Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Episodul de fata al serialului consacrat dramelor proprietatii il are drept erou pe unul dintre personajele de legenda ale rezistentei anticomuniste, Gavril Rusu-Urisor, cel care timp de peste 20 de ani a stat ascuns in munti. Securitatea comunista ii raporta moartea in diferite zone ale tarii, in timp ce el traia ascuns pe la diferite persoane de incredere. La cei 83 de ani pe care ii va implini in septembrie anul acesta, Gavril Rusu si-a pastrat in destul de mare masura vioiciunea de altadata, este un foarte bun povestitor si a ramas acelasi vajnic anticomunist. Daca regimul comunist l-a iertat, intr-un fel, pentru faptul ca a reusit sa scape de cei 25 de ani de munca silnica la care fusese condamnat, noul regim de dupa 1989, autointitulat democratic, european etc, ii face mari probleme batranului veteran in legatura cu o proprietate a sa, lasata mostenire de matusa sa dupa tata in satul Urisor, comuna Casei, judetul Cluj. In loc sa fie apreciat si recompensat pentru meritele sale, asa cum ar merita un asemenea personaj legendar, este purtat pe drumuri de autoritatile locale, ajutate cu sarg de anumiti magistrati.

In 14 octombrie 1974, matusa lui Gavril Rusu, Lucretia Tarnovean, ii lasa acestuia prin testament intreaga sa avere: "Subsemnata Tarnovean Lucretia, domiciliata in comuna Casei, satul Urisor nr. 61, judetul Cluj, neavand copii, iar parintii fiindu-mi decedati, dispun ca dupa incetarea mea din viata intreaga mea avere mobila si imobila precum si depunerile la CEC, ce se vor gasi in patrimoniul meu la moartea mea sa fie mostenite de catre nepotul meu de frate Rusu Gavril, domiciliat in Bucuresti, Sc. prof. Constructii Cartierul V Popesti Leordeni, pe care prin acest act il institui legatarul meu universal. Am luat aceasta dispozitie testamentara in favorul beneficiarului deoarece el este acela care ma ingrijeste si sora sa si in viitor ma va ingriji pana la sfarsitul vietii mele. Redactata si dactilografiata in doua exemplare originale la Notariatul de Stat local Dej." Numai ca acest act, extrem de clar atunci si in anii ce au urmat, nu se va mai dovedi la fel de limpede pentru cateva instante clujene.

Vinovat ca nu s-a grabit

Pana la decesul care a survenit in noiembrie 1978, matusa lui Gavril Rusu, Lucretia Tarnovean, mai vinde cateva portiuni din casa si din curte, dar nu si gradina din apropiere. Dupa 1989, odata cu aparitia Legii fondului funciar, cei care deja detineau casa si curte, au obtinut titluri de proprietate, prin fraudarea legii, si pe terenul care nu li se cuvenea, respectiv gradina matusii lui Gavril Rusu, Lucretia Tarnovean. In urma unor reclamatii in instanta, lui Gavril Rusu nu i se recunoaste testamentul lasat de matusa sa. Instanta, condusa de judecatoarea Camelia Manzat de la Judecatoria Dej, recunoaste, in schimb, valabilitatea titlurilor de proprietate emise cu incalcarea legii de catre autoritatile locale unor indivizi care nu aveau nici un drept asupra terenului revendicat de Gavril Rusu.

Ulterior, si instanta Sectiei Civile a Tribunalului Cluj, prin Decizia Civila din 3 mai 2006, respinge recursul declarat de luptatorul anticomunist Gavril Rusu. Printre alte motive, judecatorii isi bazeaza respingerea recursului si pe argumentatia conform careia "Sustinerea reclamantului cu referire la eliberarea frauduloasa a titlurilor de proprietate nu s-a confirmat, paratii solicitand terenurile inca din 1991 in timp ce reclamantul a depus cererea de reconstituire ulterior, in anul 1994"!

Prieten cu celebrul luptator Ion Beldeanu

"Nu m-am asteptat sa fiu atat de mult purtat pe drumuri, sa fiu batjocorit de anumiti judecatori, ca de aia din sat ce sa mai zic: primarul si altii de-ai lui sunt lipsiti de credinta in Dumnezeu!", ne spune, cu lacrimi in ochi, veteranul rezistentei anticomuniste.

Gavril Rusu, precum cei mai multi dintre ardeleni, a fost crescut in dragoste de tara si de libertate. Ca atare, drumul sau catre rezistenta anticomunista a fost ales aproape firesc. Fiind student la Cluj, la Facultatea de Electromecanica, a participat la marea greva a studentilor din 1946 impotriva regimului comunist. Participa la multe lupte de strada si demonstratii alaturi de Ionica Beldeanu, celebrul luptator anticomunist. Rusu este condamnat la moarte in 1947, apoi pedeapsa ii este comutata in 25 de ani de munca silnica. Dar nu face nici o zi de puscarie. In primavara lui 1947 este condamnat la moarte de catre Justitia deja infiltrata si preluata de comunisti. Regele Mihai da un decret, in toamna aceluiasi an, prin care ii amnistiaza pe toti detinutii politici, dar in 1948, dupa alungarea Regelui, Gavril Rusu este condamnat la 25 de ani de munca silnica si 10 de degradare civica. Mutandu-se de la un protector la altul, invatand sa se adaposteasca prin paduri si prin pesteri vara, Gavril Rusu reuseste sa se ascunda in muntii Romaniei, de la Piatra Craiului la Plaiu Foii, pana in 1967, cand se preda.

