Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Marturisim ca nu auzisem de Shakira pana ce nu am vazut-o expusa pe niste afise din Bucuresti, de unde ne privea cu degetul in gura. Nu am priceput chiar exact dedesubturile mesajului muzical-artistic al formulei "Oral fixation", prin care posterul se adresa publicului invitat la un mare-concert-mare la Timisoara: Shakira adulata azi, precum "Gigi"-Dej si "Ceasca" ieri. Apoi am mai vazut, la televizor, cateva secvente dansante ale tinerei vedete libanezo-columbiene (presupunem ca SRI-ul a fost in alerta maxima in materie de posibile importuri-transporturi ilegale de stupefiante...) unde buricul si... "pupicul" se ingemaneaza ritmic si am putut sa ne facem o idee despre genul "latino" pe care-l practica artista. Am priceput si veselia cu care fanii din toata tara, in general adolescenti, se reped s-o vada "live" in orasul Revolutiei si al Articolului 8 din Proclamatia de la Timisoara, ramas in vant, daca n-o fi deja praf si pulbere. Mica isterie nationala pentru Shakira a cupris nu doar pustimea, ci chiar si maharimea. Nu dam nume. Centrala sau zonala, vesnic disponibila pentru distractie si incurajarea chefului de viata si munca al poporului roman. Care atunci cand nu batea din palme la Sala Palatului, lua suturi in dos prin cine stie ce sali obscure de ancheta. Ne dovedim un neam vesel si ferice, dincolo de maraielile si caraielile batranimii nemultumite azi, pentru cat de bine era "inainte", adica ieri. Sigur ca pustimea din 2006, traind sub cerul liber al democratiei, nu poate pricepe ce se intampla cu congenerii lor din '46 -'86 sub cerul intunecat al plutocratiei comuniste. Sa nu complicam lucrurile cu propozitii savant rasucite si s-o spunem pe cea dreapta: iese la iveala, ceea ce puteam banui, dar se confirma cu acte si documente ca ceea ce numim generic "Securitatea" - adica Departamentul Securitatii Statului - din Romania racola minori si-i transforma in informatori / colaboratori ai sinistrei institutii!! Ce poate fi mai josnic si marsav decat pervertirea unor copii inocenti si transformarea lor in niste unelte ale unui joc murdar? Mizeriile ascunse ale unui sistem care, inca, nefiind condamnat drept criminal, poate naste nostalgii si regrete. "Era mai bine inainte...", auzim in diverse locuri si in diferite ocazii, in general batranetul. Mandria Tarii de altadata si clientela lui Mircea Mihaies de azi, pe buna dreptate, sastisit de atata minciuna si fatarnicie. Apetitul tineretului pentru Shakira din aceste zile vine de se leaga de activitatea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, dar si de dezvaluirile din presa legate de racolarea copiilor / tinerilor de catre "organe" ale statului. Oare chiar am trait mai bine? Cu ce pret? O slujba buna / mizera si o locuinta nebuna "la bloc", aparate electrocasnice si "finis coronat opus", o masina si un loc de veci la Bellu, ca semn al in(de)plinirii finale a obsesiilor materiale sa fi insemnat totul? Dar daca toate astea se cladeau pe minciuna, arbitrar, turnatorii, abuzuri, chiar si crime? Cine mai pomeneste azi de cei 80 de morti, un exemplu, sacrificati inutil la constructia unui inutil "Transfagarasan"? Plus zecile de milioane de lei aruncate pe apa sambetei pentru un drum "strategic" impracticabil 10 luni din 12? Pana si azi cheltuielile de intretinere nu justifica acest capriciu. Acolo, la Balea, ne-a murit un bun prieten de tinerete, intr-un accident de munca. Isi satisfacea stagiul militar, dupa ce facuse inainte toata creasta Fagarasilor si nu patise nimic. Cine e de vina ca un camion militar a dat peste el? Ceasul rau? Sunt milioane de exemple-drame-tragedii pe care le uitam. Se uita. Sa fi fost ceasul bun care i-a facut pe diriguitorii de ieri sa-i umileasca pe niste copii transformandu-i in turnatori? Sigur ca se poate trai si fara framantari de constiinta. Exemplu recent: dl Daniel Daianu, care marturisea senin ca el n-a facut nimanui nici un rau, chiar daca a lucrat la doar douazeci si ceva de ani si doar doi ani in / pentru "institutia" cu pricina. Doarme si azi linistit, el se ocupa cu savantlacuri, cu gandul la economisti ca Maynard Keynes si Milton Friedman si sabota. "teoretic", din interior, linia si documentele PCR, o frumoasa smecherie cu care se poate imbatrani ferice. Nu apreciem deloc o astfel de atitudine. Mare lucru, nu mai poate Dl Daianu de framantarile noastre. Sau de amintirea a mii, zeci, sute de mii de cazuri-exemple, cu cei morti si cu cei vii, care ne fac sa nu mai avem chef de datul din buric al Shakirei. Sunt multe istorii, personale sau colective, pe care ar trebui sa le constientizam, alaturi de cei tineri, astfel ca sa nu ne mai amagim cu "Ce bine era inainte!". Si nici sa-i convingem pe cei tineri ca se poate trai oricum, de azi pe maine si strict epidermic. Ne facem iluzii inutil: sofistii "patrioti" de tip Daianu & Voiculescu, ca si buricul Shakirei au mult mai multi admiratori. Din pacate. Dar faptul ca nu toti dintre cei care au traversat mizeria comunismului au trait urat si in minciuna ne face sa credem ca mai exista o raza de speranta si pentru ziua de maine.