare pentru copii. Cozi interminabile erau si la butelii. O butelie nu iti ajungea pentru o luna, si cum transporturile veneau martea si vinerea, trebuia sa lasi rand celebra "plasa cu caramizi". Trecem peste cartelele de paine, ratia de zahar si ulei. Sau peste faptul ca opreau curentul de la sase dimineata la opt seara, in perioada de toamna-iarna". Romeo Platica, secretar de redactie: "In liceu, fiind olimpic la istorie, am avut acces la un document neoficial, un proiect de istorie al Partidului Comunist (PC), mai "sincer" decat celelalte. Aceasta istorie urma sa apara in 10 volume, imediat dupa Congresul al X-lea al PC, din 1973. Acolo am descoperit informatii despre epurarile staliniste, despre colectivizarile staliniste, ca PC nu a fost condus de doua decenii intregi de romani, ci de bulgari, evrei etc. Acest exemplu si altele m-au facut sa devin constient de gradul mare de dezinformare, si de aici a plecat dorinta mea de a afla cat mai mult, avand acces la publicatii si carti din Occident.In facultate am descoperit ca lectura dorita de mine puteam s-o obtin de la amici sau de la "Fondul S" (fondul secret al Bibliotecii Centrale Universitare - n.red.). Pentru ca sa ajungi la "Fondul S" trebuia sa devii un student activist. In acel moment am devenit constient de raul comunismului. Pe mine nu ma afectau direct, la vremea respectiva, in mod clar lipsurile curente (mancarea, curentul etc), ci mai degraba lipsa libertatii de miscare, respectiv faptul ca nu puteam calatori in afara". Neculaie Caslaru, sofer: "Neajunsurile din timpul comunismului au fost foarte multe -lipsa locuintelor pentru tineri, cozile pentru mancare. In schimb, un loc de munca, toata lumea il avea asigurat. Din punctul asta de vedere, comunistii mi-au dat o casa, fiind integrat la vremea respectiva in "randurile clasei muncitoare". Revolutia m-a prins pe stazi. Pe 21 decembrei am fost luat, impreuna cu colegii de serviciu, pentru a merge sa scandam la manifestatie. Pe 23 decembrie, in jurul pranzului, am fost impuscat in fata, la capatul strazii Ion Campineanu (in apropiere de sediul ZIUA - n.red ). Firul amintirilor se rupe aici, si se reface dupa iesirea mea din spital. Tot ce pot spune este ca asociatiile care s-au ocupat de victimele Revolutiei au avut grija sa recompenseze relatiile lor, si nu pe adevaratele victime ale acelor zile. Eu, de exemplu, am primit doar o diploma". Margarita Geica, redactor sef adjunct: "Sincer, nu-mi amintesc nimic de bine din perioada respectiva. Privind in urma, ce ma oripileaza cel mai mult este faptul ca am ramas si acum cu sechele. Parintii m-au invatat, spre binele meu, sa nu povestesc nimanui despre ce se vorbea in casa, despre trecutul familiei, sa parasesc imediat locul unde auzeam ca se spune un banc politic, sa nu ma imprietenesc cu nu-stiu-cine, fara sa-l avertizez ca am dosar prost... Incet-incet, am ajuns la concluzia ca sunt o paria. Dureros este ca si acum am momente in care sunt tentata sa ascund faptul ca provin dintr-o familie care a trait cu convingerea ca regimul comunist a fost unul criminal - care a ucis oameni si constiinte deopotriva. Si-mi mai aduc aminte de cea mai buna prietena din liceu. Care s-a speriat atat de tare - probabil ca si pe ea o invatasera parintii ce e voie, si ce nu - cand i-am marturisit credinta in Dumnezeu, incat s-a transformat pe moment intr-o alta persoana si mi-a explicat ca parintii ei sunt membri PCR si ca nu avem voie sa credem in Divinitate". Anne Marie Lupascu, redactor Departament Externe: "Perioada antedecembrista mi-e destul de neclara, avand in vedere ca la momentul Revolutiei aveam doar opt ani (si noua luni). Si, totusi, imi amintesc ca, la scoala fiind, trebuia sa intonam "Trei culori" inainte de a incepe orele de curs. Din aceeasi categorie a amintirilor "scolare", am prins cel putin o manifestatie in cinstea "conducatorului iubit", daca nu chiar doua, la care nu cred sa fi rezistat cap-coada; am "avansat in grad" de la soim al patriei la pionier, fara a accede in functii de conducere, gen comandant de grupa; am evitat cu succes careurile de inceput de an. Intre altele, imi aduc aminte cozile interminabile la diverse (portocale, ciocolata chinezeasca, tacamuri de pui si alte minuni de genul asta), cartelele pentru alimente, apa calda rationalizata, cum se circula cu masina, in functie de numerele de inmatriculare (pare sau impare), benzina la canistra... A, si mai stiu ca parintii imi spuneau sa nu cumva sa reproduc in afara casei ce auzeam ca se discuta inauntru".

Cristina STEFAN