Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

traian t. coSovei

Optzecismul este ultima mare generatie a spiritualitatii romanesti. A fost si este generatia ce reface legatura intre marea perioada interbelica si sfarsitul lamentabil al imposturii comuniste.

A fost o generatie care s-a opus unui regim totalitar, dar nu numai: a inventat un nou tip de discurs, a inventat o noua sensibilitate. Fie ca vorbim despre pictori, sculptori, muzicieni, actori, poeti, prozatori, Generatia '80 a dat un branci definitiv sociologismului vulgar si mentalitatii sterpe comuniste. A fost cu adevarat o generatie anticomunista.

Traian T. Cosovei, cum e cu: "Motociclistii spatiali"? (in paranteza fie spus, o carte minunata pe care n-ai comis-o tocmai singur).

"Motociclistii spatiali" este o carte scrisa de doua personaje apartinand unor lumi diferite. Dra Ioana Manescu este cu 30 de ani mai tanara decat mine, ceea ce inseamna, practic, alta generatie: alta muzica, alta moda, alte fasoane. Pe vremea cand eram adolescent se vorbea despre un palid conflict intre generatii. Problemele erau: ce muzica asculti, cat de largi sunt evazatii, ce plete ai. Era sa patesc si eu o "operatiune de taiere a parului" pe bulevardul 6 Martie cu ocazia unei razii. Si Militia era nemiloasa cu pletele noastre... noroc cu legitimatia mea de student si cu faptul ca eram foarte bun de gura. Am reusit, astfel, sa aman momentul.

In "Motociclistii spatiali" apar patru personaje: Bozz, Paco, Rabane si o voce. Au mantale infricosatoare din piele, pana in calcaie, motociclete Harley Davidson si pistoale Colt Magnum, calibru 45, dar au si o problema: sunt virgini.

Hotarati sa dea lovitura asupra vagonului postal - cartea este totusi un western postmodern - in loc sa fure sacii cu dolari, ei insfaca sacii cu scrisori de dragoste de pe vaporul Titanic, editia 1912. Desfacand scrisorile cu miros de lavanda, incep sa-si puna intrebari: "Oare cum e sa iubesti? Oare ce e dragostea?" Mai mult, posesori ai unei planete numita Mercutio si a doi asteroizi numiti Puc si Ariel, ei coboara la frizeria lui Sigmund (atelier de reparatii corporale si mentale) unde, in loc sa se tunda, ii cer frizerului adevaruri despre sex irefutabile, perene! Cum nimeni nu le raspunde acestor intrebari, calatoresc timp de 160 de pagini din planeta in planeta si din asteroid in asteroid.

Dincolo de insolitul povestii, scriitura este seducatoare: un amestec de ironie programata cu grotesc fin si cu tresariri onirice.

Este o carte scrisa pentru cei care au bucuria textului, bucuria cuvintelor, o carte a carei gratuitate se opune pragmatismului monoton al politicianismului textual de azi. Cand sparg banca, Motociclistii spatiali nu cer bani, ci adevaruri irefutabile despre sex. Mai mult, ei vor sa vorbeasca doar intre ei despre sex!

Toate aceste dileme sunt umbrite de prezenta insistenta, agresiva a Universitarilor, care se prefac ca joaca (citesc) carti si dau premii la intamplare. Singura amenintare, ce pluteste deasupra cercului de Universitari, sunt Cenacliciclistele Spatiale ce rapesc din cand in cand cate un Universitar si il duc pe alta planeta literara...

Ce-ar mai putea fi "spatial" si "extraterestru" prin literatura noastra de azi?

Toti suntem niste extraterestri prost platiti sau, de cele mai multe ori, neplatiti. Pamanteni sunt doar: politicianul, deputatul, analistul politic, vectorul de opinie omniprezent, vedeta tv, omul de la cablu, postasul cu factura la lumina, gaz-metan, kilocalorie, telefon, internet si celelalte argumente ale supravietuirii pe aceasta planeta.

Ti-ai ales de timpuriu planeta...

Literatura este un joc al spiritului, asa cum l-a dorit generatia noastra, liber si dezinvolt. E vorba despre libertatea de expresie care nu poate fi cumparata. Eu ma simt "extraterestru" in masura in care orice extraterestru este liber sa-si aleaga planeta. Planeta mea este limba si literatura romana.

De fapt vroiam sa aflu de la tine ce mai face literatura, cum se mai simte poezia, critica de poezie, ce mai fac revistele literare... dupa cum vezi, o avalansa

de intrebari.