Americanii l-au salvat

Hotararea de a se preda a luat-o tarziu, dupa 21 de ani de pribegie, de viata chinuita si traita pe fuga. "In aprilie 1967 am plecat cu trenul la Bucuresti, din Brasov, si m-am dus mai intai la Ambasada Frantei, ca sa mi se asigure cat de cat protectie. Numai ca cineva de acolo mi-a spus ca Franta are relatii bune cu Romania lui Ceausescu asa ca nu vrea sa le strice din cauza mea si m-au sfatuit sa merg la Ambasada SUA. Acolo am ajuns mai spre pranz si m-a primit un domn care vorbea foarte bine romaneste. M-am prezentat, i-am explicat ce-i cu mine si m-am interesat daca mai traieste cineva dintre fostii mei camarazi de lupta sau apropiati. Domnul acela s-a dus la un seif de unde a scos o caseta metalica din care a luat o fotografie a mea in care eram imbracat taran, fotografie pe care mi-o facusera rusii pe Somes, in 1946, cu ocazia unor incidente legate de alegerile trucate de atunci. Cand i-am solicitat sprijinul, el mi-a spus ca sunt liber, ca nimeni nu o sa-mi mai faca nimic, dar m-a atentionat ca la iesire sa nu neg ca am fost la Ambasada americana, fiindca Securitatea romana m-a fotografiat cand am intrat aici. Apoi mi-a spus ca mai traieste dr. Anton Ionel Muresanu, fost fruntas taranist din Cluj si fost director al ziarului Ardealul, si mi-a dat telefonul lui, ca sa-l sun", ne povesteste veteranul anticomunist.

Securistii s-au facut de ras

"L-am sunat pe domunl Muresanu, de la un telefon public, si nu-i venea sa creada ca mai traiesc. Dansul era acum jurist-consult la <<Automatica>>. Dupa ce m-a recunoscut, cu greu, pentru ca la 44 de ani eram altfel decat tanarul pe care il stia el, l-a sunat pe colonelul Toader, cel care se ocupa de detinutii politici din partea Ministerului de Interne. Si colonelul asta a ramas mut de uimire. Dupa ce i-a mai trecut, a zis sa ne intalnim. Ne-am intalnit si mi-a zis ca eu pentru el sunt o minune si m-a pus sa-i povestesc tot ce am petrecut in cei 21 de ani de ascunzisuri. Dupa ce m-a dus la Securitatea penala si m-au pus si aia sa le povestec cum am reusit sa scap de ei, tot datorita lor s-a derulat si recursul prin care mi s-a sters condamnarea pe care o aveam. Acolo, in timp ce povesteam, spuneau, ei intre ei, cum naiba a fost posibil sa le scap atata timp, asta insemna ca s-au facut de ras! Mi-au promis ei multe, dar eu le-am spus ca vreau doar sa traiesc linistit, sa castig o paine prin munca cinstita, ca de complicatii nu am nevoie. Apoi, dupa promovarea recursului meu, am plecat in locul de bastina, la Dej si la Urisor. Am reusit sa obtin si casa parinteasca, care fusese ocupata de o fruntasa comunista, de peste 20 de ani, prin tot felul de pile. Pana la urma am castigat casa la Judecatoria Dej, tot acolo unde astazi nu mi se recunosc drepturile si actele mele. Apoi, prin 1972, m-am stabilit in Popesti Leordeni, apoi in Bucuresti si am avut o viata simpla, dar corecta. Puteam sa am diverse beneficii chiar de la Securitate, chiar de la comunisti, dar am refuzat pentru ca am vrut sa raman cinstit si sa-mi vad de treaba!", isi incheie, in cateva cuvinte, lunga si dureroasa poveste, spusa, din pacate, doar pe sarite. Pana una-alta, vajnicul luptator anticomunist ii anunta pe cei care ii pun bete in roate ca este pregatit sa-si apere drepturile in instanta, sa lupte cu aceeasi darzenie cu care a luptat impotriva comunistilor.

Contactati-ne la redactie!

Cititorii pot contribui direct la restituirea adevarului istoric

Persoanele care cunosc astfel de cazuri, fie ca sunt personale, fie ale rudelor sau apropiatilor lor, sunt invitate sa ne contacteze la redactie, la Departamentul "Eveniment - Investigatii", la adresa: Bucuresti, str. Ion Campineanu nr. 4, parter, sector 1, la e-mail: investigatii@ziua.ro, sau la numerele de telefon: 021/315.91.11, 021/310.31.70, interioare: 133, 134, 177 sau 178.