Consider ca literatura romana este pe punctul de a-si relua functia critica a culturii - un fel de factor de echilibru. Literatura se opune, uneori, luarilor de atitudine prea abrupte... (ia cazul lui Celine) fara sa-si piarda causticitatea si spiritul analitic. Literatura romana contemporana, recent prin exponentii sai cei mai tineri, are (daca nu acum, in viitor cu siguranta va avea) un rol de mediator intr-o societate confuza. Or, de cele mai multe ori, aceste crize survin din pricina confuziei valorilor. O confuzie reala sau intretinuta?

Revistele literare fac in cea mai mare parte a lor cultura politica. Este adevarat ca si aceste "prelectiuni" sunt necesare intr-un mediu debusolat, pandit de anonimitate si de false valori. Este trist sa constati ca reviste prestigioase de cultura aduc lumina in locuri in care nu exista niciun bec, nici o cismea, ci doar opaite de idei. O tara care traieste la limita culturii agrare de subzistenta merita mai mult daca vrea sa se alature (asa cum o afirma emfatic) "marilor valori europene" cu mult mai exersate... mai experimentate, mai experte in arta renovarilor si a reabilitarilor.

A fost "optzecismul" o cotitura in poezia romana?

Criteriile valorice ale acestei generatii eludau cu convingere paranteza neagra a unei doctrine, care a inchis timp de aproape cincizeci de ani istoria culturii romane.

Borges spune undeva; "Cine nu simte poezia fizic, atunci n-o simte deloc si e bine sa se faca profesor sau critic..."

Cred ca Borges a simtit dureros poezia si consecintele gestului de a scrie intr-o tara aflata sub spectrul dictaturii. Meritul sau important este acela de a fi propus un model cultural indreptat impotriva doctrinelor dictatoriale. Dar ce stil si ce lucratura textuala in a te impotrivi acestor doctrine!

Traian T. Cosovei, ce "vaiete" se aud dinspre politica romaneasca?

Nu ma intereseaza politica romaneasca atata timp cat eludeaza cultura sau o batjocoreste.

Exista perioade bune si perioade rele pentru literatura?

Si pentru grau si pentru porumb si pentru pomi exista perioade bune si perioade rele. Intai vine iarna, apoi primavara, apoi vara, apoi toamna, apoi un alt anotimp infrigurat numit iarna, anotimp cantat de lupi la ospete si din nou primavara.

Traian T. Cosovei, cand se va auzi "vocea poetului"

din nou in cetate?

Cetatea nu a fost intotdeauna miloasa cu "vocea poetului". Asta nu inseamna ca i-a si taiat limba, care uneori poate fi si critica. Ideea de poet care canta fericit din gura imi aminteste de Giordano Bruno, care nu a vrut sa recunoasca vocea Inchizitiei. Poetii nu se bucura de prosperitate si in general nu se bucura de nimic.

La o emisiune televizata am fost intrebat de ce nu m-am prezentat in fata Majestatii Sale, Regele Mihai I. Si am raspuns: pentru ca nu am costum. Acum, doar n-o sa umblu in sac prin fata Majestatii Sale, Mihai I si a Principelui Radu... De altminteri, noi suntem numiti "generatia in blugi".

De ce merita Bucurestiul sa fie iubit de catre scriitori?

Pentru ca este orasul unei stari de spirit, orasul in care ne-am nascut, am iubit si in care o sa murim si o sa fim ingropati undeva, la vreo 50-60 de km, cat mai departe de Calea Victoriei si de parfumul ei de metafora. Ca la Bellu nu mai sunt locuri...

In literatura, din fericire mai sunt. Ce poem iti vine in minte acum?

"Ma cunoasteti lume/ ala-s care scrie/ ala ce-ndulceste/ lemnul de sicrie/ ala ca desertul/ si ca arabescu/ suflet de camila/ ionnicolescu/ fac negot cu moartea/ ochii mei sunt hotii/ care fura fluturi/ din neantul noptii/ ala spanzuratul/ teatru de paiate/ de-un simbol de paie/ gata sa se-agate/ ala cu iluzii/ trist antropofag/ sunt satul de oameni/ si ma cam retrag/ mi-am trait mumia/ si cred ca-i firesc/ cu o crizantema/ sa va multumesc/ am iubit odata/ marea si mareea/ m-am ales cu sarea/ si cu de aceea/ scriu aceste randuri/ si va las cu bine/ nu stiu ce-o sa faceti/ insa fara mine/ fara ca desertul/ si ca arabescu/ suflet de camila/ ionnicolescu."

Care poet roman iti "taie respiratia" ori de cate ori

il citesti?

Daca ar fi sa mi se taie respiratia ori de cate ori citesc dintr-un mare poet roman, as ramane fara aer de Carpati, de Dunare si de Mare Neagra.

In incheiere, mai starnesc un raspuns ce va fi (sunt sigura) suta la suta cosovist: Ce a dat in plus Dumnezeu poetilor?

Moarte, celebritate si uitare. Si note de plata pentru greseala de a fi iubit.